• Tweet

Actuala pandemie ne-a luat „ca din oală", cum s-ar spune în limbaj popular. Acest lucru e valabil pentru populație, care s-a trezit într-o nemaiîntâlnită criză de sănătate, urmată de restricții pe care, acum două luni, nu și le-ar fi imaginat.

Dacă ne raportăm doar la Europa, mulți se întreabă de ce Germania stă net superior față de alte țări europene în ceea ce privește confruntarea cu criza Coronavirus. Un argument poate fi acela al unui sistem sanitar mai solid. Dar mai este și altceva. Încă din anul 2012, o analiză de risc făcută de Ministerul de Interne german și trimisă Bundestagului făcea o simulare a unei pandemii cu „ipoteticul Modi-SARS-Virus, care este aproape identic cu cel natural, SARS-CoV". Scenariul prezentat e aproape în detaliu identic cu realitatea de acum.

Analiza de risc este prezentată în documentul oficial nr. 17/12051 al Bundestag-ului german și a apărut în Bundesanzeiger (Monitorul Oficial) din 3 ianuarie 2013, sub titlul „Informare a Guvernului Federal / Raport asupra analizei de risc în protecția populației 2012". Documentul este public.

Această analiză se referă la două ipotetice amenințări: o inundație masivă în urma topirii zăpezilor din munți și „Pandemie prin virusul Modi-SARS" - care a fost realizată sub îndrumarea de specialitate a Institutului Robert Koch și cu colaborarea altor instituții federale", după cum se menționează în preambulul documentului. Deosebit de interesantă pentru momentul de față este anexa 4 a documentului, care detaliază, într-un scenariu simulat cu mijloace electronice, „pandemia prin virusul Modi-SARS" (pag. 55-88).

Vom începe cu prezentarea agentului patogen, așa cum este făcută în simularea din documentul oficial. „Virusul ipotetic Modi-SARS este identic în aproape toate proprietățile cu SARS-CoV natural. Perioada de incubație, adică perioada de la transmiterea virusului la o ființă umană, până la primele simptome ale bolii, este de obicei de trei până la cinci zile, dar poate varia de la două la 14 zile. Aproape toate persoanele infectate se îmbolnăvesc. Simptomele sunt febră și tuse seacă, majoritatea pacienților prezintă respirație scurtă, modificări ale plămânilor vizibile la razele X, frisoane, greață și dureri musculare. De asemenea, pot apărea diaree, dureri de cap, erupții cutanate, amețeli, crampe și pierderea poftei de mâncare. Rata mortalității primare se ridică la 10% dintre cei afectați, dar diferă la diferite grupe de vârstă. Copiii și adolescenții au, în general, parcursuri mai ușoare de boală, cu o letalitate de aproximativ 1%, în timp ce mortalitatea la cei peste 65 de ani este de 50%". Probabilitatea apariției acestui risc este de „clasa C /condiționat probabil - un eveniment care, statistic, apare de regulă într-un interval temporal de 100 până la 1.000 de ani".

La capitolul cauze ale declanșării pandemiilor, pe lângă reapariția unor agenți patogeni cunoscuți, a „importului" de cazuri de infecție cu viruși extrem de contagioși (Ebola, Febra Lassa), apar „variațiuni ale virușilor cunoscuți (pandemia de gripă) sau noii agenți patogeni de tip SARS- sindrom respiratoriu acut sever)". Apariția acestora poate fi accidentală (accident de laborator) sau intenționată (în domeniul șantajului alimentar sau al bioterorismului, de ex. scrisorile „Antrax" în SUA, din 2001). Un exemplu actual de agent patogen nou este un Coronavirus („noul Coronavirus"), se arată în analiza de risc. „Acest virus a fost identificat la șase pacienți, dintre care doi au murit. Un pacient a fost tratat în Germania și a putut fi externat ca fiind vindecat".

Spre deosebire de SARS-CoV, se spune însă că „acest virus pare a nu se transmite sau a se transmite greu de la om la om, așa încât actuala analiză de risc pornește de la premisa că riscul contaminării de la om la om e relativ redus (stadiu - 26 noiembrie 2012)". Nu voi insistă asupra capitolului „Descrierea evenimentului", în care sunt enumerate perioada de incubație, simptome, modalități de infectare, etc., remarcând doar afirmația potrivit căreia „pentru tratament nu există medicamente, astfel încât se poate trata doar simptomatic. De asemenea, un vaccin nu stă la dispoziție în primii trei ani".

Interesant este ceea ce se prezumă în simularea pandemiei, referitor la aria de răspândire și „pacienții 0" din Germania. „Evenimentul apare global, în special în Asia, America de Nord, Europa. Răspândirea în Germania începe dintr-un oraș cu tradiție expozițională din Germania de Nord și un oraș universitar din sudul Germaniei". „În faza inițială", ni se spune, „se înregistrează în total zece cazuri în Germania. [...] Celelalte cazuri se referă la călători, care contribuie la contagiune. Aceasta se întinde pe tot teritoriul Germaniei, proporțional cu densitatea populației".

Momentul apariției evenimentului este identificat în analiza de risc drept „februarie, în Asia", însă doar la câteva săptămâni fiind evaluate dimensiunile sale reale. În Germania, în aprilie ar apărea primul caz identificat de infectare cu virus. Aici, realitatea se pare că a devansat puțin scenariul prezentat. Însă echilibrul se restabilește ceva mai jos, unde cu surpriză aflăm că „agentul patogen provine din Asia de sud-est, unde viruși existenți la animale sălbatice sunt transmiși, prin piețe, la oameni. Deoarece animalele în sine nu se îmbolnăvesc, nu s-a identificat pericolul unei contaminări". (p. 60)

Referitor la durata pandemiei, se anticipează până la trei ani, cu în total trei valuri de contagiune. „Scenariul de față are în vedere o perioadă totală de trei ani, cu presupunerea că în acest timp va fi creat un vaccin, acesta va fi autorizat și va fi disponibil în cantități suficiente." (p. 61) Modelarea cuprinde și cifre: în ziua 1 - 10 cazuri, niciunul spitalizat. În ziua 300 a primului val, 6 milioane (4,1 milioane spitalizați, dintre care 1,1 mil. la terapie intensivă). În ziua 520 (al doilea val, 3 milioane - 2 milioane spitalizați, dintre care 0,6 mil. la terapie intensivă). În ziua 880 (al treilea val, 2,3 milioane - 1,6 milioane spitalizați, dintre care 0,4 mil. la terapie intensivă).

Primul val ar viza 29 de milioane de oameni, al doilea 23 de milioane, iar al treilea 26 de milioane. În total, 78 de milioane de oameni (cu mențiunea că sunt posibile reinfecții ale acelorași subiecți). Cifra ni se pare cunoscută, însuși cancelarul Germaniei menționând, într-o declarație publică, între 60-70 de milioane de prezumtiv infectați, în timp, cu Coronavirus în Germania. Referitor la decedați, raportul analizei de risc indică un procent de 10%, cel puțin 7,5% pe parcursul a trei ani. Acestora li s-ar adăuga și cei suferinzi de alte boli, cărora serviciile de sănătate nu le pot fi oferite în condiții normale, în timpul pandemiei.

La pag. 65 se reia și se se insistă pe faptul că „mereu se pot lua în calcul noi îmbolnăviri, până când va fi disponibil un vaccin (36 de luni)". Surprinzător (la modul pozitiv) ne apare rapiditatea cu care se prezumă a se activa planul de măsuri al autorităților, în caz de pandemie. „Descoperirea agentului patogen va fi cunoscută autorităților germane doar cu puține zile înainte de primul caz de îmbolnăvire în Germania. În consecință, mai întâi vor putea fi activate doar planurile/măsurile existente". Iar aici se enumeră legile naționale, precum și reglementările internaționale pe linie de sănătate (Internațional Health Regulations, emise de Organizația Mondială a Sănătății, în 2005), și acestea cu putere de lege, în ceea ce privește controlul bolilor contagioase.

La fel de rapidă apare informarea făcută de autorități, prin intermediul mass-media, în cca 24 de ore. Aceasta pregătește populația pentru măsurile de protecție personală, folosirea de măști și alte mijloace medicale, izolare, carantinare, etc., încercând să întâmpine nesiguranța creată în contextul pandemiei. Legea germană privind protecția împotriva infecțiilor (Infektionsschutzgesetz - IfSG) permite, între altele, o îngrădire a drepturilor fundamentale (ex. interzicerea violării domiciliului, libertatea de întrunire și a persoanei). Acceptanța exercitării acestor constrângeri conjuncturale, din partea autorității statale, trebuie însă să vină împreună cu o comunicare adecvată, „de la egal la egal", „în care cetățenii să fie considerați parteneri, și nu executanți ai unor ordine" (p. 68).

Funcționarea economică, în sectorul bancar, de asigurări, alimentar, energetic, cultural și mediatic, sunt anticipate în analiza de risc a guvernului german. Nu sunt lăsate la o parte domeniul politic și administrativ al țării, mediul înconjurător, ca și prioritarul domeniu medical. Referitor la „bunul de protejat, OM", se trec în revistă toate efectele unei pandemii de proporții asupra stării sale economice, în cadrul propriei gospodării, în relaționarea cu autoritățile și forțele de ordine, alterate datorită stresului psihic și dezechilibrului material.

Se menționează și faptul că „se poate ajunge la modificări de comportament, când oamenii se simt amenințați" (p. 80). Acestea se manifestă în „evitarea aglomerărilor de oameni și cea a vieții publice, în general, schimbarea domiciliului, apeluri sporite la Info-Hotlines, înmulțite vizite la medic, ca și modificarea comportamentului de consumator". Nici posibilitatea unor comportamente deviante de la lege, ca și a sporirii unor activități infracționale nu este omisă.

În ce privește viață politică, se apreciază că o astfel de pandemie are un rol asupra politicului, în măsura în care acesta este solicitat să gestioneze criza și o face adecvat sau nu. Fondurile publice intră și ele în ecuație, deoarece sunt necesare achiziții suplimentare de material medical și de protecție, iar economia nu funcționează la parametri normali, diminuându-se, astfel, contribuțiile la bugetul de stat.