Un caiacist a fost înghițit de o balenă și a scăpat cu viață: „Deja mă mâncase, m-am gândit să supraviețuiesc în interiorul ei ca Pinocchio"

Postat la: 15.02.2025 |

Primul lucru pe care caiacistul Adrián Simancas l-a observat după ce a ajuns în gura unei balene a fost mâzga, un lichid lipicios. Bărbatul a fost înghiţit în weekend de către o balenă cu cocoaşă, în largul Patagoniei chiliene. El a povestit experienţa la BBC Mundo.

„A durat puţin până când am realizat că mă aflam în gura a ceva, că poate m-a mâncat, că ar fi putut fi o orcă sau un monstru marin", a declarat tânărul de 23 de ani. Adrián a povestit că în acel moment a început să se gândească la cum ar putea supravieţui în interiorul balenei cu cocoaşă „ca Pinocchio". La scurt timp, balena l-a eliberat.

Caiacistul din Venezuela vâslea împreună cu tatăl său prin Strâmtoarea Magellan, în largul coastei Patagoniei din Chile, când a simţit că ceva l-a lovit din spate, apropiindu-se şi scufundându-l. Tatăl său, Dall, a reuşit să filmeze experienţa de la doar câţiva metri distanţă.

„Am închis ochii, iar când i-am deschis din nou, mi-am dat seama că mă aflam în gura balenei", a declarat Adrián. „Am simţit o textură vâscoasă atingându-mi faţa", şi-a amintit el, adăugând că tot ce putea vedea era albastru închis şi alb. „M-am întrebat ce aş fi putut face dacă m-ar fi înghiţit, deoarece nu mai puteam lupta să împiedic asta", a spus el. „Trebuia să mă gândesc la ce să fac în continuare". Dar în câteva secunde, Adrián a început să simtă că se ridică spre suprafaţă.

„Mi-a fost puţin teamă că nu voi reuşi să-mi ţin respiraţia, pentru că nu ştiam la ce adâncime eram, şi am simţit că mi-a luat mult timp să ies la suprafaţă. Am urcat timp de două secunde şi, în cele din urmă, am ajuns la suprafaţă şi mi-am dat seama că nu mă mâncase", a mai spus el.

Într-un caiac din apropiere, tatăl lui Adrián, Dall Simancas, privea uimit. Cei doi tocmai traversaseră Eagle Bay - pe coasta din Punta Arenas, cel mai sudic oraş din Chile - când a auzit un zgomot în spatele său. „Când m-am întors, nu l-am văzut pe Adrián". „Am fost îngrijorat pentru o clipă, până când l-am văzut ieşind din mare", a declarat bărbatul în vârstă de 49 de ani. „Apoi am văzut ceva, un organism, pe care l-am interpretat imediat ca fiind cel mai probabil o balenă din cauza dimensiunii sale."

Dall fixase o cameră pe partea din spate a caiacului său pentru a înregistra valurile în creştere - care a surprins experienţa fiului său. Urmărind imaginile, Adrián - care s-a mutat cu tatăl său din Venezuela în Chile în urmă cu şapte ani, în căutarea unei calităţi mai bune a vieţii - a fost şocat să vadă cât de mare era balena.

„Nu văzusem momentul în care apare spatele. Nu am văzut-o, am auzit-o. Asta m-a făcut să am emoţii", a spus el. „Dar mai târziu, cu ajutorul înregistrării video, mi-am dat seama că, de fapt, a apărut atât de mare încât, poate, dacă aş fi văzut-o, m-ar fi speriat şi mai mult." Pentru Adrián, experienţa nu a fost doar despre supravieţuire, ci a spus că a simţit că a primit o „a doua şansă" atunci când balena l-a eliberat.

Experienţa „unică" într-unul dintre cele mai extreme locuri de pe Pământ „m-a îndemnat să reflectez asupra a ceea ce aş fi putut face mai bine până în acel moment şi asupra felurilor în care pot profita de experienţă şi o pot aprecia", a adăugat el. Dar există un motiv simplu pentru care a reuşit să scape atât de repede din interiorul balenei, potrivit unui expert în faună.

Balenele cu cocoaşă au gâtlejul îngust, „de mărimea unei ţevi de uz casnic", conceput pentru a înghiţi peşti mici şi creveţi, a declarat pentru BBC conservaţionistul brazilian Roched Jacobson Seba. „Fizic, ele nu pot înghiţi obiecte mari precum caiace, anvelope sau chiar peşti mari precum tonul", a spus el. „În cele din urmă, balena a scuipat caiacul pentru că era fizic imposibil de înghiţit".

Seba a precizat că balena cu cocoaşă l-a înghiţit probabil accidental pe Adrián. „Balena se hrănea probabil cu un banc de peşti când, fără să vrea, a aspirat caiacul împreună cu mâncarea sa. Atunci când balenele ies la suprafaţă prea repede în timp ce se hrănesc, ele pot lovi sau înghiţi accidental obiectele din calea lor".

El a avertizat că întâlnirea a servit drept „un memento important" pentru a evita utilizarea plăcilor de vâslit, a plăcilor de surf sau a altor ambarcaţiuni silenţioase în zonele în care balenele înoată de obicei. Bărcile folosite pentru observarea balenelor şi pentru cercetare trebuie să aibă întotdeauna motoarele pornite, a adăugat el, deoarece zgomotul ajută balenele să le detecteze prezenţa.