• Tweet

În ciuda eșecurilor sale în Ucraina, forțele aeriene rusești dispun totuși de avioane și rachete avansate, iar piloții ruși și-au modificat operațiunile pentru a profita la maximum de aceste avantaje, se arată într-o analiză publicată de Business Insider, care se bazează pe concluziile unui studiu al analiștilor de la centrul britanic de analiză Royal United Services Institute (RUSI).

Insuccesul forțelor aeriene rusești deasupra Ucrainei pe fondul rezistenței surprinzătoare dovedită de apărarea antiaeriană a Ucrainei a pus adesea în umbră un fapt sumbru: forțele aeriene ale Ucrainei se confruntă cu un inamic superior înarmat cu avioane și rachete.

Având în vedere avantajele Rusiei în ceea ce privește cantitatea, Ucraina riscă să piardă războiul aerian fără ajutorul Occidentului, în ciuda succesului pe care l-au avut piloții ucraineni, se arată într-un studiu privind primele cinci luni de război realizat de centrul britanic de analiză Royal United Services Institute (RUSI).

În pofida faptului că forțele aeriene rusești și-au limitat operațiunile deasupra teritoriului controlat de Ucraina, parțial din pricina pierderilor pe care le-au suferit, Rusia dispune de avioane de luptă înarmate cu rachete aer-aer cu rază lungă de acțiune ce sunt capabile să distrugă avioanele ucrainene.

„Piloții ucraineni confirmă faptul că avioanele Su-30SM și Su-35S ale Rusiei depășesc avioanele de luptă ale Forțelor Aeriene ucrainene la nivel tehnic", se arată în raport, menționând că capacitățile de rază lungă de acțiune "look-down, shoot-down" ale radarelor lor N011M Bars și N035 Irbis-E le permit să detecteze avioanele ucrainene care zboară la joasă înălțime.

În circumstanțele potrivite, un avion de vânătoare rusesc care zboară cu viteză mare și la o altitudine de circa 12.000 de metri ar putea doborî un avion de vânătoare ucrainean care zboară la joasă înălțime pentru a evita să fie văzut.

În plus, avioanele de vânătoare rusești sunt înarmate cu rachete aer-aer R-77-1 - arme de tip "trage și uită", care se îndreaptă spre ținte în mod independent, datorită detectoarelor sale radar active. În schimb, avioanele de luptă ucrainene trebuie să se mulțumească cu rachete R-27 cu radare semiactive care necesită ca avionul de lansare să lumineze ținta în mod continuu pentru ca racheta să o poată detecta.

Deoarece ținta R-27 trebuie să fie iluminată pentru ca racheta să îndrepte spre ea, detectoarele de avertizare radar de pe avioanele rusești pot semnala această acțiune, permițând piloților ruși să își activeze bruiajele și momelile sau să ia măsuri de evitare. Radarul rachetelor rusești R-77-1 nu se activează decât cu câteva secunde înainte de atac, ceea ce scade timpul de reacție al piloților ucraineni.

„În cursul războiului, avioanele de luptă rusești au reușit de multe ori să obțină o interceptare radar și să lanseze rachete R-77-1 asupra avioanelor de luptă ucrainene" la mai bine de 100 de kilometri depărtare, se arată în raportul RUSI.

"Chiar dacă astfel de tiruri au o probabilitate scăzută de ucidere, acestea îi obligă pe piloții ucraineni să treacă în defensivă sau să riște să fie loviți în timp ce se află cu mult în afara propriei raze de acțiune efective; câteva astfel de tiruri cu rază lungă de acțiune și-au găsit ținta".

Zborul la joasă înălțime pentru a evita detectarea sporește riscurile cu care se confruntă piloții ucraineni, deoarece le sporește vulnerabilitatea față de atacurile de la sol sau probabilitatea de prăbușire.

Înainte de război Rusia a cultivat imaginea unei forțe aeriene inovatoare și de înaltă tehnologie, și totuși puterea aeriană rusă s-a dovedit remarcabil de ineficientă. Printre motive s-au numărat penuria armelor de precizie, problemele organizatorice și instruirea insuficientă a piloților. Totuși asta nu înseamnă că forțele aeriene rusești au fost total neinspirate.

De pildă, Rusia a instalat patrule permanente de avioane de vânătoare la mare altitudine. „Aceste patrule s-au dovedit extrem de eficiente împotriva avioanelor de atac și a avioanelor de vânătoare ucrainene, rachetele aer-aer cu rază lungă de acțiune Mig-31BM și R-37M punând în mod special probleme", au scris analiștii RUSI.

Patrulele aeriene de luptă la mare altitudine "cu Su-35S și, mai recent, cu interceptoare Mig-31BM continuă să doboare un număr semnificativ de avioane ucrainene de atac la sol în apropierea liniei frontului, de la distanțe care le fac aproape imune la focul de ripostă", se arată în raport.

Racheta hipersonică R-37 are o rază de acțiune de până la 320 de kilometri, iar forțele aeriene rusești (VKS), au tras "până la șase R-37M pe zi în cursul lunii octombrie", se arată în raport. "Viteza extrem de mare a armei, împreună cu raza de acțiune efectivă foarte mare și un dispozitiv de urmărire conceput pentru vizarea de ținte la altitudine joasă, o face deosebit de dificil de evitat".

Din fericire pentru Ucraina, Rusia nu are suficiente avioane-cisternă pentru a menține patrule frecvente, notează Business Insider. Dar dacă avioanele de luptă ucrainene sunt ținute la sol de teama că vor fi luate la țintă, este împovărată apărarea aeriană ucraineană, pe rachetele antiaeriene - cu rază scurtă și lungă de acțiune - și pe tunurile antiaeriene.

În pofida temerilor inițiale că vor fi zdrobite de rachetele și avioanele rusești, apărarea aeriană ucraineană a reușit să aibă un impact major. Începând din luna aprilie, piloții ruși "au fost extrem de reticenți în a încerca să pătrundă în spațiul aerian ucrainean din cauza pierderilor suferite în cadrul încercărilor timpurii de a-și croi drum", se arată în raport.

Amenințarea reprezentată de rachetele sol-aer ucrainene și de armele portabile de apărare aeriană, precum rachetele Stinger, "a modelat comportamentul și a constrâns în mod semnificativ eficiența piloților ruși", potrivit raportului.

RUSI recomandă ca Ucraina să primească avioane de luptă occidentale, dintre care Gripen, produs în Suedia, ar fi candidatul ideal datorită construcției sale robuste și ușor de întreținut, dar și a capacității sale de a opera de pe piste de aterizare improvizate. De asemenea, analiștii îndeamnă Occidentul să trimită Ucrainei mijloace de apărare aeriană.

Cel mai important, se subliniază în raport, nimeni nu ar trebui să supraestimeze succesul Ucrainei împotriva forțelor aeriene ale Rusiei: „Există un pericol real ca acest succes să determine o delăsare a Occidentului în ceea ce privește amenințarea pe care VKS o poate reprezenta în continuare pentru forțele, infrastructura și orașele ucrainene dacă i se oferă o portiță".