• Tweet

Două paradoxuri asociate cu Big Data sunt deosebit de relevante pentru guvernanța globală. În primul rând, în timp ce promite să sporească capacitățile oamenilor în guvernare și în alte domenii, Big Data implică, de asemenea, un rol din ce în ce mai independent pentru algoritmi, artefacte tehnice, internetul lucrurilor și alte obiecte, care pot reduce controlul actorilor umani. În al doilea rând, Big Data implică noi transgresiuni ale limitelor, pe măsură ce datele sunt reunite din surse multiple, inclusiv clicurile utilizatorilor web și fluxurile de date provenite de la senzorii mașinilor, creând totodată noi conflicte de limite, deoarece actorii puternici încearcă să obțină avantaje prin controlul Big Data și excluderea concurenților.

Aceste schimbări nu se referă doar la noi surse de date pentru factorii de decizie la nivel mondial, ci semnalează schimbări mai profunde în caracterul guvernanței globale. Big Data se bazează pe creșterea exponențială a datelor provenite din surse noi, cum ar fi click-urile pe internet sau senzorii mașinilor. Ele contrastează cu bazele de date convenționale, care sunt cel mai adesea delimitate și gestionate în conformitate cu standarde specifice și în scopuri prestabilite. Big Data poate implica fluxuri continue de date care sunt procesate, analizate și furnizate imediat utilizatorilor, spre deosebire de sondajele periodice a căror procesare poate dura luni sau ani. În sens mai larg, au fost identificate trei caracteristici distinctive ale Big Data în comparație cu datele mai convenționale: volumul, varietatea și viteza (cei "3V"). Big Data sunt deosebit de relevante pentru guvernanța globală în două moduri care sunt destul de diferite de utilizările mai convenționale ale statisticilor și ale altor date în afacerile internaționale

În primul rând, Big Data poate crea forme automatizate de guvernare. Cu Big Data, elementul uman devine mai mult încurcat și secundar față de obiectele non-umane care sunt implicate, cum ar fi computerele, software-ul și alte artefacte tehnologice. Big Data sporește semnificativ importanța algoritmilor pentru producerea, gestionarea și utilizarea datelor, în comparație cu bazele de date mai mici. Big Data este strâns legată de "internetul lucrurilor" și de comunicarea directă între obiecte. Dominația obiectelor non-umane în Big Data este relevantă pentru guvernanța globală, deoarece aceste obiecte și materialitatea lor se întind dincolo de frontierele naționale în moduri care diferă puternic de relațiile dintre oameni și obiecte asociate cu relațiile internaționale mai convenționale. Spațiile dintre statele-națiune nu sunt goale. Big Data se bazează pe noile mijloace de comunicare pentru a opera la nivel global, consolidând, extinzând, întunecând și confundând puterea în moduri noi. Este important să înțelegem aceste schimbări în relațiile de putere pe măsură ce Big Data se extinde într-un număr tot mai mare de domenii de probleme internaționale.

În al doilea rând, și în legătură cu aceasta, Big Data sunt asociate cu noi probleme de graniță care nu sunt în primul rând teritoriale, ci mai degrabă legate de accesul la date și de controlul acestora, creând noi conflicte și excluderi complicate la nivel global. Cu ajutorul Big Data, clicurile utilizatorilor de internet pot fi colectate și asamblate în baze de date și puse împreună cu alte surse de date, fiind pregătite pentru utilizări multiple neimaginate inițial de cei care le-au generat și asamblat. Promisiunea Big Data presupune reunirea unor fluxuri de date anterior separate, care provin de oriunde de pe planetă. Această nouă evoluție are implicații mai ales asupra granițelor naționale. De asemenea, are consecințe pentru construirea de noi granițe, în special între cei ale căror date sunt incluse și cei ale căror date sunt excluse, precum și între cei care au acces la date și cei care nu au. Statele și corporațiile private au nevoie de granițe care să permită un control exclusiv sau drepturi exclusive asupra unei părți din Big Data, chiar dacă acestea depind și de ștergerea granițelor, inclusiv a celor naționale, care împiedică asamblarea datelor.

Conceptualizarea Big Data și paradoxurile acestora

La fel ca primele discuții privind impactul societal al tehnologiilor informației și comunicațiilor, cum ar fi internetul, dezbaterile actuale despre Big Data reflectă atât elemente utopice, cât și distopice, la fel cum includ unele mituri fundamentale despre date și practica științifică. Big Data sunt, de asemenea, pline de paradoxuri, iar discutarea lor pe scurt este relevantă pentru scopul nostru aici. S-au evidențiat trei paradoxuri ale Big Data: transparența, identitatea și puterea. În primul rând, Big Data par să facă lumea mai transparentă și potențial mai previzibilă. Cu toate acestea, producția de date bazată pe mașini, precum și instrumentele și tehnicile de a le da sens sunt create de persoane foarte specializate care lucrează în organizații guvernamentale sau comerciale relativ închise și cu metode care nu sunt deschise controlului științific tradițional. În al doilea rând, pe măsură ce lumea devine aparent mai transparentă prin Big Data, devine posibilă și identificarea proceselor și a persoanelor în moduri noi, creând noi oportunități dezirabile și posibilități de evitare a riscurilor neplăcute. 

Cu toate acestea, identitatea individuală sau colectivă și viața privată pot fi, de asemenea, amenințate. Creșterea transparenței sugerează că Big Data poate fi un instrument de responsabilizare pentru cei mai puțin puternici. Cu toate acestea, infrastructura logistică și fizică care permite Big Data, proprietatea și controlul asupra acesteia și resursele de cunoștințe produse de Big Data, împreună cu cultivarea continuă și distribuția inegală a expertizei tehnice relevante, creează o "relație asimetrică între cei care colectează, stochează și exploatează cantități mari de date și cei pe care îi vizează colectarea de date ".

La cele trei paradoxuri "clasice" ale Big Data am dori să adăugăm încă două: paradoxul obiectelor și paradoxul granițelor. Cele două paradoxuri ale noastre se bazează pe idei din teoria affordance și din teoria noilor medii, precum și din teoria actor-rețea, ANT, inclusiv, în sens mai larg, din studiile științifice și tehnologice (STS). Acestea contribuie la abordarea relațiilor dintre oameni și obiecte, precum și a granițelor și a proceselor de trasare a granițelor, atât de centrale pentru structura emergentă a guvernanței globale și a utilizării Big Data.

Teoriile Affordance și New Medium sunt relevante pentru a fi luate în considerare, deoarece sugerează că tehnologiile media sofisticate, o condiție sine qua non pentru Big Data, creează câmpuri de acțiune potențială care pot extinde și, respectiv, restricționa interacțiunile sociale. Transformarea informațiilor de bază în cunoaștere este văzută ca fiind puternic dependentă de tehnologii precum computerele și software-ul. Acestea nu sunt niciodată "neutre", ci impun întotdeauna anumite constrângeri asupra naturii și tipului de comunicări umane posibile, facilitând în același timp alte tipuri. Tehnologiile au facilități materiale, adică proprietăți fizice, care "invită" oamenii să le utilizeze în moduri specifice. De exemplu, affordances-ul informației digitale devine evident atunci când informațiile pe care cineva le poate scrie și trimite fără probleme prin e-mail sunt, în schimb, scrise pe o bucată de hârtie, puse într-un plic și trimisă prin poștă cu melc. Viteza și spațiul contează în diseminarea și reutilizarea informațiilor și au implicații asupra domeniului de aplicare a relațiilor sociale.

Teoria accesibilității și a noilor medii oferă un prim pas util pentru a teoretiza legăturile și dinamica de co-constituire dintre oameni și obiectele materiale, dar la nivelul practicilor și rețelelor sociale ANT și STS au mai multe de oferit. ANT și STS, la fel ca și teoria affordance și teoria noilor medii, sugerează un rol relativ autonom pentru obiecte. Dar, spre deosebire de teoria affordance și teoria mediilor, această literatură se concentrează pe legătura dintre oameni și obiectele non-umane în practicile sociale și rețelele sociotehnice. Această legătură nu este ușoară, ci plină de controverse pe măsură ce informațiile circulă de-a lungul rețelelor sociotehnice. Odată ce aceste controverse sunt soluționate, noile obiecte produse sunt naturalizate. Calitățile relativ autonome ale obiectelor din rețelele sociotehnice și potențiala lor naturalizare nu înseamnă că acestea funcționează independent de actorii umani. Este important faptul că autonomia obiectelor poate ascunde puterea celor care au creat inițial obiectele, sau a celor care le pot folosi pentru a-și consolida propria putere, sau a celor care pot utiliza informațiile produse pentru a-și extinde puterea în alte domenii. 

Paradoxul obiectelor constă în faptul că Big Data implică o creștere a capacităților cognitive distincte ale oamenilor de a învăța și de a analiza, dar și o preeminență tot mai mare a obiectelor destul de autonome, care înlocuiesc și uneori acționează împotriva capacităților cognitive umane. În timp ce aceste procese conduse de mașini sunt, în cele din urmă, fabricate și alimentate de oameni, procesele fac, într-un anumit sens, ca agenția umană însăși să fie secundară, la fel cum caracterul lor relativ autonom și din ce în ce mai naturalizat tinde să facă invizibile puterile la lucru.

Un al cincilea paradox îl numim paradoxul limitelor. Acest paradox constă în faptul că Big Data implică o cerere de deschidere mai mare pentru a permite achiziționarea de date și desfășurarea efectelor acestora, dar și noi limite pentru a permite exercitarea controlului sau obținerea de bani. Noile sisteme tehnologice și actualizarea (auto)constantă a algoritmilor contribuie la crearea de rețele informaționale dincolo de granițele stabilite, inclusiv între național și internațional, public și privat, precum și între trecut, prezent și viitor. Big Data depind de ștergerea granițelor, inclusiv a celor naționale, care împiedică asamblarea datelor. Cu toate acestea, cei care gestionează Big Data lucrează prin intermediul statelor și al corporațiilor private pentru a crea granițe noi și mai puternice pentru a desfășura Big Data ca o formă de control sau pentru a crea drepturi comercializabile asupra unei părți din Big Data.

Big Data și guvernanța globală

În modelele mai vechi de guvernanță internațională, doar statele și posesiunile lor (cum ar fi teritoriul, populația, armele) aveau o prezență materială semnificativă, iar spațiile internaționale dintre state erau caracterizate ca fiind goale și anarhice sau ca fiind populate de norme efemere, fragile și ineficiente și de organizații și legi internaționale. Guvernanța globală, în schimb, implică un set bogat și dens de conexiuni care depășesc granițele. Acestea includ norme, raționalități politice, culturi și ideologii, precum și obiecte materiale, cum ar fi documente pe hârtie, sisteme electronice, geografii fizice și multe altele.

"Întoarcerea spre practică" în teoria relațiilor internaționale a pus accentul pe fuziunea ideilor și a materialității în practicile transnaționale. Complexitatea pură a guvernanței globale și distanța dintre oamenii implicați înseamnă că relațiile umane trebuie să fie mediate. În timp ce aplicarea tehnologiilor de calcul la relațiile umane, de exemplu sub forma recensământului și a statisticilor naționale și, mai târziu, a statisticilor internaționale, a întărit adesea frontierele naționale, Big Data se bazează mai mult pe capacitățile obiectelor, în special pe tehnologiile digitale, pe automatizare și pe algoritmi, și are o relație diferită cu frontierele. În această secțiune analizăm semnificația fiecăruia dintre acestea pentru guvernanța transnațională.

Big Data, obiectele și guvernanța globală

Big Data este complementară dezvoltării unor relații dense dincolo de frontiere. Acesta implică seturi enorm de bogate de conexiuni care pot fi foarte autonome față de actorii umani individuali. Datele pot fi generate destul de autonom față de intenția umană, ca în cazul senzorilor, al datelor extrase din click-uri pe internet, al datelor de la punctele de vânzare și al semnalelor RFID. Începând cu anul 2013, 61,5 % din traficul pe internet a fost efectuat de roboți, mai degrabă decât de oameni. Începând cu anul 2008, numărul de lucruri conectate la internet a depășit numărul de oameni de pe Pământ. O ultima estimare arăta că internetul obiectelor a generat peste 400 de zetabytes de date până în 2018, ceea ce reprezinta de peste 50 de ori mai mult decât traficul din centrele de date. Algoritmii și alte forme de inteligență artificială pot înlocui și mai mult importanța agenției umane, pe măsură ce dezvoltă automat noi practici de guvernanță. 

Calitățile autonome ale Big Data nu înseamnă că acestea devin apoi un sistem tehnic care funcționează independent de putere. Dimpotrivă, autonomia poate ascunde puterea celor care creează inițial sistemele, în concordanță cu paradoxurile discutate anterior, inclusiv a celor care pot interveni la discreția lor pentru a le recalibra, care le pot folosi pentru a-și consolida și a leza puterea sau care pot folosi informațiile generate pentru a-și extinde puterea în noi spații. Sistemele Big Data au o reflexivitate în evoluție care, atunci când este exploatată de actori puternici, le poate amplifica dramatic puterea, cum ar fi în cazurile de supraveghere de stat a suspecților de terorism sau a multinaționalelor care evaluează și valorifică în mod eficient oportunitățile de piață, precum și tendințele și profilurile de consum

Big Data poate constitui noi actori puternici relativ independent de eforturile sau intențiile actorilor respectivi, cum ar fi atunci când un start-up tehnologic devine brusc un actor dominant pe un nou segment de piață. Arhitectura relativ deschisă și reflexivă a Big Data poate oferi, de asemenea, noi oportunități pentru actori mai puțin puternici de a-și exercita influența, de exemplu, atunci când cetățenii folosesc senzori de mediu legați de telefoanele mobile pentru a detecta emisiile toxice, când consumatorii comercializează carduri de fidelitate pentru a-și ascunde informațiile personale de actorii puternici sau când cetățenii creează platforme web care furnizează în masă rapoarte privind mita, ceea ce face posibilă urmărirea și publicarea site-urilor și a tendințelor în materie de mită și corupție.

Cât de globalizate sunt tipurile de conexiuni de mai sus asociate cu Big Data? Unele dintre sursele de Big Data pot furniza anumiți indicatori, care ne avertizează în mod util să nu exagerăm caracterul global al Big Data. De exemplu, traficul internațional pe internet reprezintă aproximativ 17 % din traficul total pe internet și se estimează că 16 % dintre prietenii de pe Facebook locuiesc în diferite țări. Acești indicatori subestimează însă caracterul global al Big Data. De exemplu, marile corporații, cum ar fi Google, pot agrega date de pe diferite piețe pe care operează și pot aplica lecțiile de pe o piață pe alta. În 2010, 52% din veniturile Google proveneau de pe piețele internaționale. În 2012, peste 82% dintre utilizatorii Facebook au accesat Facebook din afara SUA și a Canadei, iar Facebook este disponibil în 70 de limbi și are birouri de vânzări în peste 20 de țări. Infrastructurile pentru traficul transfrontalier de Big Data sunt puse în aplicare rapid. 

Ce înseamnă evoluțiile de mai sus pentru funcționarea puterii în cadrul guvernanței globale? În primul rând, ca o notă de precauție în ceea ce privește agitația sărbătorească adesea asociată cu Big Data, acestea sunt exploatate de actorii puternici existenți pentru a-și consolida propria putere și aranjamentele instituționale care o susțin. Acest lucru include statele, ca în cazul supravegherii NSA, dar și firme precum Google sau IBM. Bhushan a susținut că Big Data va fi o "inovație perturbatoare" în afacerile internaționale, deoarece va pune la încercare factorii de decizie politică de rang înalt care sunt rezistenți la schimbare.

Cu toate acestea, multe dintre exemplele pe care le oferă sunt strâns asociate cu state sau instituții internaționale existente, inclusiv utilizarea Big Data de către băncile centrale; eforturile guvernului japonez de a utiliza Big Data pentru a evalua efectele politicii; inițiativa Global Pulse a ONU de măsurare a prețurilor la pâine; și eforturile Băncii Mondiale de ascultare a Americii Latine de a utiliza platforme mobile pentru a efectua sondaje în gospodării.

În al doilea rând, Big Data poate totuși să creeze și să consolideze configurații mai noi ale puterii transnaționale, în special cele private și tehnice. Acest lucru este evident mai ales în cazul în care algoritmii reglementează și impun în mod direct comportamentul. Ca și guvernele, algoritmii pot integra, amplifica, mobiliza, reprezenta și acționa în numele indivizilor, constituiți ca publicuri. De exemplu, Google este poarta de acces dominantă pentru accesarea internetului, procesând 91 % din căutările la nivel global în 2011 și 97,4 % din căutările pe mobil. Efectele Google Search sunt produse de interacțiunea algoritmilor săi cu indivizii care îl folosesc pentru a căuta. Google joacă un rol de guvernanță la nivel global prin excluderea sau marginalizarea anumitor site-uri web în căutări, cum ar fi cele care sunt probabil frauduloase sau pornografice, dar și, se presupune, concurenți. Google aplică, de asemenea, drepturile de autor prin eliminarea rezultatelor căutărilor care trimit la materiale despre care se presupune că reprezintă o încălcare a drepturilor de autor de către proprietarii de conținut.

De pildă, la 30 decembrie 2014 - cand s-a facut o evaluare pe aceasta temă -, Google a primit cereri de eliminare a peste 36 de milioane de urls. Google a eliminat aproape 28 de milioane dintre ele și acest lucru sugerează că se folosește de un algoritm. Acest lucru suprimă sau reglementează anumiți actori și, în general, modelează publicurile globale. Căutarea, ca practică, modelează din ce în ce mai mult modul în care experimentăm lumea noastră, naturalizând rezultatele și ascunzând în același timp influența codificatorilor asupra lor. 

Rezultatele căutării pe care le afișează apar alături de reclamele personalizate pe care le generează, oferind un ton comercial acestui public. Algoritmii Amazon care modelează preferințele de lectură joacă un rol similar. Sistemele de clasificare reputațională, cum ar fi cele asociate cu eBay, hotels.com sau AirBnB, combină răspunsurile utilizatorilor cu reglementarea algoritmică.

Exemplele de reglementare algoritmică de mai sus implică toate controlul fluxurilor de informații și sugerează o reglementare automatizată mai directă a obiectelor fizice și a corpurilor umane, deși aceasta se află doar în stadii incipiente. De exemplu, industria asigurărilor se îndreaptă deja către ajustarea în timp real a primelor ca răspuns la comportamentul asiguratului, creând sancțiuni financiare imediate și o formă de guvernanță algoritmică eficientă. În lupta împotriva unor boli precum Ebola, dispozitivele mobile, cum ar fi telefoanele mobile, pot fi esențiale, nu numai pentru a ajuta oamenii să trimită și să coordoneze informații despre focare, ci și datorită înregistrărilor de date privind apelurile (CDR) pe care le produc, inclusiv identitatea apelantului, numărul, locul și ora apelului. Analiza acestor date ar putea ajuta epidemiologii să urmărească răspândirea bolilor. Însă obținerea accesului la aceste date implică probleme politice și de reglementare complexe la nivel național și internațional. 

În al treilea rând, Big Data începe să creeze capacitatea de automatizare a producției de cuvinte și de sensuri. De exemplu, există eforturi de evaluare a personalității clienților care accesează centrele de apeluri prin dezvoltarea unor algoritmi capabili să distingă tipurile de personalitate prin analiza tiparelor de cuvinte cu ajutorul recunoașterii vocale. În general, inovațiile și viziunile asociate cu "web-ul semantic", "metadatele" și "ontologiile de date" își imaginează adăugarea de straturi de date despre date, pentru a oferi context și semnificație. O viziune larg discutată a web-ului semantic a fost expusă de Tim Berners-Lee, cunoscut ca inventatorul internetului, și de coautorii săi, în 2001. Web-ul semantic ar permite calculatoarelor să contextualizeze datele și să integreze date video și alte materiale care anterior nu s-ar fi putut preta la procesare automată. Există îndoieli serioase cu privire la fezabilitatea acestei viziuni, dar anumite elemente ale acesteia, sau inițiative comparabile, se dezvoltă lent. Pe măsură ce capacitatea computerelor de a înțelege semnificația crește, acestea manifestă, de asemenea, o capacitate sporită de scriere.41 Pe scurt, Big Data sporesc oportunitățile de guvernare automată.

În general, așadar, semnificația transfrontalieră tot mai mare a Big Data leagă cunoașterea, oamenii și obiectele în moduri noi, care diferă în mod evident de modelele tradiționale de relații internaționale centrate pe stat. Acest lucru nu ar trebui să fie supraestimat. Multe aplicații Big Data rămân viziuni sau experimente provizorii, sau locale, și oferă zone de conectare și noi relații de putere care se împletesc cu instituții mai tradiționale. Cu toate acestea, rolul Big Data în guvernanța transnațională este deja semnificativ și este important să înțelegem modurile distincte în care sunt modificate operațiunile transnaționale ale puterii pe măsură ce obiectele sunt împuternicite în raport cu oamenii.

Big Data, granițele și guvernanța globală

În cazul Big Data, următoarele trei aspecte oarecum contradictorii asociate cu frontierele naționale sunt deosebit de importante. În primul rând, pentru ca Big Data să atingă potențialul preconizat de susținătorii săi, trebuie să opereze dincolo de frontiere, reunind date din diverse jurisdicții și desfășurând efectele asociate la nivel transnațional. În al doilea rând, din punct de vedere economic, Big Data poate fi văzut ca fiind tipul de infrastructură strategică în care guvernele naționale au investit în mod tradițional, în parte datorită capacităților lor distinctive de a susține astfel de infrastructuri în comparație cu firmele și în parte datorită intereselor lor de a concura cu alte economii naționale, acționând împotriva tendințelor de globalizare. În al treilea rând, Big Data creează provocări pentru practicile culturale și juridice naționale, în special în ceea ce privește viața privată și securitatea statului, ceea ce poate duce la "date
naționalism ". Gestionarea guvernamentală a tensiunilor de mai sus a fost realizată prin intermediul organizațiilor internaționale, al negocierilor multilaterale, plurilaterale și bilaterale, al acțiunilor unilaterale și al deciziilor deliberate sau tacite de a le lăsa în seama actorilor privați și tehnici pentru a le rezolva.

Un loc cheie pentru rezolvarea tensiunilor de mai sus a fost OCDE și discuțiile asociate cu orientările sale din 1980 privind protecția vieții private și fluxurile transfrontaliere de date cu caracter personal. Liniile directoare ale OCDE au încercat să faciliteze interoperabilitatea între tehnologiile informatice în timp ce erau adoptate legi naționale inconsecvente privind protecția vieții private. Acestea au reflectat și au consolidat consensul emergent privind o abordare de tip "notificare și consimțământ" în ceea ce privește confidențialitatea datelor. Aceasta presupunea consimțământul explicit al persoanelor ale căror date erau colectate, limitarea utilizării datelor la scopurile declarate în procesul de consimțământ și distrugerea datelor odată ce scopul respectiv a fost îndeplinit. Conform unei estimări, citirea politicilor de confidențialitate doar a celor mai populare site-uri web ar dura mai mult de 30 de zile pe an. De asemenea, Big Data poate implica noi utilizări neașteptate în timp real ale datelor pe care formularele de consimțământ nu le-ar putea anticipa. În consecință, noul model care se conturează este de a muta accentul de pe consimțământul individual pe o mai mare responsabilitate a celor care utilizează datele pentru protecția vieții private și pentru asigurarea unui raport beneficiu/prejudiciu pozitiv corespunzător.

Un conflict cheie este cel dintre abordarea UE și cea a SUA în ceea ce privește protecția datelor. Anumite state exclud în mod agresiv Google și alte companii de internet de la operarea pe teritoriul lor, cum ar fi China, Rusia, Turcia. Chiar și țările OCDE care favorizează fluxurile relativ libere de informații peste granițe, necesare pentru multe aplicații Big Data, investesc adesea în infrastructuri naționale de date care prezintă o atenție minimă față de colaborarea transfrontalieră. Unele țări au preferințe în materie de achiziții publice pentru firmele digitale locale, solicită conținut local sau impun stocarea locală a datelor.

Aceste probleme de frontieră mai tradiționale se intersectează cu probleme de frontieră mai noi, care sunt asociate mai mult cu autoritatea privată și tehnică decât cu autoritatea de stat. O tensiune cheie este între nevoia multor proiecte Big Data de a-și extinde domeniul de aplicare la diferite surse și utilizări ale datelor și impulsul comercial de a exclude alți actori de pe piață de la accesul la cunoștințele despre date sau la procesul de gestionare a acestora, inclusiv consumatorii și alți furnizori de date, dispozitive și firme concurente. Legislația privind proprietatea intelectuală reprezintă un element al acestei tensiuni. Există numeroase alte bariere pe care firmele le pot crea și care au efecte similare cu cele ale legilor de proprietate intelectuală, inclusiv controlul infrastructurilor cheie sau al codului proprietar necesar pentru a avea acces la noi piețe, legarea clienților unei firme de alte produse ale firmei respective, excluderea concurenților din societățile mixte în care se dezvoltă noi tehnologii. În ceea ce privește protecția vieții private, actorii privați și cei tehnici joacă roluri cheie în stabilirea limitelor, cu termeni de utilizare a site-urilor web sau a serviciilor de internet, cu codificarea și cu ceea ce aceasta face deschis sau închis, precum și cu limitele organizaționale ale firmelor și proiectelor și modul în care acestea sunt consolidate.

Caracterul aparent nemărginit al unei căutări Google este înșelător nu numai din cauza limitelor pe care Google le creează, așa cum s-a discutat mai sus, ci și pentru că atinge doar acea mică parte a web-ului care este deschisă. S-a estimat că mai puțin de două procente din materialul online este accesibil publicului, aproximativ 65 de miliarde de pagini, la care se adaugă alte 9 trilioane de pagini în "web-ul privat" (cum ar fi intranet-urile corporative și serviciile de abonament) și 18 trilioane de pagini în "deep web" (depozite mari de date cu proceduri unice de căutare și acces). Open Text, de la care provine această estimare, este una dintre companiile specializate în crearea și gestionarea limitelor private și tehnice care guvernează web-ul nepublic. Există nenumărate alte
motive pentru limite, pe lângă proprietatea intelectuală, concurența și confidențialitatea, care au fost menționate până acum, inclusiv conformitatea cu reglementările, gestionarea riscului de reglementare și de litigii, precum și stabilitatea datelor și a organizațiilor asociate cu acestea. Open Text a estimat că există peste 100.000 de norme și reglementări la nivel mondial care sunt relevante pentru gestionarea înregistrărilor și Big Data, inclusiv cele specifice unei țări, cele specifice unei industrii și unei țări, cele internaționale și cele specifice unei industrii internaționale. Prin urmare, contestațiile în curs de desfășurare cu privire la confidențialitate la marginea noilor tehnologii Big Data reprezintă doar o mică parte din luptele generale și din seturile de norme relativ stabilite.

Concluzii

Big Data evidențiază noi moduri în care relațiile transnaționale sunt remodelate de aranjamente hibride între oameni și obiecte și de noi granițe. Big Data creează paradoxuri ale obiectelor și granițelor. Pe de o parte, obiectele non-umane create de oameni pun la îndoială capacitățile pe care Big Data ar trebui să le îmbunătățească. Oamenii sunt încurcați în rețele socio-tehnice mai largi, în care informațiile sunt transpuse dincolo de granițele stabilite, inclusiv între național și internațional, public și privat. În același timp, predominanța obiectelor non-umane, inclusiv a proceselor de automatizare legate de Big Data, tinde să facă în mare măsură opacă și invizibilă agenția și puterea celor care creează inițial sistemele și a celor care le folosesc pentru a-și consolida și valorifica puterea. Mai mult decât atât, aceste procese fac ele însele obiectul unor noi trasări de limite și reglementări, în care actorii tradiționali și noi, inclusiv expertiza și autoritatea privată și tehnică, joacă roluri importante, provocând noi conflicte și excluderi. Luptele pentru a stabili cine deține controlul sau drepturi asupra Big Data, sugerează tensiuni ambigue între aspirația de a șterge granițele, inclusiv cele naționale care împiedică asamblarea datelor, și stabilirea de noi granițe.

Cercetările viitoare privind Big Data în guvernanța globală ar trebui să abordeze mai detaliat intersecțiile dintre autoritatea privată, publică și tehnică. Și în legătură cu aceasta: deoarece Big Data se încurcă și mai mult în producția și circuitele cunoașterii, care sunt esențiale pentru guvernanța globală, și deoarece apar noi probleme de graniță odată cu răspândirea analizei Big Data, ar trebui analizat mai sistematic potențialul actorilor mai puțin puternici de a dezvolta și exploata Big Data în scopuri proprii.

Hans Krause Hansen
Tony Porter