ZC
ZC




ZC




Violul, ca stare de normalitate

Postat la: 18.08.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

Violul, ca stare de normalitate

Ultima temă la modă, care a captat atenția întregii opinii publice, este cea a violului, cu predilecție în grup, deoarece este mult mai grav decât cel individual. Iar sociologii, psihologii și alți specialiști de marcă - acestora adaugându-li-se nelipsitele persoane de bine - nu mai prididesc să condamne asemenea fapte.

Pe bună dreptate, numai că sunt blamate doar violurile în grup și pedofilia, comise de ipochimeni duși cu capul, nu și cele cotidiene, chiar casnice uneori. Ceea ce denotă că avem de-a face cu o problemă de mentalitate și percepție, asupra căreia încercăm să ne aplecăm în continuare.

În primul rând, trebuie plecat de la definiția violului:  „Infracțiune care constă în fapta unei persoane de-a avea raport sexual cu altă persoană prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau a-și exprima voința". Iar în continuare, să analizăm flagelul pe baza bunului-simț, de la cauză la efect și nu invers, ca în prezent, fără a avea pretenția că suntem specialiști în cine știe ce domeniu.

Un cunoscut psiholog, ce apare des pe la televizor, consideră că profilul violatorului este încadrat de următoarele elemente: frustrare sexuală, lipsă de omenie, dispreț față de sexul feminin și neconștientizarea gravității faptei. Nu vrem să-l contrazicem neapărat, dar respectivul este departe de prezentarea exhaustivă a violatorului în toată splendoarea lui. Fiindcă acesta poate fi foarte bine un intelectual, care are soție și amantă pe care le iubește și le respectă deopotrivă. Dar dacă nevasta n-are chef într-o noapte de sex, iar el îi cârpește vreo două, ori doar o ia ceva mai tare, se cheamă c-a violat-o sau nu? Potrivit dicționarelor lingvistic și juridic a violat-o.

Potrivit mentalității aproape generalizate, n-a violat-o, că e dreptul lui de soț să dispună de femeie. Dar dacă amanta vrea să se despartă de el și bărbatul este de altă părere, ademenind-o undeva pentru o ultimă partidă, e viol sau nu? Este, după dicționare. Nu este, poate susține majoritatea respondenților, că a mai făcut-o de multe ori cu el și în plus i-a mai păpat și banii. Dar dacă o prostituată reclamă că bărbatul cu care se culca periodic pe bani, a bătut-o ultima oară când a cerut plata înainte, supunând-o împotriva propriei voințe, este viol sau nu?

În ceea ce privește mentalitatea populației cu privire la infracțiunea de viol, lucrurile stau prost și foarte prost la întregul nivel național. Desigur, dacă un sondaj de opinie pune întrebarea idioată: „Ce părere aveți despre violatorii din Vaslui?", reacțiile vor fi în proporție covârșitoare negative, poate doar cu excepția câtorva consăteni ai acestora și a unor femei de prin zonă.

Dar dacă întrebarea ar fi: „Ce părere aveți despre o tânără care se duce în casa unui prieten și este supusă împotriva voinței ei la raporturi sexuale", punem pariu că foarte mulți ar considera că ăla nu e viol? Că, de ce s-a dus, nu știa ce va urma? Sau - o fată cuminte nu se duce niciodată în casa unui flăcau. Sau - o fată cuminte nu umblă singură noaptea pe stradă.

Moment în care se pune întrebarea, în lumina celor exemplificate până aici, câți bărbați din această țară n-au fost măcar o dată violatori, forțându-și măcar nevasta să facă sex, când aceasta s-a opus? Sau câte femei violate n-au considerat că așa le trebuie, dacă-au fost proaste, ori nu s-au împotrivit îndeajuns. Iar de aici denotă faptul că nu față de faptele violatorilor psihopați și frustrați, răufăcători ori interlopi trebuie să ia neapărat atitudine opinia publică, că de asta se ocupă organele și legea.

Iar persoanele respective vor fi condamnate, pe bună dreptate, la ani grei de pușcărie, viețile lor fiind definitiv compromise, dacă nu chiar distruse, așa cum, poate, chiar merită. Ci față de mentalitatea potrivit căreia bărbatul are uneori dreptul să supună femeia, chiar și împotriva voinței acesteia. Iar persoanele care trebuie educate în sensul că femeia nu poate fi constrânsă de nimeni și în niciun mod, mai ales în scop sexual, aparțin, deopotrivă, ambelor sexe, indiferent de gradul de cultură și nivel de civilizație, chiar dacă nu în proporții egale, totuși covârșitoare.

Dan Coste

loading...
PUTETI CITI SI...

Violul, ca stare de normalitate

Postat la: 18.08.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Ultima temă la modă, care a captat atenția întregii opinii publice, este cea a violului, cu predilecție în grup, deoarece este mult mai grav decât cel individual. Iar sociologii, psihologii și alți specialiști de marcă - acestora adaugându-li-se nelipsitele persoane de bine - nu mai prididesc să condamne asemenea fapte.

Pe bună dreptate, numai că sunt blamate doar violurile în grup și pedofilia, comise de ipochimeni duși cu capul, nu și cele cotidiene, chiar casnice uneori. Ceea ce denotă că avem de-a face cu o problemă de mentalitate și percepție, asupra căreia încercăm să ne aplecăm în continuare.

În primul rând, trebuie plecat de la definiția violului:  „Infracțiune care constă în fapta unei persoane de-a avea raport sexual cu altă persoană prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau a-și exprima voința". Iar în continuare, să analizăm flagelul pe baza bunului-simț, de la cauză la efect și nu invers, ca în prezent, fără a avea pretenția că suntem specialiști în cine știe ce domeniu.

Un cunoscut psiholog, ce apare des pe la televizor, consideră că profilul violatorului este încadrat de următoarele elemente: frustrare sexuală, lipsă de omenie, dispreț față de sexul feminin și neconștientizarea gravității faptei. Nu vrem să-l contrazicem neapărat, dar respectivul este departe de prezentarea exhaustivă a violatorului în toată splendoarea lui. Fiindcă acesta poate fi foarte bine un intelectual, care are soție și amantă pe care le iubește și le respectă deopotrivă. Dar dacă nevasta n-are chef într-o noapte de sex, iar el îi cârpește vreo două, ori doar o ia ceva mai tare, se cheamă c-a violat-o sau nu? Potrivit dicționarelor lingvistic și juridic a violat-o.

Potrivit mentalității aproape generalizate, n-a violat-o, că e dreptul lui de soț să dispună de femeie. Dar dacă amanta vrea să se despartă de el și bărbatul este de altă părere, ademenind-o undeva pentru o ultimă partidă, e viol sau nu? Este, după dicționare. Nu este, poate susține majoritatea respondenților, că a mai făcut-o de multe ori cu el și în plus i-a mai păpat și banii. Dar dacă o prostituată reclamă că bărbatul cu care se culca periodic pe bani, a bătut-o ultima oară când a cerut plata înainte, supunând-o împotriva propriei voințe, este viol sau nu?

În ceea ce privește mentalitatea populației cu privire la infracțiunea de viol, lucrurile stau prost și foarte prost la întregul nivel național. Desigur, dacă un sondaj de opinie pune întrebarea idioată: „Ce părere aveți despre violatorii din Vaslui?", reacțiile vor fi în proporție covârșitoare negative, poate doar cu excepția câtorva consăteni ai acestora și a unor femei de prin zonă.

Dar dacă întrebarea ar fi: „Ce părere aveți despre o tânără care se duce în casa unui prieten și este supusă împotriva voinței ei la raporturi sexuale", punem pariu că foarte mulți ar considera că ăla nu e viol? Că, de ce s-a dus, nu știa ce va urma? Sau - o fată cuminte nu se duce niciodată în casa unui flăcau. Sau - o fată cuminte nu umblă singură noaptea pe stradă.

Moment în care se pune întrebarea, în lumina celor exemplificate până aici, câți bărbați din această țară n-au fost măcar o dată violatori, forțându-și măcar nevasta să facă sex, când aceasta s-a opus? Sau câte femei violate n-au considerat că așa le trebuie, dacă-au fost proaste, ori nu s-au împotrivit îndeajuns. Iar de aici denotă faptul că nu față de faptele violatorilor psihopați și frustrați, răufăcători ori interlopi trebuie să ia neapărat atitudine opinia publică, că de asta se ocupă organele și legea.

Iar persoanele respective vor fi condamnate, pe bună dreptate, la ani grei de pușcărie, viețile lor fiind definitiv compromise, dacă nu chiar distruse, așa cum, poate, chiar merită. Ci față de mentalitatea potrivit căreia bărbatul are uneori dreptul să supună femeia, chiar și împotriva voinței acesteia. Iar persoanele care trebuie educate în sensul că femeia nu poate fi constrânsă de nimeni și în niciun mod, mai ales în scop sexual, aparțin, deopotrivă, ambelor sexe, indiferent de gradul de cultură și nivel de civilizație, chiar dacă nu în proporții egale, totuși covârșitoare.

Dan Coste

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE