• Tweet

Experții avertizează că atentia Uniunii Europene ar trebui îndreptată și către problemele economice și sociale severe cu care se confruntă localnicii din teritoriile ocupate de Rusia în Ucraina.

În Donețk și Lugansk, oficialii sprijiniți de Rusia trec cu vederea problemele din ce în ce mai grave de mediu, iar acestea - pe termen lung - ar putea deveni o adevărată bombă. "Butoiul cu pulbere" din aceste zone stă să explodeze, iar milioane de ucraineni sunt deciși să își părăsească locurile natale și să ia cu asalt granițele europene.

Conflictul neîncetat din Ucraina - întreținut, cu abilitate, de Rusia - poate avea ca efect și un dezastru produs de om, numai că, spre deosebire de dezastrul de la Cernobîl, în 1986, această perspectivă alarmantă nu este considerată o prioritate la nivelul Uniunii Europene. Și asta în pofida faptului că urmările ar fi dezastruoase nu numai pentru Ucraina, ci și pentru întreaga Europă, o migrație masivă a cetățenilor ucraineni afectați către UE sau țările învecinate devenind, încetul cu încetul, o ipoteză de lucru care trebuie, neapărat, luată în calcul.

Evident, dezastrul de la Cernobîl a avut consecințe mult mai rapide și mai distructive - norul radioactiv din urma exploziei a acoperit cea mai mare parte din Europa într-o singură zi -, dar, spre deosebire de acea tragedie, problemele de mediu din Donbas continuă să nu atragă atenția politicienilor europeni. Gravele probleme economice și sociale cu care se confruntă localnicii din zona teritoriilor ocupate din Donețk și Lugansk - controlate de trupele rusești - dispar de pe "agenda de lucru" a instituțiilor europene și a guvernelor statelor europene, iar problemele de mediu existente și potențiale din Donbas, zona aflată în afara controlului guvernului ucrainean, sunt ignorate total.

În Republicile populare Donețk și Lugansk există aproximativ 170 de mine abandonate și într-o situație critică de instabilitate. Pentru a evita plata salariilor și investițiile necesare pentru achiziționarea de echipamente și utilaje necesare închiderii în siguranță a minelor, liderii locali din aceste teritorii, cu sprijinul rușilor, bineînțeles, optează pentru o metodă controversată - conservarea umedă a minelor, fără a lua în calcul consecințele distructive ale acestui demers.

Această conservarea umedă a minelor prin inundarea deliberată duce, automat, la suprafețe destabilizate unde se află în prezent infrastructură critică, clădiri rezidențiale și unități medicale. Inundarea deliberată a minelor are ca efect imediat alunecări de teren și surparea solului (în prezent cu 15-20 de centimentri în Donbas) în zone ocupate de infrastructură critică, unități medicale, precum și clădiri rezidențiale.

În prezent, cvasi-republicile separatiste inundă chiar și minele care au fost închise înainte de 2014 prin tehnologia de conservare uscată, evitând să facă investițiile necesare pentru a executa operațiuni de drenare și renunțând la plata salariilor muncitorilor. Nivelul mare al radiațiilor din apele din Donbas și concentrațiile ridicate de poluanți cimici și organici ar putea necesita, în scurt timp, evacuarea și refugierea a milioane de cetățeni ai acestor zone în UE și țările învecinate.

Situația din cadrul facilităților cu risc de radiații din teritoriile care nu se află sub controlul Ucrainei induc, inevitabil, riscuri probabile de contaminare a regiunii, în special a apelor - râuri, baraje, acumulări de apă.

În 1979, o explozie nucleară la mina de cărbuni „Yuny Kommunar" de lângă Yenakiyevo a fost provocată la o adâncime de 903 m pentru a elimina acumulările de metan din mina de cărbune. A rezultat o capsulă asemănătoare unei "sticle" cu 100 tone de apă radioactivă. La acel moment, experimentul s-a dovedit a fi un eșec total, iar mina a fost închisă după accidentul de la Cernobîl.

Până în 2014, pomparea apelor subterane a costat 10 milioane de dolari/an. În prezent, Federația Rusă nu asigură fonduri, iar autoritățile din Donbas doresc să inunde această mină. Dar este posibil ca această capsulă să se spargă și să elibereze o radioactivitate înspăimântătoare.

Într-un astfel de scenariu, apa din mină va ajunge în râul Bulavinka - bazinul râului Mius care se varsă în Marea Azov, iar apele din întreaga regiune ar putea fi contaminare. Râul Bulavinka curge în apropierea lacurilor de acumulare ale fabricii metalurgice Yenakievo - care se află în afara controlului Ucrainei - crescând astfel riscul contaminării radioactive.

Suprafața totală a solului și apelor contaminate în prezent este de 15.000 de kilometri pătrați. În același timp, G. Tuka, ministrul adjunct al teritoriilor ocupate temporar și al persoanelor blocate în interiorul teritoriilor ocupate (în funcție din aprilie 2016) a afirmat public, încă din 2017, că o creștere rapidă a nivelului radiațiilor din apele din Donbas ar putea necesita evacuarea întregii populații din regiune.

Dacă Kievul - îndatorat din punct de vedere economic - și Moscova, dezinteresată de această problemă, resping o astfel de relocare a populației, mai mult de 3 milioare de refugiați vor migra în UE. Există, totuși, speranța că liderii separatiști din autoproclamatele republici populare Donețk și Lugansk vor permite accesul unui grup de experți europeni la infrastructura critică, în locurile cu risc crescut de contaminare și bazinele de acumulare a apei, pentru a monitoriza, în mod regulat, situația alarmantă.

Trebuie menționat că în ultimii 6 ani echipamentul destinat purificării apei potabile din teritoriile ocupate nu a fost niciodată verificat/reparat, iar filtrele nu au fost supuse vreunui proces de mentenanță. Contaminarea apei potabile poate avea ca rezultat izbucnirea de epidemii, iar milioane de ucraineni vor dori să plece cât mai departe de aceste zone.

Problema de mediu din Donețk și Lugansk trebuie să devină o prioritate în cancelariile europene. Fiindcă, dacă situația va scăpa de sub control, Uniunea Europeană va ajunge în situația nedorită de a se confrunta cu un flux necontrolat de migranți din Donbasul "radioactiv".