Marea spalare de bani cu criptomoneda FTX facuta de un escroc profesionist și prieten al Partidului Democrat din SUA

Postat la: 17.11.2022 | Scris de: ZIUA NEWS

Trăim vremuri neobalzaciene: lipsește doar romancierul care să descrie teratologia modernă a acelor personaje excesive capabile să prăbușească ordinea, nu a unei singure națiuni, ci a planetei.

Dacă tu însuți scrii pe linii electronice un număr care corespunde valorii unei criptomonede care poate fi schimbată în bani, dar fără să ai în spate o avere concretă, ce faci? Bani falși, sau mai degrabă criptomonede false, în principiu convertibile în bani. Este exact ceea ce a făcut Sam Bankman Fried, șeful FTX, a doua cea mai mare platformă de tranzacționare a criptomonedelor, care cântărea până acum câteva zile 32 de miliarde de dolari, dar care se află cu mult în urma concurentului său Binance, care cântărește 300 de miliarde de dolari, adică de trei ori mai mult decât sistemul bancar francez, scrie Le Courrier des Strateges.

Un personaj pentru un Balzac al timpului nostru

Sam Bankman Fried - cu un nume potrivit: "bancherul ars" - avea totul pentru a atrage mentalitatea adolescentină în care trăim: un absolvent strălucit de matematică la MIT, dar mereu în pantaloni scurți și costum de baie, cultivându-și profilul tineresc, democrat, desigur, și chiar al doilea cel mai mare susținător al partidului domnului Biden, și, desigur, multimiliardar, pentru că asta e tot ce contează până la urmă pentru acest tip de adolescent cool-head.

Mai realist, era un escroc, un escroc de 30 de ani cu o față de copil retardat, dar un escroc totuși, pasionat de vechea schemă Ponzi de a folosi banii clienților pentru a plăti depozite la o rată neverosimilă de 18%, "luând de la Petru pentru a-i da lui Paul".

Platforma sa FTX era susținută de un fond pe care îl deținea și el, Alameda, care trebuia să garanteze capitalizarea, când, de fapt, fondul nu era solvabil, având doar două miliarde de dolari reali. Mai mult, investitorul, neavând cheia depozitului său, a rămas ostatic al platformei, fără să țină cont de clasicul avertisment: fără cheie, nu ai bani!

Faliment

După anunțarea acestei insolvențe de către concurentul său Binance, am asistat la o panică bancară cunoscută în franceză sub numele de banqueroute, iar în engleză bankrun, o expresie care este, desigur, și mai expresivă: alerg la ghișeu, chiar dacă este virtual, pentru a-mi retrage depozitul. Dar nu era disponibilă decât o singură conversie pentru a servi unul din o mie de deponenți... În câteva ore, FTX s-a prăbușit, luând nu numai conturile persoanelor fizice - uneori economiile de o viață - ci și fondurile de pensii, cum ar fi Fondul de pensii din Ontario și cine altcineva? Aceasta este partea înfricoșătoare.

Într-adevăr, dacă am fi rămas cu un ecosistem de criptomonede, am fi putut crede că această criză ar fi fost o simplă epurare, ale cărei singure victime ar fi fost cei care au vrut să facă bani ușor. Dar această criză a arătat că sistemul bancar a intrat în acest ecosistem, astfel încât este de temut că acesta va fi contaminat.

O obsesie anti-Trump

Așadar, spectrul anului 2008 a reapărut și, ca întotdeauna, dintr-un sector mai puțin suspectat decât celelalte. Ne-am gândit la bula bursieră globală, ne-am gândit la bula imobiliară chineză, dar poate că o criză va veni din lumea bitcoin. Să așteptăm zilele următoare.

Să așteptăm, de asemenea, reacția politicienilor. La momentul redactării acestui articol, tânărul Bankman Fried se află încă în Bahamas... S-ar părea că Statele Unite se gândesc să solicite extrădarea sa, ceea ce nu ar trebui să fie dificil. Dar este posibil ca considerentele politice să interfereze cu procesul polițienesc și judiciar: Bankman Fried se angajase să finanțeze cu 500 de milioane de dolari următoarea campanie democrată pentru a-l împiedica pe Donald Trump să revină.

Există zvonuri că au fost făcute depozite pe FTX cu bani occidentali trimiși în Ucraina pentru a sprijini efortul de război al SUA... Ar fi păcat ca Bankman Fried să aibă soarta lui Epstein, care s-a sinucis în mod convenabil înainte de a putea vorbi atât de mult pe cât și-ar fi dorit.