• Tweet

Teoria conform căreia virusul SARS-CoV-2 ar proveni dintr-un laborator chinezesc din Wuhan era respinsă de majoritatea cercetătorilor în domeniu. Ultimele dezvăluiri ale comunităţii de informaţii a SUA şi scrisoarea semnată de 18 dintre cei mai cunoscuţi virusologi din lume şi publicată în revista „Science” redeschid dezbaterea.

Dacă în urmă cu câteva luni ideea că virusul SARS-CoV-2 ar fi putut proveni dintr-un laborator din provincia chineză Wuhan era considerată de majoritatea lumii ştiinţifice drept o teorie a conspiraţiei, lucrurile s-au schimbat, se arată într-un articol din The New Yorker.

La sfârşitul lunii martie, când Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a lansat un raport mult aşteptat despre originile pandemiei, pentru care membrii unei echipe de anchetă au călătorit la Wuhan şi au realizat interviuri cu personalul de la Institutul de Virologie din Wuhan - unde se derulează cercetări şi cu privire la coronavirusuri. Echipa de anchetă a concluzionat că este „foarte probabil" ca originea Sars-CoV-2 a fost un transfer zoonotic şi „extrem de puţin probabil" să se fi produs o „scăpare" a virusului dintr-un laborator de cercetare. „Este un laborator nou-nouţ", a spus Peter Daszak, un proeminent ecolog al bolii şi membru al echipei OMS, pentru Los Angeles Times. „Nu este un laborator de unde ar putea ieşi un virus. Personalul este instruit foarte bine înainte de a intra în laborator. Sunt evaluaţi psihic, sunt testaţi în mod regulat. Laboratorul este auditat. Pur şi simplu nu este un loc care se desfăşoară pe nesimţite. "

Deşi echipa OMS a identificat un tip de virus asemănător Covidului, care apăruse în decembrie 2019, printre persoanele care au activat în pieţele de animale din Wuhan, lipsea legătura între lilieci şi oameni. Mai îngrijorător pentru criticii teoriei OMS, posibilitatea „scăpării" virusului din laborator acoperea doar patru din cele peste trei sute de pagini din raport, iar echipa obţinuse o documentaţie şi dovezi incomplete din laboratoarele chineze pe care le-au vizitat. Toate acestea l-au determinat pe directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, să spună statelor membre ale agenţiei că echipa de experţi nu a cercetat suficient teoria „scurgerilor" din laborator. „Nu cred că această investigaţie este suficient de extinsă", a spus el, sugerând că în continuare că OMS ar urma anchete.

Pentru a fi clar, nu au fost găsite dovezi noi majore. Dar după declaraţia lui Tedros, ceea ce părea a fi un consens al instituţiei a ajuns rapid să pară altceva: două ipoteze contradictorii, fiecare cu dovezi lipsă. Un important reporter ştiinţific al revistei „Times", Nicholas Wade, a publicat o analiză elaborată în „Bulletin of the Atomic Scientists", concluzionând că o „scurgere" a virusului din laborator este mai probabilă. Un al doilea reporter ştiinţific al publicaţiei „Times", Donald G. McNeil Jr. a răspuns analizei lui Wade cu o anchetă proprie, arătând că, deşi a fost mult timp sceptic cu privire la teoria scurgerilor din laborator, acum a găsit-o demnă de a fi studiată în continuare. Duminică, Wall Street Journal a relatat că un raport al comunităţii de informaţii a SUA a arătat că trei cercetători de la Institutul de Virologie Wuhan s-au îmbolnăvit având simptome asemănătoare Covid-19 la sfârşitul toamnei anului 2019. Informaţia a avut efecte importante.

La începutul acestei luni, când Anthony Fauci, directorul Institutului Naţional de Alergii şi Boli Infecţioase din SUA şi unul dintre cei ai influenţi medici care au stabilit strategia SUA anti-COVID, a fost întrebat dacă este încă sigur că Covid-19 s-a dezvoltat natural. El a spus: „De fapt, nu".

Miercuri, Joe Biden, preşedintele SUA, a anunţat că a cerut comunităţii de informaţii să evalueze în mod formal dacă Covid-19 „a apărut din contactul uman cu un animal infectat sau dintr-un accident de laborator".

La începutul acestei luni, a apărut o scrisoare comună în revista Science, scrisă de optsprezece oameni de ştiinţă, majoritatea cu numiri academice de prestigiu şi care includ unele dintre figurile majore în virologie şi domenii conexe. Scrisoarea a fost succintă, iar autorii ei nu s-au angajat în nici o teorie. Dar au sugerat că echipa OMS a respins prea repede teoria scurgerilor din laborator, scriind că „teoriile eliberării accidentale dintr-un laborator şi cele de tip zoonotic rămân viabile". Pur şi simplu s-a vrut ca redeschiderea cazului.

New Yorker a vorbit cu doi dintre oamenii de ştiinţă care au semnat scrisoare. Teoria scăpării accidentale din laborator a câştigat teren în mare parte, deoarece ipoteza transmiterii zoonotice nu avea dovezi cruciale. Amândoi cercetătorii au recunoscut că nu există dovezi directe pentru o scurgere de laborator. David Relman, un microbiolog proeminent de la Stanford care a ajutat la redactarea scrisorii trimise în revista „Science"a declarat pentru NewYorker: „Totul este circumstanţial".

Relman a spus că există mai multe argumente în favoarea deversării zoonotice, de la animal, la om. Primul a fost că aşa au apărut noile virusuri la oameni şi literatura sugerează că încrucişarea acestor tipuri de virusul „se întâmplă mult mai mult decât ştim". La marginea civilizaţiei umane, unde satele erau lipite de pădure, oamenii de ştiinţă găseau tot timpul anticorpi de la boli mortale care nu se răspândiseră niciodată: henipavirusuri, sari, Ebola, „focare de sat care sunt ca fulgerele într-o tigaie", a spus Relman. Mai mult decât atât, prin punerea în contact a mai multor oameni cu animale sălbatice, comerţul puternic al faunei sălbatice din China a extins oportunităţile de producere a unor astfel de revărsări. Dacă asta suna puţin abstract, al doilea punct al său argument în favoarea deversării zoonotice era mai concret. Până în vara anului trecut, oamenii de ştiinţă au identificat cele mai apropiate „rude" cunoscute ale Sars-CoV-2 în liliecii potcoavă. „Cele mai apropiate rude cunoscute ale sars-CoV-2 se găsesc toate în lilieci şi se găsesc în lilieci în China", a spus Relman. „Aşadar, trebuie să vă gândiţi la un moment dat că acest virus sau strămoşii săi imediaţi au fost găsiţi la lilieci - pare o concluzie rezonabilă. Singura întrebare a fost: Care a fost calea de la liliac la om? "

În teorie, cel puţin, acesta nu este un salt atât de complicat. „Există o mulţime de cazuri în care viruşii trec de la lilieci la oameni", a spus el. Dar au existat o serie de motive pentru care posibilitatea unei „scurgeri" de laborator a rămas viabilă. Oamenii de ştiinţă chinezi au testat cincizeci de mii de eşantioane de la trei sute de specii de animale sălbatice, căutând veriga lipsă şi încă nu au găsit unul care să poarte Sars-CoV-2. „Faptul este că nimeni nu a găsit sars-CoV-2 în altă parte decât la oameni", a spus Relman. „Aşa că mi se pare puţin ciudat." În acelaşi timp, chiar şi în Statele Unite, reporterii de anchetă au constatat că „scurgerile de laborator sunt mai frecvente decât aţi spera". Ultimul punct menţionat de Relman a fost cel care se repetă cel mai des: una dintre cele mai mari colecţii de coronavirusuri de lilieci există la Institutul de Virologie Wuhan, în acelaşi oraş în care a avut loc focarul. Între timp, locaţia în care au fost descoperite cele mai apropiate rude cunoscute ale sars-CoV-2 se află în provincia Yunnan, care se învecinează cu Myanmar, la o mie de mile distanţă.

Virusologul Ralph Baric, care semnase, de asemenea, scrisoarea din revista "Science", a spus că îngrijorările sale au avut legătură cu eşecul OMS de a realiza o revizuire amănunţită şi transparentă a măsurilor de biosecuritate de la Institutul de Virologie din Wuhan. „Cred cu adevărat că secvenţa genetică pentru sars-CoV-2 indică într-adevăr un o transmitere naturală de la animale sălbatice la om", a spus el. Sugestia că ar fi fost necesare câteva experimente ştiinţifice chineze pentru a transmite virusul de la liliecii din Yunnan la fiinţele umane din Wuhan părea să-l lase uşor ofensat. Oricât de mare ar fi biblioteca de virusuri de lilieci a Institutului Wuhan, a spus el, depozitul de viruşi din natură a depăşit-o cu „multe ordine de mărime".

Baric a spus că sars-CoV-2 este suficient de diferit de virusurile cunoscute încât pentru a-l reconfigura dintr-o tulpină ancestrală ar fi fost nevoie de o faptă cu adevărat fără precedent de inginerie genetică. O altă posibilitate era ca un virus aproape identic cu eventualul agent patogen, care fusese colectat în sălbăticie şi depozitat în depozitul de virusuri, să fi scăpat cumva, dar Baric nu a văzut nicio dovadă specifică care să susţină această ipoteză. Tot ce se ştie cu siguranţă este că un agent patogen care probabil a provenit de la lilieci a fost transferat altor pecii şi a provocat o pandemie globală la oameni, poate într-un mod care s-a întâmplat doar de câteva ori în istoria medicală modernă sau într-un alt fel - printr-un laborator - asta nu s-a mai întâmplat niciodată. Baric preferă prima teorie.

Când vine vorba de fenomene emergente, ştiinţa lucrează în mod natural cu probabilităţi, incertitudini, îndoială. Pur şi simplu nu ştim încă cum a ajuns virusul de la animale la oameni; este posibil ca să nu ştim mult timp acest lucru. Sursa animală care a stat la baza a pandemiei de SARS (lilieci) nu a fost identificată până în 2017, la cincisprezece ani de la izbucnirea epidemiei globale. (De altfel, descoperirea a fost făcută la Institutul de Virologie din Wuhan.) Sursa probabilă a HIV, care s-a transmis de la cimpanzei, poate încă de la sfârşitul anilor 1800, nu a fost localizată până în 1999. Acum preşedintele Biden, după ce a cerut comunitaţii de informaţii reevaluarea originilor pandemiei, a mutat dezbaterea în domeniul geopoliticii, care are propriile probleme cu probabilităţile, incertitudinea, îndoiala. Relman a concluzionat: „Nu cred că vom obţine în mod necesar un răspuns definitiv".