• Tweet

Curtea Militară de Apel București a refuzat, printr-o sentință pronunțată în septembrie 2021, să îl reabiliteze pe un fost spion român, condamnat la moarte și, ulterior, la închisoare pe viață pentru că a trădat regimul comunist predând documente secrete autorităților austriece.

Fost căpitan în Contraspionajul Extern, Vergil Băleanu, a fost condamnat în iulie 1989 de regimul comunist la pedeapsa cu moartea și confiscarea totală a averii pentru pentru trădare prin transmitere de secrete. În martie 2003, la 13 ani de la Revoluție, Tribunalul Militar București i-a schimbat lui Băleanu pedeapsa din condamnare la moarte în închisoare pe viață, fiind emis în acest sens și un mandat de executare a pedepsei.

Fostul spion „s-a sustras", însă, executării pedepsei, iar în iulie 2010, Tribunalul Militar București a admis o contestație la executare constatând că executarea pedepsei s-a prescris. Cu toate acestea, Băleanu a rămas cu condamnarea pe viață pentru trădare. La începutul anului 2021, printr-un proces deschis la Tribunalul Militar București, Vergil Băleanu (72 de ani), stabilit în Southampton și devenit Vergil George Ballantine a cerut să fie reabilitat.

Tribunalul Militar București și-a declinat competența în favoarea Curții Militare de Apel București, care a decis în 15 septembrie 2021 respingerea cererii de reabilitare. Din motivare reiese că judecătorii militari i-au refuzat fostului spion reabilitarea pe motiv că a fugit de executarea pedepsei cu închisoarea pe viață, comutată în 2003, din condamnare la moarte. „Curtea Militară reține că potrivit art. 532 alin. 3 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală «în cazul prescripției executării pedepsei, nu poate depune cerere de reabilitare persoana prevăzută la art. 530 alin.1, dacă lipsa executării este imputabilă persoanei condamnate».

Având în vedere că petentul condamnat s-a sustras de la executarea pedepsei detențiunii pe viață care i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 76/31.03.2003 pronunțată în dosarul nr.66/2003 al Tribunalului Militar Teritorial București, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de reabilitare judecătorească formulată de petent", se arată în sentința Curții Militare de Apel București, care nu este definitivă, fiind contestată la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit evz.ro, Vergil Băleanu era inginer electronist de profesie, absolvent al Institutului Politehnic, fiind căsătorit și tată a doi copii. Sursa citată mai arată că ofițerul a primit misiunea de a se deplasa în Austria pentru a transporta și preda la Ambasada României din Viena documente strict secrete de importanță deosebită (SSID). Aceeași sursă mai arată că, în loc să ducă documentele la Ambasada României din Viena, Vergil Băleanu a predate documentele autorităților austriece și a refuzat să se mai întoarcă în România, fiind condamnat la moarte și confiscarea totală a averii.

Istoricul Mădălin Hodor a declarat că nu e prima dată când instanțele militare resping reabilitarea unor persoane pedepsite pentru trădarea regimului comunist, în cazul Pacepa obținându-se reabilitarea numai după „intervenția directă a americanilor". „Cineva care a trădat regimul Ceaușescu ar trebui reabilitat astăzi. Asta e părerea mea", a declarat Mădălin Hodor.

Unul dintre cele mai răsunătoare cazuri de trădare a regimului ceaușist a fost al generalului Ion Mihai Pacepa. Pacepa a fugit în SUA, cu ajutorul CIA, în 1978, în timp ce se afla în Germania. A colaborat acolo cu serviciile americane de informații pentru a combate dictatura lui Nicolae Ceaușescu. În 1999, Curtea Supremă de Justiţie l-a reabilitat, iar în 2005 Serviciul de Informaţii Externe i-a redat gradul de general locotenent în rezervă.

„În baza art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedura penala, raportat la art.10 lit.b din același cod, achita pe inculpat pentru infracțiunea de trădare prin ajutarea unor puteri străine pentru desfășurarea unor activități dușmănoase împotriva securității statului, prevăzută de art.155 din Codul penal și pentru infracțiunea de trădare prin transmiterea secretelor de stat agențiilor unor puteri străine, prevăzută de art.157 alin.1 din Codul penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedura penala, raportat la art.10 lit.d din același cod, achita pe inculpat pentru infracțiunea de refuz de înapoiere în țară, prevăzută de art.253 alin.1 si 2 din Codul penal și pentru infracțiunea de dezertare, prevazuta de art.332 alin.1 din Codul penal. Înlătură pedepsele complementare de confiscare totala a averii inculpatului și a degradării militare, prevăzută de art.67 alin.1 si 2 din Codul penal", este sentința prin care Pacepa a fost reabilitat. În februarie 2021, Ion Mihai Pacepa a murit la vârsta de 92 de ani.

În 2019, Consiliul Local Segarcea, judeţul Gorj, a fost obligat de Tribunalul Dolj să anuleze hotărârea de retragere a titlului de cătăţean de onoare acordat în 2015 scriitorului Vintilă Horia (1915 - 1992). Concret, printr-o hotărâre din decembrie 2015, Consiliul Local Segarcea a decis să îi acorde scriitorului Vintilă Horia, născut în Segarcea, titlul de cetăţean de onoare al oraşului. La presiunile Institutului „Elie Wiesel", Consiliul Local Segarcea a emis, în februarie 2016, o hotărâre prin care titlul de cetăţean de onoare i-a fost retras lui Vintilă Horia.

Decizia de retragere a titlului a fost luată în baza legii care interzice organizaţiile şi simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. În acest sens a fost invocată o sentinţă a Tribunalului Poporului din 1946, prin care Vintilă Horia a fost condamnat la pedeapsa detenţiunii grele pe viaţă şi degradarea civică pe timp de 10 ani. pentru „crime de război". Practic Vintilă Horia a fost condamnat pentru că „prin activitatea sa gazetărească, a contribuit, cu intenţie criminală, la realizarea scopurilor politice ale hitlerismului în România". Vintilă Horia nu a făcut închisoare, fiind fugit din ţară la data pronunţării sentinţei din 1946.

Tribunalul Dolj a decis, însă, că sentința din 1946 din cazul lui Vintilă Horia nu poate fi luată în considerare. „O parte dintre condamnările pronunţate în România după 1945 pentru săvârşirea de crime de război au vizat fapte care nu reprezentau acte materiale ale unei infracţiuni de război propriu-zise, ci publicarea de articole de presă, cărţi, luări de poziţie publice, considerate a exprima diverse forme de antisemitism, admiraţie şi sprijin faţă de politica promovată de Hitler sau Mussolini ori faţă de ideologia legionară sau activitatea organizaţiilor legionare. (...) Instanţa apreciază că în cauză, condamnarea avută în vedere la emiterea Hotărârii Consiliului Local Segarcea nu trebuie avută în vedere, nefiind respectat principiului legalităţii incriminării prevăzut de art. 7 din Convenţia europeană a drepturilor omului", a arătat judecătorul.