• Tweet

Cu mai puțin de un an până la alegeri, moștenirea președintelui Biden începe să prindă formă. Ce lasă el în urmă e amintirea înfrângerii.

De la Afganistan și până la Ucraina și Gaza, Biden a adoptat manualul lui Barack Obama care prevede conducerea lumii libere din urmă. Secretarul de stat Antony Blinken a făcut pe 1 decembrie cea de a patra sa vizită în Israel de după atacul terorist al Hamas din 7 octombrie. Declarațiile lui s-au axat mai mult pe ce nu ar trebui să facă Israelul în Fâșia Gaza și mai puțin pe cum ar putea fi înfrânți teroriștii Hamas care mai dețin încă în jur de 140 de ostatici.

Echipa lui Obama, preluată acum și de Biden - consilierul pe probleme de securitate națională Jake Sullivan, directorul CIA William J. Burns și delegatul climatic John Kerry -, adoră marile compromisuri care îi fac să se simtă ca niște stăpâni ai universului geopolitic. Ce cedează SUA cu ocazia unor astfel de compromisuri se vede de obicei cu ochiul liber. Însă rareori se poate observa din prima ce câștigă America și aliații ei de pe urma acestor târguri. Washingtonul i-a trimis miliarde Iranului în schimbul unor promisuni a căror respectare nu poate fi verificată și ține Ucraina în frâu pentru a încerca să-i intre în grații Rusiei.

Pentru Biden e convenabil că republicanii MAGA (pro-Trump) se opun ajutorului pentru Ucraina; poate da vina pe ei pentru eșecul lui. Chiar dacă este adevărat că și Congresul se joacă în mod politicianist cu credibilitatea Americii și viețile ucrainenilor, și Biden face același lucru, întrucât el deține puterea de a înarma Kievul chiar și astăzi, numai să vrea. Tancurile, rachetele ATACMS, dronele mari și avioanele de care Ucraina are nevoie pentru a câștiga războiul adună praf prin depozitele americane în loc să distrugă armata Rusiei.

Pe 18 noiembrie am reprezentat Russian Action Committee la a 15-a ediție a Forumului de Securitate de la Halifax. Declarații făcute acolo de ministrul eston al apărării Hanno Pevkur și de alți vorbitori mi-au întărit convingerea că SUA permit în mod deliberat continuarea ocupației ruse. Există două artere vitale care alimentează armata lui Putin și fac posibilă ocupația lui: podul peste Strâmtoarea Kerci și calea ferată de la Melitopol. Sunt mai mulți analiști care afirmă că o sibgură salvă de rachete ATACMS le poate distruge pe ambele, lăsând armata invadatoare a lui Putin fără aprovizionare. Refuzul de a oferi această armă reprezintă o opțiune.

În fiecare punct al conflictului modul de operare al lui Biden (la fel ca al lui Obama) a fost acela de a face concesii pentru a crea iluzia unui succes diplomatic. Se pare că Biden intenționează acum să mai încheie încă o înțelegere pentru a face să dispară cumva problema Ucrainei - pe moment. Aceeași neglijență lipsită de viziune pe termen lung l-a determinat pe Obama să bată în retragere de la apărarea Ucrainei în 2014, atunci când Putin a invadat-o prima dată și a anexat Crimeea, decizie care inevitabil a dus la invazia deplină din 2022. Marea mea teamă este că chiar în acest moment trimișii lui Biden discută cu Putin dezmembrarea Ucrainei de-a lungul actualei linii a frontului.

Biden a refuzat să susțină admiterea imediată a Ucrainei în NATO. Prezic că el va oferi intrarea în NATO a părților neocupate ale Ucrainei în calitate de stimulent pentru a-l forța pe președintele Volodimir Zelenski să accepte această malefică dezmembrare. O parte considerabilă a activelor ruse din Occident - poprite de Biden pe post de monedă de schimb - ar putea fi oferită Ucrainei pentru a îndulci și mai mult târgul.

Îmi este teamă de asemenea că atunci când Biden s-a întâlnit cu Xi Jinping al Chinei pe 15 noiembrie e posibil să-i fi oferit Beijingului concesii pentru ca Xi să-l preseze pe Putin să accepte o astfel de propunere. Aceasta ar condamna milioane de ucraineni la persecuție și epurare etnică - în condițiile în care orice fel de încetare a focului nu va dura decât până când Putin va fi din nou pregătit să mai muște o dată din Europa.

Gestul de a-i permite lui Xi să acționeze precum mediator al balanței globale a puterii îl putem încadra într-un tipar sumbru de comportament al lui Biden. El a abandonat Afganistanul de frică să nu rămână mai mult acolo, iar retragerea americană incompetentă l-a încurajat pe Putin să invadeze Ucraina. Permițându-i lui Putin să scape nepedepsit pentru invazia și atrocitățile din Ucraina, consilierii lui Biden au încurajat Hamasul sprijinit de Iran să invadeze Israelul. Apoi, când administrația Biden a diluat sancțiunile petroliere contra Venezuelei, dictatorul Nicolás Maduro a reacționat printr-o și mai mare reprimare a opoziției și prin pregătiri de a ocupa jumătate din teritoriul Guyanei vecine.

Dacă Biden îi permite astăzi lui Putin să acapareze și mai mult teritoriu ucrainean, el îl încurajează pe Xi să invadeze Taiwanul mâine. Slăbiciunea invită agresiune. Războiul și teroarea se răspândesc până când conducătorii sunt neutralizați.

Dacă Biden ar înarma Ucraina în vederea victoriei, Putin nu ar mai supraviețui mult la putere. Căderea lui ar schilodi o constelație de haidamaci și teroriști întinsă de la Teheran până la Caracas. E de asemenea posibil ca Rusia, așa cum este ea azi, să nu supraviețuiască. Și care ar fi problema? Amintiți-vă că mulți experți în politică externă, inclusiv președintele George H.W. Bush, au încercat să conserve URSS de frica a ceea ce s-ar fi putut întâmpla dacă s-ar fi prăbușit. Mă bucur că nu au reușit.

Colapsul URSS a dus la o expansiune fără precedent a libertății pe glob, o ocazie de care au profitat multe țări, inclusiv Ucraina. Putin și clica lui din KGB ne-au văduvit de acea perspectivă. Sfârșitul statului mafiot rus ar reprezenta o lovitură fatală pentru forțele terorismului și tiraniei. Israelul și Ucraina luptă aceeași luptă. Administrația Biden ar trebui să facă tot posibilul să le ajute să învingă, în loc să le tragă înapoi.