• Tweet

Față de primele valuri ale pandemiei, acum știm în plus câteva lucruri care ne vor fi de mare folos; faptul că guvernul se poartă însă în continuare ca și cum nu le-ar ști nu e în avantajul nostru.

Evenimentul săptămânii a fost confirmarea de către Rochelle Walensky, directoarea Centrului pentru Prevenirea și Combaterea Bolilor din SUA, a unui raport al instituției după care cei vaccinați, atunci când se infectează, pot răspândi la fel de ușor varianta Delta ca și cei nevaccinați. Sigur că mulți fani ai imunizării naturale au sărit în sus de bucurie, cu gândul că acum le vor da peste nas în sfârșit tuturor celor care îi fac „teroriști" sau „șoșoci" ori îi amenință cu restricții la intrarea în mall. Doar că nu e cazul acum de niciun meci între vaccinați și nevaccinați, ci de o cale de comunicare între o societate nu prea sănătoasă, cu multe persoane vulnerabile la formele grave de Covid-19, și un guvern complet absorbit de apropiatele alegeri din partidele componente și gata pregătit să arunce vina pe societate dacă noul val de infectări va da iarăși peste cap sistemul sanitar.

Delta nu e mai mortală decât variantele dinaintea ei, ci doar se răspândește mai repede și are o perioadă de incubație mai scurtă, iar vaccinurile nu feresc de infectare (ba mai mult, cercetătorii de la George Washington University School of Medicine au constatat că una din mutațiile ei scade capacitatea de acțiune a anticorpilor produși de vaccin, ceea ce explică o rată ceva mai mare de infectare în rândul persoanelor vaccinate), nici de transmiterea mai departe a virusului, nici nu elimină posibilitatea formelor grave de boală ori a deceselor, în schimb reduc considerabil numărul celor grav bolnavi și al deceselor: e o ecuație cât se poate de simplu de înțeles.

Cea mai recentă cercetare a Public Health England pe tema eficienței vaccinurilor contra formelor simptomatice de Covid-19 cu varianta Delta, publicată la jumătatea lui iulie, arată o eficiență ceva mai mică decât contra variantei Alpha: 36% pentru Pfizer și de 30% pentru AstraZeneca după prima doză, respectiv 88% pentru Pfizer și 67% pentru AstraZeneca după a doua doză. În rest, mai toate cercetările arată că Moderna este asemănătoare la eficiență cu Pfizer, iar o doză de Johnson & Johnson (Janssen) are cam aceeași eficiență ca o singură doză de AstraZeneca - concluzii normale, ținând cont de asemănările de tehnologie dintre vaccinurile bazate pe ARN mesager, respectiv cele cu vector viral.

Prin urmare, vaccinurile nu sunt nicidecum perfecte, ci o armă din arsenalul existent acum contra pandemiei. Numărul celor care vin la vaccinare cu prima doză va mai crește probabil din nou pe măsură ce se va vedea mai clar că internările cu Covid-19 se accelerează și că numărul deceselor e mai mare în rândul celor nevaccinați. Majoritatea celor veniți să-și facă injecția nu vor mai crede că odată vaccinat poți scăpa și de mască, și de distanțare fizică, ba mai și ai drepturi în plus față de concetățenii nevaccinați. Ci își vor da seama că niciuna dintre măsurile imaginate până acum contra pandemiei nu dă roade singură, dar cu cât cineva încearcă să asocieze mai multe, cu atât reușește să se ferească mai bine de boală și să-și ferească mai departe familia și prietenii.

Știind însă că vaccinurile nu sunt perfecte, guvernul României ar putea să se folosească în schimb de tot ce vede mai bun în experiența altor state și de cele mai noi cercetări apărute, în așa fel încât să se lupte să protejeze populația, nu birocrația din sistem ori ideea de a consuma cât mai multe doze din ce a apucat să cumpere. De pildă, absolut nimic nu împiedică autoritățile să schimbe peste noapte regulile și să decidă prelungirea intervalului dintre cele două doze, după ce mai multe cercetări, ultima apărută chiar acum câteva zile, au arătat că imunitatea rezultată e mai bună dacă se lasă 8-10 săptămâni în loc de 3-4 între vaccinuri (3-4 săptămâni nu au fost niciodată intervalul optim pentru imunitatea ori siguranța persoanelor vaccinate, ci doar cel mai mic interval propus anul trecut în teste de producătorii de vaccinuri, ca să poată lua autorizație cât mai repede).

La fel, nimic nu împiedică guvernul să aprobe în sfârșit vaccinarea heterologă, cu prima doză dintr-un vaccin și a doua doză din altul (așa cum s-a vaccinat Angela Merkel, de exemplu). Nu doar fiindcă imunitatea produsă astfel e mai solidă, ci și pentru că așa ar fi încurajați să accepte rapelul o mulțime de oameni care după o primă doză dintr-un anumit vaccin au avut reacții urâte sau chiar au căpătat contraindicații pentru el. Și nimic nu împiedică autoritățile să-i lase în pace și să nu-i mai considere nevaccinați sau antivaxeri pe cei care nu mai vor să facă rapel după ce au avut înainte boala și au primit apoi o singură doză de vaccin. Așa cum de mult a constatat Franța, pentru aceștia este suficientă o singură doză, întrucât ea funcționează ca un rapel, cu rezultate chiar mai bune decât reușesc două doze de vaccinare în cazul celor care n-au făcut niciodată boala.

Rigiditatea guvernului în cazurile de mai sus e o greșeală. Dar cea mai stupidă și de neiertat greșeală ar fi ca guvernul să păstreze pe mai departe diferențierea la intrarea în țară între vaccinați și nevaccinați. Această diferențiere menită să încurajeze vaccinarea, premiindu-i pe cei care și-au făcut ambele doze, ar trebui să fie înlocuită de teste și de carantină pentru toți călătorii, vaccinați sau nu, veniți din zonele roșii și galbene, respectiv de teste pentru cei veniți din zonele verzi. A menține pe mai departe privilegiile pentru călătorii vaccinați, în virtutea iluziei că ei nu se pot infecta și nu pot infecta pe alții, înseamnă a încuraja cu bună știință propagarea bolii în România.

Și asta cu atât mai mult cu cât guvernul știe că sunt destui români, în special, care intră în țară cu teste și certificate de vaccinare false, așa cum a reclamat șeful DSP Iași. Anul trecut, în primăvară, primii s-au infectat locuitorii din județele cu aflux mare de români întorși din străinătate, iar situația urmează să se repete acum într-un mod la fel de grotesc, ținând cont de rata mică a vaccinării în mediul rural și în multe din orașele unde aceștia se întorc. Iar aici nu trebuie să se prefacă nimeni, din motive electorale și economice legate de curtarea turiștilor din România și a alegătorilor din diaspora, că nu pricepe ce înseamnă asta: mai multe infectări înseamnă mai mulți pacienți cu forme grave și mai mulți morți.

În fine, a apărut la orizont doza a treia de vaccin. Deocamdată, Valeriu Gheorghiță și Comitetul de coordonare a vaccinării n-au marșat la teza Pfizer că ar trebui ca toată lumea să repete vaccinarea la fiecare 6 sau 12 luni; în România, a treia doză ar urma să fie dată numai persoanelor cu risc ridicat și care nu au avut înainte Covid-19. Numai că acum ar fi ca aerul de necesară o informare oficială cât mai clară pe tema protecției asigurate de toate mecanismele imunitare, deci și de celulele de memorie T și B, tocmai pentru ca oamenii prea zeloși ori prea speriați să nu înceapă să creadă că sunt pierduți dacă nu capătă urgent a treia doză.

Studiul Medlife de la începutul lui iulie, cel care estima la 60% imunitatea colectivă, cita alte cercetări care arată că orice fel de infecție cu Covid-19 protejează ulterior față de formele grave ale bolii, chiar dacă nivelul de anticorpi generat nu e foarte mare, iar răspunsul prin celule T este prezent după șase luni la toți cei care au avut boala, chiar și la cei asimptomatici. Comunicatorii guvernului au descurajat însă populația să-și facă analize de anticorpi după vaccin, motivând că nu se cunoaște titrul ideal pentru a neutraliza virusul (deși chiar în studiul Medlife se vehiculează un titru de 3.950 AU/ml) și repetând că infectarea naturală oricum nu produce destui anticorpi. Culmea e că pasivitatea guvernului față de ratarea țintelor de vaccinare se explică tocmai prin faptul că guvernul știe foarte bine cât de importantă e imunitatea dată de îmbolnăvire, pe care el însuși a încurajat-o fără niciun scrupul pe parcursul valului precedent al pandemiei.

Crenguța Nicolae, editorial pentru Mediafax.ro