Guban îi făcea pantofi roz Elenei Ceauşescu. Ce pretenții exagerate mai avea tovarășa

Postat la: 22.04.2020 |

„Am câştigat cea mai mare bătălie. Vom face o fabrică aşa cum nu ai visat". Acestea au fost cuvintele pe care industriaşul timişorean Blaziu Guban i le spunea fiului său, Tiberiu, în 1953, scrie "Weekend Adevărul". Seniorul tocmai se întorcea de la Bucureşti, unde avusese lungi discuţii cu autorităţile comuniste, de la care primise permisiunea şi sprijinul pentru a-şi ridica sediul fabricii, formată până atunci din mai multe apartamente închiriate în blocul în care locuia.

Uzinele Chimice Guban îşi câştigaseră celebritatea datorită produselor pentru îngrijirea pantofilor - cremă şi ceară. Dar Guban visa să facă pantofi pe bandă rulantă. În miezul societăţii comuniste, acest industriaş nu s-a dat bătut. Dovada? În 1948, când naţionalizarea desfiinţa categoria industriaşilor, iar afacerile românilor treceau în posesia statului, Guban se menţinea proprietar! A reuşit să amâne autorităţile timp de patru ani, până în 1952, când s-a produs inevitabilul şi fabrica sa a fost naţionalizată.

Guban nu s-a lăsat cu una, cu două şi a trecut la masa negocierilor. El a convins autorităţile că fabrica va prospera, dar la conducere cu el, pentru care nici un proces din producţie nu mai avea vreo taină. A reuşit să obţină un contract avantajos: el dona fabrica statului, care, în schimb, trebuia să-l lase la conducere pe viaţă şi să investească serios. În 1963, numele companiei a fost schimbat în Fabrica de Încălţăminte şi Mase Plastice Victoria. Totuşi, marca s-a păstrat, iar produsele erau inscripţionate, în continuare, „Guban".

Fabrica a mers ca pe roate şi laudele din partea autorităţilor s-au ţinut lanţ, mai ales că majoritatea producţiei marca Guban mergea la export. Cu ocazia unei vizite la fabrica din Timişoara, însuşi Gheorghe Gheorghiu-Dej decreta: „Dacă cineva din ţara asta se va atinge de familia Guban va avea de-a face cu mine!".
Pe lângă pantofi şi cremă de ghete, pe banda de producţie au mai apărut mase plastice, curele, mobilă şi candelabre. La extindere n-au contribuit doar inteligenţa şi efortul lui Blaziu Guban, ci şi cele ale fiului său. Licenţiat în chimie, Tiberiu i-a călcat pe urme tatălui, devenind un inginer iscusit. El a creat în 1956 pielea artificială, fără de care pantofii Guban n-ar fi fost aceiaşi.

În 1959, Gubanii înregistrau un succes răsunător: scoteau pe piaţă primele perechi de pantofi. Tot soiul de personalităţi au purtat pantofii fabricaţi la Timişoara, de la lideri comunişti, precum Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Elena Ceauşescu, la opozanţi ai regimului comunist, ca regele Mihai, până la oameni de litere, printre care poetul Tudor Arghezi. N-au lipsit de pe lista clientelei nici figuri internaţionale, cum a fost actriţa italiană Sophia Loren.

Elena Ceauşescu, prima tovarăşă a ţării, avea parte de un tratament preferenţial. Pentru ea, pantofii erau croiţi diferit faţă de cei pentru producţia de serie, după modelele pe care le vedea în revistele nemţeşti „Quelle" şi „Neckermann". Calapoadele erau făcute de Blaziu Guban, iar pielea era colorată de Tiberiu Guban, mereu în nuanţe pastelate. Preferatele Elenei Ceauşescu erau ou de raţă, coniac, vernil şi roz. În 1978, când Blaziu Guban a murit, la conducerea fabricii a urmat fiul. A dirijat producţia cu aceeaşi mână hotărâtă ca tatăl său, până în 1992, când s-a pensionat. „În 1992, când am vrut să intru în fabrică, directorul de atunci mi-a interzis. Mi-au spus că nu mai am voie", povestea, dezamăgit, fiul marelui industriaş. După Revoluţie, fabrica a oprit treptat producţia, iar azi creează doar pantofi de damă. În 1995 a fost privatizată prin metoda MEBO. Fabrica şi-a schimbat şi numele: în prezent e cunoscută drept SC GP & Company SA şi aparţine unui grup italian.

Fabrica s-a redresat în 2004, când a început să înregistreze profit. Totuşi, anul norocos al noii SC GP Company a fost 2013, când au fost făcute investiţii masive, de sute de mii de euro. Au fost deschise noi magazine, iar pantofii au ajuns inclusiv malluri. Pentru înnoirea liniei de producţie, de pildă, au fost create două colecţii: Clasic Guban Timişoara şi Guban No.1. Şi exporturile au fost reluate, astfel că marca Guban a ajuns în Polonia, Canada, Italia, Elveţia şi Slovenia.