O mamă-purtătoare cere daune morale de 500.000 de euro după ce a născut un copil cu Sindromul Down

Postat la: 20.07.2021 |

O femeie care a născut un copil cu Sindromul Down, după ce a fost inseminată cu un embrion rezultat din ovocite de la o altă femeie, cere daune morale de 500.000 de euro. Femeia a dat în judecată un spital privat şi medicul care i-a urmărit sarcina, reclamând lipsa de informare din partea medicului. Procesul este în fază incipientă.

Printr-un proces deschis în octombrie 2020 la Judecătoria Sectorului 3 din Bucureşti, o femeie care a născut în 2017, la vârsta de 45 de ani, un copil cu Sindrom Down, după ce a fost inseminată artificial cu material genetic provenit de la soţul de la 69 de ani şi de la o donatoare de ovocite de 21 de ani, a dat în judecată medicul ginecolog care i-a urmărit sarcina şi spitalul privat în care lucrează medicul pentru că nu i s-a spus că va avea un copil cu Sindrom Down.

În proces, femeia, care a fost fertilizată in vitro într-o clinică din Elveţia şi care a fost pentru controalele periodice la o clinică din Bucureşti, iar apoi a născut într-un spital din Elveţia, arată că „niciodată pe parcursul investigaţiilor, a examinărilor uzuale şi specifice (teste screening) menite să identifice eventuale anomalii cromozomiale, nu a fost informată de existenţa acestui risc şi nici nu au fost prescrise investigaţii suplimentare pentru identificarea acestora, deşi de-a lungul sarcinii au fost sesizate nereguli care justificau efectuarea acestora: dezvoltarea asimetrică a ventriculilor cerebrali, dimensiunile acestuia ("scurtuţ"), fruntea bombată".

Femeia care a dechis procesul a mai reclamat că medicul nu a respectat obligaţia de informare a gravidei asupra tuturor analizelor ce pot depista eventuale anomalii ale stării de sănătate a fătului şi nu a acordat îngrijiri medicale corespunzătoare prin interpretarea eronată a rezultatului screeningului biochimic prenatal trimestrul I (bitest).

„Din analizele efectuate şi recomandate ulterior nu rezultă că medicul a urmărit în mod consecvent determinarea unor eventuale anomalii genetice ale fătului, deşi atât vârsta mamei cât şi modalitatea în care a fost obţinută sarcina (fertilizare in vitro) ar fi impus în mod riguros această conduită terapeutică, medicul curant cunoscând toate aceste aspecte încă din fazele prealabile ale concepţiei", arată reclamanta în cererea de chemare în judecată.

Femeia care a deschis procesul a mai arătat pagubele morale suferite „se materializează în suferinţa psihică teribilă şi dezechilibrul familial sever produs de naşterea unicului copil suferind de o boală incurabilă marcată de dizabilitate întreaga viaţă".

„Dacă medicul-pârât şi-ar fi îndeplinit obligaţiile, rezultatul nu s-ar fi produs şi tocmai nerespectarea obligaţiei de informare şi consiliere au condus la încălcarea dreptului la libertatea alegerii. Lipsa informării şi consilierii corespunzătoare au condus atât la privarea de dreptul de opţiune al părinţilor, cât şi necunoaşterea riscurilor şi implicaţiilor pe care acest sindrom le are asupra copilului şi părinţilor lui", a mai arătat reclamant în proces.

Medicul dat în judecată s-a apărat susţinând că nu este medicul curant al reclamantei, un doctor din Elveţia fiind cel care a monitorizat sarcina şi care a asistat-o la naştere. „Interpretarea rezultatului Bitest-ului nu s-a făcut în contextul unei consultaţii medicale, în exercitarea profesiei, ci în cadrul unei discuţii private şi neremunerate, iar răspunderea pentru malpraxis are în vedere strict consultaţiile remunerate, iar nu opiniile medicale oferite cu titlu gratuit", s-a apărat medicul.

De asemenea, în întâmpinarea depusă la dosar, ginecologul dat în judecată a rătat că rezultatul Bitestului a fost foarte bun, respectiv s-a estimat un risc scăzut al fătului de a avea Trisomia 21 (Sindrom Down).

„În cazul reclamantei nicio investigaţie suplimentară nu era necesară potrivit rezultatului foarte bun al Bitestului, mai ales având în vedere faptul că analiza care ar fi stabilit cu certitudine dacă fătul are sau nu Trisomia 21 - amniocenteza - era foarte riscantă (fiind posibilă pierderea sarcinii atât de dificil obţinută de reclamantă). Acesta a fost motivul pentru care nicio altă analiză genetică suplimentară nu a fost recomandată", a arătat medicul în proces.

Pe de altă parte, medicul ginecolog a mai arătat în proces că „o mamă îşi iubeşte pruncul prin firea lucrurilor, indiferent că el este frumos sau urât, alb sau negru, sănătos sau bolnav".

„Am putea spune că în cazul copilului bolnav mama îl iubeşte chiar mai mult decât pe cel sănătos şi suferă alături de el în speranţa vindecării. Mama este cea care prin definiţie nu renunţă, cea căreia imposibilul nu îi este imposibil şi care îşi dă propria viaţă pentru fiinţa născută din ea. Nu acesta este însă cazul reclamantei, care nu şi-a dorit un copil, ci şi-a dorit perfecţiunea care nu există", a mai arătat medicul în proces.

Judecătoria Sectorului 3 nu a pronunţat o sentinţă, suma cerută cu titlul de daune morale atrăgând competenţa Tribunalului.