• Tweet

Fost șef al SIE, fost ministru de externe și premier, Mihai Răzvan Ungureanu a declarat la RFI că Călin Georgescu nu este deloc un om din afara sistemului, ci unul care a făcut parte din sistem și a ocupat diverse funcții prin ministere, fiind susținut de PSD. Georgescu a dat mereu din coate să se promoveze și se propunea singur premier, mai spune Mihai Răzvan Ungureanu la microfonul RFI.

Mihai Răzvan Ungureanu: E greu de spus dacă pe datele pe care le am eu, a fost sau nu angajat al Securității înainte de 89. Lucrul acesta însă se află foarte simplu prin declanșarea unei investigații în arhivele CNSAS. Eu cred că după episodul acelui tur întâi de prezidențiale, asemenea cereri au fost trimise către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și, atât cât ne-a ajuns la urechi, există în momentul de față o anchetă documentară în desfășurare. Vom vedea.

Sigur că lasă de la distanță impresia că a fost om al sistemului și într-adevăr este un om al sistemului, ținând cont că a gravitat încă de la începutul anilor 90, în preajma unora dintre cercurile de putere existente atunci în Partidul Social Democrat. A ajuns într-o poziție executivă ridicată într-un minister de resort. Ce l-a recomandate probabil că au fost studiile de pedologie, dar susținerea politică este evidentă.

Reporter: La ce minister a fost?

Mihai Răzvan Ungureanu: Dacă nu mă înșel, la agricultură și... mă rog, undeva secretar general dacă nu mă înșeală memoria. E o poziție executivă importantă. Bun cât a stat acolo, cum a fost acolo, asta este o poveste pe care au relatat-o ziarele opoziției democratice din acea vreme, vorbim de începutul anilor 90... și cu detalii care lăsau să se întrevadă încălcări ale legii. Numai că le judecăm prin prisma condițiilor juridice de astăzi, în acea vreme, legislația nu era atât de fermă și atât de clară în materia traficului de influență. Și apoi domnia sa pare să fi dispărut. Dar nu a dispărut... de aici și surprinderea mea să văd surprinderea altora. Cum că persoana acestui domn a ieșit din negură, din ceață ca și cum ar fi fost absent din viața publică până la jumătatea anului trecut. Nu nici pe departe, el dădea tot timpul din coate, se autopromova prin anii 2008-2009 ca viitor prim ministru, își apropiase o echipă de voci care infectau internetul și rețelele sociale și care nu postau decât fraze de genul Călin Georgescu prim ministru, Călin Georgescu președinte etc... etc... etc...

Reporter: Și ce voci erau acestea? Erau voci cunoscute?

Mihai Răzvan Ungureanu: La momentul acela, nu, nu mie. Eu presupun că aveau mai multă componentă mecanică decât o componentă subiectivă umană, în sensul propriu al cuvântului. Cu alte cuvinte, replici-boți care puteau să spună absolut orice și să intervină oriunde pe seama unui meniu prestabilit de ținte lingvistice. Dar el, pentru că atunci a început de fapt lumea să se uite după urmele sale, el părea dintr-un spectru ciudat, apărut pe seama unor organizații sau unor mișcări organizaționale subterane, dar atât de bine ascuns în subteran încât nu lăsa aproape nimic să se să se întrevadă. Și această percepție este falsă.

Pentru că el, în timp, a avut răbdare și, bineînțeles, interes să cultive relații din ce în ce mai strânse cu părți ale societății românești care au un tip de activitate profund toxică, de la organizații neo legionare, până la ultra ortodoxismul promovat de pildă de un înalt ierarh din Constanța. Peste tot aceeași propagandă pseudo naționalistă, drapată în culorile drapelului nostru și agrementată cu fraze multe și goale referitoare la religie, creștinism, Isus Hristos etc etc, întrerupte din când în când de laude aduse legionarilor lui Corneliu Zelea Codreanu, pe care Călin Georgescu îl consideră un profet, un martir, la adresa lui Antonescu, într-un dispreț aproape fățiș în raport cu orice ar însemna claritate și onestitate în spațiul public.

Reporter: Dumneavoastră l-ați cunoscut?

Mihai Răzvan Ungureanu: Eu nu-mi aduc aminte să-l fi cunoscut. Mi-a fost reîmprospătate memoria de câțiva dintre foștii și distinșii mei colegi de la Ministerul Afacerilor Externe care mi-au spus că fusese consilier onorific la predecesorul meu, în acea poziție, e vorba de domnul Geoană, adus din afară. Nu mi-l imaginez pe domnul Geoană... că ar putea cultiva asemenea personaje, dar, mă rog, a ajuns undeva în orbită...

Reporter: De cine? Adus de cine?

Mihai Răzvan Ungureanu: Am câteva nume în cap, dar nu vreau să speculez... și ajunge acolo și la un moment dat, undeva, cu puțin timp înainte ca domnul Geoană să părăsească fotoliul ministerial, se transformă în director al uneia dintre direcțiile de relații internaționale economice din Ministerul Afacerilor Externe. Repet, aceste detalii mi-au fost aduse la cunoștință de colegi din Ministerul Afacerilor Externe. Nu reprezenta pentru mine în niciun fel o chestiune de ordin instituțional strategic să spunem așa, numai că era ciudat.

Din consilier onorific să fii parașutat sau mai bine zis lansat diplomat... și pe o funcție de conducere în minister, lucru care se cuvine în fapt diplomaților de carieră și în nici un fel celor nou-veniți și neaveniți în același timp. Când am devenit ministru de externe, am luat trei măsuri în primele zile ale mandatului meu. Una a fost ca toți angajații ministerului să treacă prin filtrul CNSAS, așa imperfect cum era el, pentru a despărții grâul de neghină. În al doilea rând am blocat pentru un audit extins execuția de buget și, în al treilea rând, am blocat preluarea de candidați la diplomație pentru că ministerul era supraîncărcat de pile politice si personale de toate felurile, fără valoare instituțională. Domnia sa, se pare, a plecat din minister așa pâș pâș... Fără să lase un cuvânt în urmă.

Nu-mi aduc aminte să-l fi întâlnit, dar nici nu i-am simțit lipsa în situația în care ce am aflat eu este complet real. A fost un episod ciudat în 2011, spre sfârșitul lui 2011, când zilele guvernării lui Emil Boc se apropiau de final și apoi în ianuarie 2012, când această propagandă insidioasă și cvasi mecanică venită de niciunde, îl clama ca viitor prim-ministru. Și anecdotic vorbind, am avut mai multe întâlniri cu președintele de atunci, cu domnul Băsescu și într-una dintre ele, l-am întrebat inocent, dar și îngrijorat în același timp, cine e personajul? Și președintele a fost foarte relaxat, „nu dăm atenție unor holograme, nu ne interesează așa ceva."

Și într-adevăr, nu ne-a interesat, după ce am ajuns prim-ministru și după ce a ajuns domnul Ponta chiar în urma mea prim-ministru, această ofensivă pe mediile sociale a scăzut dramatic din intensitate.