• Tweet

Subminarea rolului NATO, percepțiile unor actori politici locali, acutizarea diviziunilor NATO-UE, percepția Federației Ruse sau insinuări privind legături cu scandaluri interne mediatizate sunt unele din metodele folosite de platforma Sputnik pentru promovarea de „adevăruri alternative" sau, mai concret, pentru a răspândirea de propagandă care să lovească în instituțiile occidentale, precum NATO, și a promova astfel temele Federației Ruse.

O analiză realizată de Răzvan Ceuca, absolvent al Universității „Babeș Bolyai" din Cluj-Napoca, publicată de Larics, arată cele cinci teme folosite a propaga publicului românesc aceste „adevăruri alternative" și a submina încrederea în instituțiile internaționale.

„În paralel cu această ofensivă informațională îndreptată împotriva Occidentului și în contextul valurilor de extindere ale NATO și Uniunii Europene către estul Europei, în laboratoarele de propagandă ale Kremlinului începe să prindă contur și o narațiune strategică anti-occidentală (pe lângă cea conservatoare), ale cărei teme teme - personalizate în funcție de actorul ,,demonizat" și de populația căreia i se adresează - încearcă să modeleze percepția opiniei publice pentru a submina încrederea acesteia cu privire la rolul crucial pe care-l joacă cele două organisme", arată analiza.

Subminarea rolului NATO în raport cu calitatea de membru a României este una din tacticile folosite des în articolele Sputnik. Ea se realizează prin teme care au rolul prin care se promovează insistent mai multe aspecte, precum: ,,rolul nesemnificativ sau dăunător" al NATO și SUA prin prezența lor în România, ,,înfrângerile" suferite de Alianță în conflictele din Orientul Mijlociu, ,,superioritatea nefondată" a poporului american, ,,crearea" de către SUA a unor ,,arme chimice" sau ,,ascunderea" unor dosare care vizează NATO" și NATO ca ,,minciună" și ,,pericol" pentru întreaga lume.

Sunt promovate mesaje precum nu doar că ,,Pentagonul nu a reușit să învingă în Vietnam, Irak, Afganistan sau împotriva Statului Islamic, dar poporul român este utilizat în calitate de cobai în încercarea zadarnică a Americii de a anihila ,,puternica armată" a Federației Ruse". Mai mult, amplasarea scutului anti-rachetă la Deveselu este privită prin lentila faptului că poporul român ar fi căzut în capcana ,,propagandei de război americane", fapt care ar transforma România într-o țintă sigură a complexului militar rusesc.

O ,,relicvă a trecutului" este eticheta adresată NATO sau o ,,afacere fără profit", întrucât ,,NATO a intrat în România și nu România în NATO", pentru că administrația de la București nu ar fi sprijinit nici militar și nici financiar organizația. Tot la capitolul ,,etichete", ,,viziunea" poporului american de tipul ,,noi avem dreptate și restul lumii greșește" denotă pentru Sputnik ideea că americanii vor rămâne cel mai urât popor din lume, crezându-se o ,,națiune civică superioară".

Teoria conspirației este la mare căutare în articolele promovate de Sputnik pentru că astfel sunt introduse ,reprezintă o sucursală a CIA în Balcani și că refuză să își întărească poziția în vecinătatea Mării Negre", din cauza faptului că societatea românească este ,,controlată strâns de Soros și de ambasade", fapt care ar determina Rusia și Turcia să-și intensifice relațiile bilaterale pentru a-și consolida poziția geopolitică în zona Mării Negre.

În distribuirea mesajelor dorite, Sputnik se folosește de percepțiile unor actori politici locali asupra NATO pentru a le promova ca „adevăruri alternative". Aici sunt amintiți fostul premier Adrian Năstase sau actorul Dan Puric care au criticat acțiunile NATO în raport cu România sau Federația Rusă, fiind, totodată, criticate personalități diplomatice, precum Adrian Zuckerman (Ambasadorul SUA în România) sau Mircea Geoană (Secretar general adjunct al NATO).

Acutizarea diviziunilor dintre NATO și UE este folosită iarăși în jocul Sputnik, analiza citată arătând că sunt expuse o serie de mesaje menite să modeleze percepția opiniei publice cu privire la relațiile ,,de facto" dintre NATO și Uniunea Europeană, motiv pentru care SUA este acuzată că dorește să resusciteze un curent naționalist și eurosceptic în rândul UE, că Donald Trump ar lansa o perestroika în UE sau că înființarea Armatei Uniunii Europene ar fi, de fapt, o ,,manifestare de independență" față de umbrela NATO.

Tot în cadrul aceleiași teme teme, Donald Trump este comparat cu fostul lider al URSS, Mihail Gorbaciov, fiind acuzat că declanșează o perestroikă în Europa, prin care actualele elite liberal-democrate ,,vor fi eliminate asemenea comuniștilor în anul 1989". Mai mult, lui Trump îi este atribuită o tendință politică de sprijinire a unor lideri politici care sunt în asentiment cu viziunile lui, precum Viktor Orban și Jarosław Kaczyński, pentru a prelua comanda motorului franco-german al UE.

Desigur, percepția Federației Ruse asupra NATO este atent promovată în articolele oficiosului rusesc. Astfel, sunt expuse o serie de declarații anti-NATO venite din partea unor actori politici sau instituții guvernamentale (Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse, deputați ai Dumei de Stat și alți membri ai establishment-ului politic de la Kremlin), având rolul de a promova ,,viziunea alternativă" a regimului de la Kremlin. Astfel, NATO este acuzată de imixtiune politică, de faptul că încearcă să convingă România că ar avea nevoie de un scut anti-rachetă doar pentru că ,,așa spun ei" și de faptul că NATO ar fi o structură depășită de noile realități internaționale.

Dintr-un alt punct de vedere, NATO este etichetată drept structură depășită, ,,o rămășiță a Războiului Rece", din cauza faptului că aceasta ar menține o stare tensionată tipică acelei perioade pentru a-și îndeplini rolul de ,,organizație imperialist-militaristă, care aduce beneficii doar pentru anumite cercuri de putere care consumă bugete enorme". La polul opus, în schimb, o delegație de deputați ai Dumei de Stat a Rusiei declarau că Federația Rusă are ,,intenții prietenești", dar și că nu a pornit vreodată un război, ci, mai degrabă, a răspuns la diferite agresiuni.

Folosirea unor scandaluri publice puternic mediatizate este un alt cincilea instrument folosit. Aici, a fost foarte ușor de observat promovarea ,,legăturile" dintre cazul Caracal și prezența NATO și SUA în România. Folosindu-se de starea puternică de emoție de după apariția în presă a cazului crimelor de la Caracal, Sputnik și-a clădit o întreagă narativă prin a invoca posibilitatea unei legături dintre tragedia din Caracal și baza militară de la Deveselu, stipulând că ar fi vorba de încă un scandal sexual în care armata SUA e implicată. Pentru a acorda fundament acestei informații, este citat un raport emis de Departamentul pentru Apărare în care sunt redate ,,cifrele alarmante" privind implicarea soldaților americani în scandalurile sexuale cu minore, acest raport fiind legat și de extragerea a 95 de militari din Deveselu.

Cu toate acestea, Sputnik încearcă să îi combată și pe cei care susțin că însăși platforma menționată ar contribui la diseminarea acestor teme considerate a fi false. Ca atare, ,,propagandiști și manipulatori de profesie" sunt blamați pentru că ar reinterpreta informațiile care leagă cazul din Caracal de baza americană de la Deveselu doar pentru a atribui acest fapt propagandei venite din partea regimului Putin.