• Tweet

Editorial aparut in presa australiana: Nu ai fi de acord ca, din ordinul guvernului, să ți se tatueze un cod de bare pe frunte, nu-i așa? Atunci de ce te spui controalelor codului QR? "Nu e același lucru!", aud deja behăind de sub măști turma obedientă. Calmează-te, ai fost deja violat! Acesta este debriefingul. Guvernul nostru a folosit ca pretext COVID-ul pentru a-i transforma pe australieni în produse digitale. Este înșelătoria perfectă.

Orice dictatură știe că oamenii sunt ieftini, ușor de înlocuit și ușor de aruncat. Identitățile noastre digitale valorează o avere pentru cumpărătorul terț potrivit, în timp ce posibilitatea de a urmări și controla mișcările noastre reprezintă o oportunitate unică pentru politicienii care preferă să modifice democrația decât să cadă capriciilor ei. Pentru a reuși, VOI trebuie să deveniți niște obiecte cu o sumă de atribute stocați într-o bază de date. În loc să bântuie aiurea, fără să-i știe nimeni, făcând tot felul de tranzacții fără cunoștința guvernului, australienii se văd obligați acum să treacă prin niște „porți". Aceste obstacole sunt deliberat puse în calea voastră, pentru a solicita o înregistrare manuală cu sistemul QR. Toate sistemele care gestionează produse au aceste porți pentru a controla fluxul de mărfuri și a elimina erorile. Așa sunt lucrurile văzute de computere. Cu cât mai multe porți, cu atât mai multă claritate.

Voi informați acum guvernul așa cum un colet trimite un „ping" poștei australiene când se află în drum către un client. Dacă este detectat un defect, sunt emise alertele automate și nu puteți merge mai departe. Sistemele de porți au fost adaptate din domeniul comerțului și transformate în soluții pentru mulțimile de oameni, pentru a micro-gestiona milioane de vieți cu aceeași eficiență rece ca acea a codurilor de bare de pe ambalajele mărfurilor. Nu există nici o nuanță, nici o umbră de umanitate în această eră digitală lipsită de suflet. Codurile de bare sunt binare: Bun - Rău. Cetățean sau Disident. Chiar și dacă îndeplinești toate condițiile cerute de guvern pentru a trece prin porți - două vaccinuri, șase rapeluri și un abonament pe viață la Microsoft - oricând ceva poate merge rău. Dacă datele tale dau eroare la scanare, te prăbușești în purgatoriul digital. Devii un mesaj greșit

Din punct de vedere istoric, anonimitatea în fața guvernului a fost sprijinită de o societate bazată pe bani gheață, care a garantat o anumită libertate. Banii lichizi sunt marele eliberator al poporului. De aceea, Forumul Economic Mondial și ONU au făcut presiuni asupra guvernului nostru să limiteze banii lichizi și să descurajeze în mod activ circulația lor. Înainte de COVID, premierul Scott Morrison s-a bătut pentru a limita banii gheață în scopul „luptei împotriva activităților infracționale". De fapt, era un răspuns la directivele ONU, care încearcă să orienteze economiile spre plățile digitale, în urmărirea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Infractorii s-au adaptat și au trecut la monede digitale care nu pot fi detectate.

Chiar și dacă ai accepta ideea că oprirea tranzacțiilor cu bani gheață combate afacerile dubioase, aceasta tot nu ar trebui să prevaleze asupra dreptului fundamental al cetățenilor, care respectă legile, de a utiliza moneda legală după bunul plac. Pentru privilegiații autorizați să își facă cumpărăturile, remarcați panourile COVID care încurajează tranzacțiile fără cash sub pretextul „Sănătății". Mesajele care afirmă că cardurile „sunt mai sigure" se vor înmulți până când Trezoreria națională va încerca să retragă total de pe piață banii gheață, beneficiind aproape sigur de aprobarea publicului.

Banii gheață sunt un mare inconvenient pentru un guvern disperat să îți reducă libertatea. Fiscalizarea este automată, iar băncile pot anula cardurile în orice moment. Partidul Comunist Chinez le refuză deja cetățenilor accesul la bani dacă cota lor de credit social scade sub un anumit nivel. Cu bani gheață, capitalismul nu poate fi blocat. Haosul tranzacțiilor făcute de un cetățean ne-monitorizat este esențial pentru revenirea la normal a Australiei, însă creează o problemă foarte mare pentru acele organisme internaționale care doresc să vadă o transformare a sistemului nostru democratic și financiar.

Guvernele ar trebui să stea la marginea societății - încurajând comportamentele și sugând din profituri, ca o lipitoare pe care o dăm la o parte cu dosul palmei când se îngrașă prea tare. COVID-ul a adus guvernul în centru, iar birocrația care îl însoțește nu poate să sufere gălăgia și dezordinea. Ea vrea ca cetățenii să fie ținuți în pătrățelele lor previzibile, unde valoarea lor poate fi evaluată, ambalată și vândută. În acest scop, guvernul instituie un control din ce în ce mai mare asupra societății, până când devine factorul său dominant.

„Orașele Inteligente" sunt etapa următoare a controlului. Ele se prezintă ca o distopie, în care panourile publicitare sunt integrate cu bazele de date guvernamentale. Acestea monitorizează mișcările oamenilor prin oraș pentru a se asigura că nimeni nu părăsește zona COVID care i-a fost alocată sau face ceva nepermis. Inițiative ale Băncii Mondiale fac deja posibilă distribuirea datelor de pe rețelele sociale, istoricul de pe telefoanele mobile, imaginile din satelit și alte informații care până nu demult erau private, către guverne din alte țări. "Lupta noastră pentru sustenabilitate globală va fi câștigată sau pierdută în orașe", a spus în 2013 secretarul de atunci al ONU, Ban Ki Moon.

A avea de-a face cu tehnologia nu ar trebui să fie o condiție pentru a exista. Cu toate acestea, a devenit aproape imposibil să trăiești fără smartphone. Asta nu are nimic de-a face cu bunăstarea noastră sau cu supraviețuirea planetei. Australienii înțeleg instinctiv oroarea sistemului de credit social chinez, dar rămân incapabili să recunoască gratiile de la propria lor cușcă. În 2019, Google și IBM, via ONG-ul OpenPower Foundation au ajutat China să își îmbunătățească microprocesoarele utilizate pentru a filtra mari volume de date, folosite în cadrul sistemului de credit social, în cadrul inițiativei „încurajarea inovației".

Cu un an înainte, proiectul Dragonfly al Google a stârnit indignare printre angajații săi. Informații scurse către public au dezvăluit că Google și-a folosit poziția de mare putere tehnologică de la Silicon Valley pentru a colabora cu China și a o ajuta să creeze un motor de căutare și cenzură. S-a mai aflat și că Dragonfly facă legătura dintre căutările oamenilor și numerele lor de telefon, permițând Sistemului de Credit Social să recompenseze sau să sancționeze cetățenii pentru căutările lor de pe internet. Motto-ul Google, „don't be evil", a fost pe bună dreptate ironizat.

Militanții pentru drepturile omului din toată lumea au fost șocați de acest scandal, însă care este diferența față de actualul comportament al autorităților sanitare, al politicienilor și al rețelelor sociale? Aceste entități promovează „informațiile aprobate", ascund argumentele care le contrazic, blochează utilizatorii care dezbat anumite teme incomode și urmăresc să distrugă total rețelele care refuză să participe la inițiativele de cenzură globală. Aceste entități fac parte din aceeași cabală care dorește să te transforme într-una din mărfurile lor.

Nimic din ce fac nu urmărește să îți asigure siguranța, totul este făcut pentru a-ți controla comportamentul - asigurându-se că rămâi calm și supus directivelor colective, care vor deveni tot mai grosolane pe măsură ce situația evoluează. Viețile noastre au fost digitalizate până la refuz, cu o populație condiționată să dorească informații filtrate de alții. Instalarea unei distopii COVID în jurul lor a fost ceva formal. Pentru instaurarea unei dictaturi digitale nu a fost nevoie de mai mult de o bifă verde ori de câte ori oamenii intră într-un magazin, confirmându-și astfel statutul de buni cetățeni.

Nu vă lăsați înșelați, pașapoartele de vaccinare. Sunt Sistemul nostru de Credit Social, creat sub supravegherea Partidului Federal Liberal. Este o entitate guvernamentală tentaculară, care neagă drepturile bazându-se pe obediență, mizând pe faptul că te vei supune în loc să-ți exerciți dreptul democratic de a rezista. Cetățenii acceptă Pașapoartele de Vaccinare pentru că guvernul le-a făcut o condiție de eliberare dintr-o detenție ilegală. Ca populație, am fost brutalizați emoțional până la punctul în care oamenii au ajuns să încurajeze discriminarea vecinilor lor. Morala a fost înlocuită cu frica intensă de a fi trimiși în izolare.

Nu este vorba de un exces ocazional de putere - Pașapoarele de Vaccinare și înregistrările QR reprezintă o abandonare totală a sistemului democratic occidental. Ele reprezintă o amenințare pentru libertatea copiilor noștri și pentru supraviețuirea spiritului relaxat al Australiei. Guvernul național știe că nu va putea invoca veșnic mantra „urgență", însă este disperat să se agațe de acestei noi puteri dobândite. Se lucrează la legi care să ne infesteze permanent democrația cu abuzuri digitale. Vedem cum națiuni suverane devin vasalele unei birocrații nealese de nimeni, însă omenirea nu pare să fie guvernată de o autoritate centrală.

Aspectele etnice, religioase și regionale despart în mod natural cetățenii în cetăți, până ce acestea se rup și devin țări. Suntem specii tribale care au nevoie de diversitate pentru a supraviețui. O încercare de a ne conduce ca pe o masă amorfă va avea nevoie de forme de supraveghere și control încă și mai brutale - cum ar fi o retorică apocaliptică continuă și înăbușirea gândirii independente. După cum afirmă frecvent ONU și Forumul Economic Mondial, „democrația și capitalismul reprezintă un inconvenient".

Există indivizi cu prea mulți bani și cu prea multă putere, care cred că ființele umane pot fi ținute în cuști digitale, cu boturile vârâte în troaca cu mâncare și crescute pentru informații. Dacă ar fi funcționat comunismul, China nu ar mai fi avut nevoie de un sistem de credit social. La fel, dacă australienii ar fi fost de acord cu obligativitatea vaccinării, guvernul nu ar mai fi avut nevoie de un Pașaport de Vaccinare. Companiile Big Tech au avut dintotdeauna acces la datele noastre, însă, singure, nu au puterea de a ne face rău. Alianța recentă dintre corporații și guvern reprezintă riscul imediat pentru siguranța noastră. Dacă nu oprim guvernul să se înfrupte din datele noastre, vom pierde tot ceea ce ne face australieni.

Alexandra Marshall
Spectator Australia