• Tweet

Un rus în vârstă de 48 de ani a fost condamnat în luna aprilie a acestui an de Judecătoria Sectorului 1 pentru mai multe infracţiuni, după ce a fost prins că şi-a falsificat identitatea. Bărbatul, care pretinde a fi fost maior în Rusia, a depus mărturie în care a arătat că a recurs la fals de teama regimului de la Kremlin. Judecătorii români consideră că altul este motivul.

Trei ani şi patru luni de închisoare. Aceasta este pedepsa primită în primă instanţă de K.A.S., un cetăţean rus trimis în judecată în anul 2017 pentru fals privind identitatea, participaţie improprie la fals intelectual şi trecere frauduloasă a frontierei de stat.

K., care a şi fost arestat, fiind ulterior eliberat sub control judiciar, a fost trimis în judecată de procurori cu acuzaşia că în perioada 2013-2014, după ce şi-a falsificat identitatea, a obţinut mai multe documente româneşti, iar în 27 septembrie 2017 s-a prezentat la punctual de trecere a frontierei Nădlac II, încercând să intre în România sub identitatea de P. Zmuncilă, un moldovean mort în Ucraina în anul 2003.

Cu ocazia anchetei,K. a refuzat să dea declaraţie, dar în cadrul procesului, finalizat în aprilie la Judecătoria Sectorului 1, bărbatul a depus mărturie în care a arătat că este cetăţean rus, maior în rezervă, ultimul loc de muncă în Federaţia Rusă, fiind în calitate de asistent al comandamentului şef al Forţelor Militare Aeriene.

K. a mai declarat că în urma catastrofei aviatice din data de 10.04.2010, în oraşul Smolensk, în care au fost implicaţi preşedintele Poloniei şi 100 de reprezentanţi ai delegaţiei guvernamentale poloneze, a făcut parte din cadrul Comisiei înfiinţate sub egida Ministerului Apărării Federaţiei Ruse, având ca scop stabilirea cauzelor accidentului aviatic.

Bărbatul a mai declarat că a fost însărcinat cu redactarea unui raport, iar pentru că din raportul redactat de el rezulta o concluzie diferită faţă de varianta oficială, susţinută de Federaţia Rusă, a fost obligat să îl rescrie, însă a refuzat.

Urmare a refuzului său, susţine K., viaţa sa şi a familiei sale erau în pericol, astfel încât s-a hotărât să părăsească ţara. Rusul susţine că la data de 29.04.2011 a reuşit să ajungă în Ucraina cu echipajul unui avion personal al Ministerului Apărării din Ucraina, apoi s-a deplasat în Odessa.

Rusul a mai declarat că, întrucât nu putea obţine protecţia Statului ucrainean, s-a deplasat apoi în Republica Moldova, trecând prin Transnistria.

K. a declarat că a locuit pentru câteva zile la Chişinău, timp în care a aflat că autorităţile ruse au declarat decesul acestuia şi a decis să se adreseze pentru protecţie autorităţilor din Republica Moldova, formulând în acest sens o solicitare Comisariatului de Poliţie Teleneşti.

Comisarul de poliţie, susţine K., i-a propus, pentru a-l proteja, să îşi schimbe datele de identificare şi l-a asigurat că acesta este un demers legal.

Rusul a mai arătat că ulterior s-a prezentat pentru întocmirea documentelor, moment în care i s-a eliberat mai întâi o adeverinţă pe numele Zmuncilă P, iar apoi buletinul de identitate cu acelaşi nume.

Rusul a mai declarat că după obţinerea noii identităţi s-a adresat unei firme juridice din Republica Moldova, care i-a spus că are dreptul de a-şi redobândi cetăţenia română şi că în România va obţine mai multă protecţie decât în Republica Moldova. Astfel, firma din Republica Moldova a fost împuternicită să îl ajute pe K. în procedura de dobândire a cetăţeniei române.

K. susţine că, urmare a acestor demersuri, a fost anunţat în vara anului 2013 că cererea de redobândire a cetăţeniei a fost soluţionată şi că trebuie să se programeze pentru depunerea jurământului, ceea ce s-a întâmplat în toamna anului 2013. În continuare, firma juridică ar fi demarat procedura de obţinere a certificatului de naştere românesc al inculpatului, acesta fiind obţinut la sfârşitul lunii octombrie 2013.

K. a mai declarat că în luna noiembrie 2013 s-a prezentat la Serviciul de Paşapoarte, iar după 2-3 zile a primit un paşaport temporar care era valabil 1 an.

Rusul a mai arătat că după ce a obţinut paşaportul românesc temporar, a plecat în Polonia şi Cehia deoarece avea cunoştinţe în aceste două ţări şi îşi dorea să lucreze, iar în Republica Moldova se găsea foarte greu de muncă.

Bărbatul care pretinde că a fost maior în Rusia a mai arătat în instanţă că în luna noiembrie 2014, a revenit în România cu scopul de a-şi schimba paşaportul, întrucât cel temporar urma să expire, în acest sens apelând la serviciile unui avocat.

Ulterior, ar fi locuit şi lucrat în Polonia şi Cehia, iar în luna august 2017, vrând să se întâlnească cu un prieten în Odesa, s-a deplasat cu autoturismul prin România şi Republica Moldova.

K. a arătat că, deşi la intrarea în ţară nu a avut probleme, la ieşirea prin punctul de frontieră, poliţia de frontieră i-a spus că se regăseşte un consemn cu privire la paşaportul său.

Au fost făcute verificări şi, după aproximativ o oră şi jumătate, poliţistul de frontieră i-a restituit paşaportul şi i-a transmis ca, la revenirea în ţară, să se deplaseze la Serviciul de Paşapoarte pentru a rezolva problema cu acel consemn.

K. a relatat că după ce şi-a rezolvat treburile urgente în Cehia şi Polonia a revenit în România pentru a rezolva problema cu documentele româneşti. În jurul datei de 26-27.09.2017 a ajuns pe teritoriul României, prin punctul de trecere al frontierei Nădlac, unde a prezentat paşaportul românesc. Poliţistul de frontieră i-a spus că în baza lor de date figurează cu consemn referitor la paşaportul inculpatului şi au fost efectuate verificări toată noaptea. Dimineaţa, au venit lucrătorii Direcţiei Poliţiei de frontieră care l-au reţinut pe inculpat şi a fost depus în camera de arest. Ulterior, a fost eliberat şi i s-a spus să se deplaseze la Bucureşti pentru a rezolva această problemă.

Bărbatul le-a mai spus judecătorilor că, ajungând în Bucureşti în data de 28.09.2017, s-a întâlnit cu avocatul său şi s-au deplasat în zona Pieţei Romane, la Biroul Central al Serviciului de Paşapoarte, unde avocatul a discutat cu autorităţile, apoi i-a transmis inculpatului că trebuie să se deplaseze la centrul de paşapoarte de la centrul comercial.

Rusul a mai spus că, ajungând la acest centru de paşapoarte, el şi avocatul său au fost conduşi într-un birou unde au aşteptat împreună, ulterior inculpatul rămânând singur întrucât avocatul său nu mai putea rămâne. Un lucrător al Serviciului Paşapoarte i-ar fi transmis lui K. că era o problemă legată de paşaport, apoi au venit nişte poliţişti de la Secţia 1 care l-au condus la secţia de poliţie.

Judecătorul a constatat în sentinţa de condamnare a lui K. că mărturia cu privire la modul de falsificare a identităţii este reală. Judecătorul nu a crezut, însă, povestea fugii din Rusia de teama regimului de la Kremlin.

„Instanţa constată faptul că deşi inculpatul a invocat că a părăsit ţara de origine din cauza unor represalii, cu scopul de a găsi protecţie în state ale Uniunii Europene, niciunul dintre înscrisurile de la dosar nu dovedesc că inculpatul a solicitat sprijinul autorităţilor române pentru obţinerea azilului", se arată în sentinţa Judecătoriei Sectorului 1.

Judecătorul a mai arătat că judecătorii Curţii de Apel Bucureşti au admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare ale Federaţiei Ruse pe numele lui K.A.S. condamnat de un tribunal din Rusia la 5 ani închisoare pentru săvârşirea fraudă la scară deosebit de largă şi spălare de bani.

Potrivit sentinţei de condamnare, în perioada 15.01.2009 - 31.03.2009, K., „prin înşelăciune şi trădarea încrederii, profitând de funcţia oficială avută, a comis o fraudă de proporţii deosebit de mari".

„În data de 30.03.2009, în calitate de director al întreprinderii Airport Chkalovsky, folosind corespondenţa pe e-mail, a încheiat un contract cu societatea „Tallship". Conform contractului menţionat anterior, subiectul trebuia să organizeze transportul aerian de mărfuri pe cheltuiala societăţii „Tallship" pe ruta rusia, oraşul Sankt Petersburg (Pulkovo) - China, oraşul Harbin. Subiectul a primit 573.360 USD de la „Tallship" ca plată anticipată. Subiectul şi-a însuşit fraudulos banii menţionaţi dar nu şi-a îndeplinit obligaţiile, şi anume nu a organizat expedierea mărfii. După care, subiectul a efectuat operaţiuni financiare cu banii menţionaţi pentru a îi legalize", sunt acuzaţiile aduse în Rusia lui K.

Judecătoria Sectorului 1 a mai arătat că în cererea de extrădare admisă de Curtea de Apel Bucureşti „autorităţile ruse au oferit garanţii şi că persoana extrădabilă nu va fi supusă la torturi, pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante".

„Având în vedere aceste elemente, judecătorul cauzei apreciază ca neîntemeiată apărarea inculpatului, constatându-se că în realitate inculpatul K.A.S. a comis aceste infracţiuni pentru a se ascunde şi a scăpa de executarea unei pedepse cu închisoarea, neexistând nici un pericol real cu privire la viaţa ori integritatea corporală a sa ori a membrilor familiei sale. Mai mult decât atât, chiar inculpatul a precizat în cuprinsul depoziţiei sale că familia sa nu a părăsit teritoriul Federaţiei Ruse. Or, varianta expusă de inculpat este lipsită de credibilitate, întrucât dacă existau repercusiuni asupra membrilor familiei sale, cu siguranţă nu i-ar fi abandonat în ţara de origine, ci ar fi plecat împreună", se mai arată în sentinţa Judecătoriei Sector 1, care a fost atacată cu apel la Curtea de Apel Bucureşti.