Isaac Newton a calculat când va fi Sfârșitul Lumii. Data Apocalipsei a fost ascunsa intr-o scrisoare

Postat la: 15.02.2025 |

Sir Isaac Newton, omul de știință care a scris Legile gravitației, a construit primul telescop reflectorizant și chiar și-a dat seama de forma exactă a Pământului, a calculat data Sfârșitului Lumii. Conform acestuia, Apocalipsa este mai aproape decât credeam. Newton a prezis că lumea, așa cum o știm, se va sfârși în anul 2060.

În urmă cu peste 300 de ani, Newton a notat această predicție pe un bilețel, alături de o serie de calcule matematice. Profund influențat de interpretările sale protestante ale Bibliei, el credea că sfârșitul lumii va fi marcat de bătălia de la Armaghedon, descrisă în Cartea Apocalipsei. Acest conflict cosmic dintre forțele binelui (conduse de Dumnezeu) și cele ale răului (regii Pământului) urma să pună capăt istoriei și să inaugureze o nouă eră de pace divină.

Newton a aplicat metode matematice pentru a interpreta profețiile biblice, folosind un principiu cunoscut ca „o zi pentru un an". El a considerat că perioada de 1260 de ani, menționată în Scriptură, reprezintă durata în care Biserica a fost coruptă și influențată de doctrine trinitare, în special catolicismul, pe care mulți protestanți îl considerau o abatere de la adevărata credință. Pentru a stabili punctul de început al acestei perioade, Newton a analizat istoria și a ales anul 800 d.Hr., când a fost fondat Sfântul Imperiu Roman. Astfel, adăugând 1260 de ani, a ajuns la anul 2060.

„Timpurile și jumătatea de timp sunt 42 de luni sau 1260 de zile sau trei ani și jumătate, socotind douăsprezece luni la un an și 30 de zile la o lună, așa cum se făcea în calendarul primitiv. [...] Dacă această perioadă începe odată cu cucerirea completă a celor trei regi în anul 800 d.Hr., atunci ea se va încheia în 2060. Se poate termina mai târziu, dar nu văd niciun motiv pentru care să se termine mai devreme.", potrivit Daily Mail.

Newton nu a sugerat că lumea va înceta să existe în 2060, ci că acest an va marca un moment de cotitură, cu revenirea lui Hristos și începutul unei noi ere. Deși este cunoscut pentru contribuțiile sale fundamentale la știință, Newton era și un creștin profund religios. Credea că, în perioada premergătoare revenirii lui Hristos, evreii se vor întoarce în Israel și vor reconstrui Templul din Ierusalim - un element esențial al profețiilor biblice.

Newton a analizat pasaje din Cartea lui Daniel și Apocalipsa, folosind numerele 1260, 1290, 1335 și 2300 pentru a determina diverse etape ale istoriei umanității. El interpreta Scriptura nu doar ca text religios, ci și ca sursă de date care, corect descifrate, puteau dezvălui planul divin.

Stephen D. Snobelen, profesor de istoria științei la Universitatea King's College din Halifax, explică: „Newton nu a folosit calcule avansate, precum cele din teoria sa a gravitației, ci aritmetică simplă pe care ar putea-o face și un copil. Totuși, pentru el, aceste predicții erau la fel de riguroase ca orice lege științifică."

În ciuda calculelor sale, Newton era precaut în privința fixării unei date exacte pentru sfârșitul lumii. Se temea că interpretările eronate ar putea discredita Biblia dacă predicțiile nu s-ar adeveri. „Menționez acest lucru nu pentru a afirma când va fi timpul sfârșitului, ci pentru a pune capăt presupunerilor pripite ale oamenilor fanteziști care prezic frecvent timpul sfârșitului și, făcând astfel, discreditează profețiile sacre de fiecare dată când previziunile lor eșuează."

Newton a subliniat că sfârșitul vremurilor nu poate fi cunoscut cu precizie: „Hristos vine ca un hoț în noapte. Nu este treaba noastră să cunoaștem vremurile și anotimpurile pe care Dumnezeu le-a pus în pieptul Său." Astăzi, poate părea surprinzător ca un om de știință de talia lui Newton să fie atât de preocupat de profețiile biblice. Totuși, el nu vedea o separare clară între religie și știință. „Newton nu era un «om de știință» în sensul modern al cuvântului, ci un filosof natural", explică Snobelen.

În secolele XVII-XVIII, filosofia naturală includea nu doar studiul fenomenelor fizice, ci și explorarea modului în care Dumnezeu acționa în univers. Newton căuta adevărul divin atât în legile naturii, cât și în Scriptură. De-a lungul vieții sale, a scris mai mult despre religie decât despre știință, încercând să descifreze secretele divine la fel de minuțios cum studia mecanica cerească. Astfel, deși este celebru pentru descoperirile sale științifice, Newton a fost și un om al credinței, convins că Universul funcționează după un plan divin.