ZC
ZC




ZC




Spioni la mine în casă

Postat la: 07.04.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

Spioni la mine în casă

În cea de-a două parte a zilei de miercuri, 6 aprilie, a fost lansată o informaţie senzaţională. Şi anume că România tocmai s-a apărat, cu succes, de o operaţiune de spionaj. Exercitată de israelieni. Şi îndreptată împotriva şefei DNA, Laura Codruţa Koveşi.

Spionii, dintre care doi au fost prinşi cu promptitudine, expresie a înaltului profesionalism al instituţiilor autohtone, îl hărţuiau pe tatăl şefei DNA. Prin telefoane nocturne. Ziua de miercuri s-a încheiat fastuos. Doamna Laura Codruţa Kovesi a fost, în fine, reinstalată de preşedinte în înalta funcţie pe care a îndeplinit-o cu mult succes. Dar cum rămâne cu spionii?

Numai în România era posibil aşa ceva. Agenţia de spionaj, prinsă, cum s-a spune, în flagrant, aparţine, nu oricărui stat, ci într-un fel sau altul, statului Israel. Fondatorul organizaţiei care ne-a spionat a fost chiar fostul şef Mossad. O personalitate legendara. Iar membrii organizaţiei sunt şi ei de sorginte Mossadă. Oameni dintre cei mai exersaţi de pe planetă să execute operaţiuni speciale. Şi cu multă fineţe. Măiestrii ai domeniului. Iar în telenovela de la Bucureşti, din cea de-a două parte a zile de 6 aprilie, Serviciul Român de Informaţii a reuşit să dea lovitura. Să destructureze, cu o operativitate maximă şi cu o inteligenţă pe măsură, o organizaţie de spionaj dintre cele mai redutabile din lume, care acţiona pe teritoriul naţional. Şi doi din patru spioni au fost capturaţi.

Pun pariu că, începând de azi, nu vom mai auzi mare lucru despre ei. Şi asta se va întâmpla din mai multe motive. Unul dintre motive este că, în ciuda declaraţiilor oficiale sau insinuate, nu este deloc clar dacă a avut loc sau nu o operaţiune de spionaj. Mă gândesc la faptul că hărţuirea prin telefoane nocturne a tatălui şefei DNA este cam deplasat să o atribuim unei operaţiuni de spionaj. Probabil că nici dacă şefa DNA ar fi fost deranjată la miezul nopţii de către spionii israelieni şi hărţuită cu fel de fel de întrebări, tot nu am fi putut vorbi de o operaţiune de spionaj. Spionaj nu ar exista nici dacă cineva ar extrage "pe surse" informaţii din dosarele penale. Fie acesta şi membru Mossad. Pentru că, dacă lucrurile ar sta altfel, atunci mulţi dintre ziariştii de investigaţii ar fi spioni. Şi nu sunt.

Un al doilea semn de întrebare survine atunci când aflăm, cu subiect şi predicat, printr-un comunicat oficial al prezumtivei organizaţii de spionaj că aceasta lucra, de fapt, pentru autorităţile române. De presupus, fie pentru Ministerul Justiţiei, fie pentru Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere al Spălării Banilor, fie chiar pentru Parchetul General. Pentru că, nu-i aşa, statul Israel este un amic şi nicidecum un inamic. Iar structurile semioficiale ale statului Israel este greu de presupus că ar urmări destructurarea statului român. Prin acţiuni de spionaj.

Şi atunci ce ne-am putea imagina? Că dacă niciun oficial român nu a contrazis acest comunicat al organizaţiei de spionaj israeliene, atunci lucrurile chiar aşa stau: ei au primit un mandat din partea autorităţilor de la Bucureşti, pe care l-au îndeplinit cât l-au îndeplinit, dar, la un moment, dat cineva a călcat pe bec. A încercat să afle lucruri pe care nu trebuia să le afle. Şi uite aşa, colaboratorii au devenit spioni.

Punând cap la cap toate informaţiile de mai sus, cărora li se mai pot adaugă multe altele, eu unul ajung la concluzia că, începând de astăzi, vom auzi din ce în ce mai rar despre acest caz de spionaj. Până când, nu vom mai auzi deloc. Spionii prinşi se vor topi în neant. Pupat piaţa independenţei!

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Spioni la mine în casă

Postat la: 07.04.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

0

În cea de-a două parte a zilei de miercuri, 6 aprilie, a fost lansată o informaţie senzaţională. Şi anume că România tocmai s-a apărat, cu succes, de o operaţiune de spionaj. Exercitată de israelieni. Şi îndreptată împotriva şefei DNA, Laura Codruţa Koveşi.

Spionii, dintre care doi au fost prinşi cu promptitudine, expresie a înaltului profesionalism al instituţiilor autohtone, îl hărţuiau pe tatăl şefei DNA. Prin telefoane nocturne. Ziua de miercuri s-a încheiat fastuos. Doamna Laura Codruţa Kovesi a fost, în fine, reinstalată de preşedinte în înalta funcţie pe care a îndeplinit-o cu mult succes. Dar cum rămâne cu spionii?

Numai în România era posibil aşa ceva. Agenţia de spionaj, prinsă, cum s-a spune, în flagrant, aparţine, nu oricărui stat, ci într-un fel sau altul, statului Israel. Fondatorul organizaţiei care ne-a spionat a fost chiar fostul şef Mossad. O personalitate legendara. Iar membrii organizaţiei sunt şi ei de sorginte Mossadă. Oameni dintre cei mai exersaţi de pe planetă să execute operaţiuni speciale. Şi cu multă fineţe. Măiestrii ai domeniului. Iar în telenovela de la Bucureşti, din cea de-a două parte a zile de 6 aprilie, Serviciul Român de Informaţii a reuşit să dea lovitura. Să destructureze, cu o operativitate maximă şi cu o inteligenţă pe măsură, o organizaţie de spionaj dintre cele mai redutabile din lume, care acţiona pe teritoriul naţional. Şi doi din patru spioni au fost capturaţi.

Pun pariu că, începând de azi, nu vom mai auzi mare lucru despre ei. Şi asta se va întâmpla din mai multe motive. Unul dintre motive este că, în ciuda declaraţiilor oficiale sau insinuate, nu este deloc clar dacă a avut loc sau nu o operaţiune de spionaj. Mă gândesc la faptul că hărţuirea prin telefoane nocturne a tatălui şefei DNA este cam deplasat să o atribuim unei operaţiuni de spionaj. Probabil că nici dacă şefa DNA ar fi fost deranjată la miezul nopţii de către spionii israelieni şi hărţuită cu fel de fel de întrebări, tot nu am fi putut vorbi de o operaţiune de spionaj. Spionaj nu ar exista nici dacă cineva ar extrage "pe surse" informaţii din dosarele penale. Fie acesta şi membru Mossad. Pentru că, dacă lucrurile ar sta altfel, atunci mulţi dintre ziariştii de investigaţii ar fi spioni. Şi nu sunt.

Un al doilea semn de întrebare survine atunci când aflăm, cu subiect şi predicat, printr-un comunicat oficial al prezumtivei organizaţii de spionaj că aceasta lucra, de fapt, pentru autorităţile române. De presupus, fie pentru Ministerul Justiţiei, fie pentru Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere al Spălării Banilor, fie chiar pentru Parchetul General. Pentru că, nu-i aşa, statul Israel este un amic şi nicidecum un inamic. Iar structurile semioficiale ale statului Israel este greu de presupus că ar urmări destructurarea statului român. Prin acţiuni de spionaj.

Şi atunci ce ne-am putea imagina? Că dacă niciun oficial român nu a contrazis acest comunicat al organizaţiei de spionaj israeliene, atunci lucrurile chiar aşa stau: ei au primit un mandat din partea autorităţilor de la Bucureşti, pe care l-au îndeplinit cât l-au îndeplinit, dar, la un moment, dat cineva a călcat pe bec. A încercat să afle lucruri pe care nu trebuia să le afle. Şi uite aşa, colaboratorii au devenit spioni.

Punând cap la cap toate informaţiile de mai sus, cărora li se mai pot adaugă multe altele, eu unul ajung la concluzia că, începând de astăzi, vom auzi din ce în ce mai rar despre acest caz de spionaj. Până când, nu vom mai auzi deloc. Spionii prinşi se vor topi în neant. Pupat piaţa independenţei!

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE