• Tweet

Economia Germaniei a trăit bine grație gazului ieftin din Rusia. Întreruperea livrărilor întoarce privirile spre alte materii prime - în special din China, transmite Deutsche Welle.

La un congres al Asociației Federale a Industriei Germane (Bundesverband der Deutschen Industrie - BDI), cei aproximativ 400 de participanți au fost întrebați în ce măsură se tem ca în cinci ani să asiste la o încetare a exporturilor de materii prime minerale critice din China. Dintre aceștia, 73% au spus că mult sau foarte mult.

Economia germană este în stare de alertă. De la invazia rusă a Ucrainei, au devenit evidente consecințele dependenței de importuri și ale lipsei de diversificare a gazelor naturale. Prețurile resurselor energetice au explodat iar pe termen scurt și mediu nu vor reveni la acel nivel indus de decenii de gazul rusesc ieftin.

În privința pământurilor rare, dependența Germaniei, îndeosebi față de China, este și mai mare decât în cazul gazului rusesc, a avertizat președintele BDI Siegfried Russwurm la congresul de la Berlin. Orice încetare a livrărilor ar afecta industria germană imediat și pe scară largă. Pământuri rare se găsesc în special în China, Statele Unite, Rusia sau Australia, dar și în Canada, India, Africa de Sud și Asia de Sud-Est. Li se spune rare pentru că de cele mai multe ori nu apar în concentrația și combinațiile rentabile pentru deschiderea unei exploatări. În plus, procedurile de separare a elementelor ce compun zăcămintele sunt o provocare chimică problematică și din rațiuni ecologice.

Dependența este uriașă. Pentru că multe țări au considerat că este prea costisitor și prea murdar să exploatezi pământuri rare, China deține monopolul iar pentru tranziția tehnologică acest lucru devine o problemă. „Fără aceste materii prime nu există trecere la energia curată, nici e-mobilitate, nici digitalizare, nici industria 4.0 - dar nici dezvoltarea infrastructurii sau a unei industrii de apărare competitive tehnologic", avertizează directorul BDI. O analiză a Comisiei Europene din 2020 arată că 65% din resursele primare pentru motoarele electrice sunt importate din China. În cazul panourilor fotovoltaice și al turbinelor eoliene, procentul este de 50%.

Cât timp va mai livra China? Ce s-ar întâmpla în cazul în care China ar întrerupe exporturile pentru a folosi în propriile industrii aceste resurse? Dacă ar ataca Taiwanul, determinând Occidentul să impună Beijingului sancțiuni, între care boicotarea exporturilor chinezești de materii prime?

Spre deosebire de țiței sau gaze, metalele și mineralele industriale nu există în rezerve strategice naționale. „Germania este șantajabilă în privința materiilor prime", conchide președintele asociației industriei germane. E nevoie de acțiune pentru a plasa și această problemă în categoria preocupărilor strategice ce țin de securitatea națională ale Guvernului federal. Iar Guvernul federal înțelege îngrijorarea, spune ministrul Economiei, Robert Habeck. El este de acord că Siegfried Russwurm subliniază punctul politic în care se află Germania și ce au de lucru împreună sectorul economic și clasa politică. Presiunea este imensă, însă decenii la rând nu a existat niciun semnal din partea lumii economice, care nu a considerat că este un subiect relevant, a completat ministrul ecologist.

Chiar dacă ar fi să crească nivelul de reciclare, Germania va depinde fundamental de importuri, la fel ca și alte țări europene cu prea puține resurse naturale. E nevoie de o colaborare mai strânsă cu state care au rezerve, dar și standarde politice democratice ridicate, cum este Australia, sugerează Russwurm. Materiile prime critice ar trebui să devină pietre de temelie în acordurile de comerț, investiții sau politici de dezvoltare: „Doar astfel putem încuraja exploatarea și rafinarea sustenabilă!"

În 2019, Germania a importat materie primă în valoare de 175 de miliarde de euro. Prin comparație, în țară s-a exploatat în valoare de 11,4 miliarde de euro. Pe lângă cărbune și materiale de construcție precum nisip și pietriș, se extrag minerale industriale precum sarea gemă sau săruri de potasiu. Indium, unul dintre mineralele critice, folosit drept conductor, wolfram, cobalt sau elemente de platină există și în Germania, dar nu sunt exploatate. Industria germană ar dori ca acest lucru să se schimbe. „Fiecare tonă extrasă în Germania reduce dependența de importuri și crește reziliența și securitatea aprovizionării Germaniei", se precizează într-un plan în cinci puncte al BDI. Exploatarea minieră trebuie să fie posibilă prin planificarea teritoriului, procedurile de planificare și aprobare trebuie accelerate, iar mineritul ca atare trebuie făcut din nou „acceptabil din punct de vedere social". Documentul nu ezită să abordeze nici mult contestatul fracking. Producerea gazelor de șist cu ajutorul unor tehnologii de standard de vârf ar putea conduce la creșterea autonomiei și la menținerea unui preț acceptabil al energiei. La acest capitol, ministrul este de altă părere: frackingul nu este eficient, viitorul stă în producția de hidrogen, consideră Habeck. Și în privința mineritului, ministrul ecologist vede mai mult probleme decât oportunități: „Discutăm într-o veselie despre exploatarea resurselor proprii, în timp ce nu reușim încă să montăm instalații solare în toate regiunile." Germania este foarte bună în a-și enumera nevoile, dar mai puțin performantă în a pune în practică ceea ce este necesar. Cetățenii au lacune în a înțelege sau a accepta ce înseamnă viabilitatea viitorului Germaniei, se plânge Habeck. Pentru a pune ceva în practică e nevoie de dorința majorității federale și de acceptarea cetățenilor din regiunile vizate.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă exploatarea litiului german. În sud-vestul Republicii Federale au fost descoperite până la 15 milioane de tone de materie primă folosită la fabricarea tuturor bateriilor puternice. Extragerea implică pomparea de apă termală până la 200 de grade, până la patru kilometri adâncime, pentru filtrarea litiului. Comunitățile din zonele vizate se opun de ani de zile forajelor la mare adâncime. Localnicii se tem de poluare și cutremure. Se tem pentru locuințele lor. Așa că folosirea resursei proprii de litiu a Germaniei rămâne deocamdată o mare dilemă.