• Tweet

Teoriile avansate de Forumul de la Davos au zguduit lumea nu tocmai prin inteligența noilor paradigme avansate cât mai ales prin constrângerea întregii elite politice globale să se conformeze teoriilor și totodată prin acapararea instituțiilor internaționale. Toate acestea n-ar fi fost posibile fără concursul nemijlocit al corporațiilor, băncilor și, mulțumită banilor de aici, al întregii prese.

Umbra lui Putin. La Davos

Așadar, marea întrebare a momentului este dacă Vladimir Putin, al cărui nume a fost pronunțat în clar de Klaus Schwab și care susține că președintele Federației Ruse a făcut parte din această cabală alături de Angela Merkel, Emmanuel Macron și alții, în Young Global Leaders, mai este sau nu un partener al Davosului? Cea mai bună șansă de a descoperi adevărul este, probabil, opțiunea empirică. Vom putea astfel constata că Davos-ul s-a lepădat de unele „cadre" (cancelarul Sebastian Kurz - care s-a opus primirii migranților ilegali în Austria etc.), dar i-a păstrat pe cei supuși, precum premierul canadian Justin Trudeau.

Putin nu a mai participat la vreo 10-12 întruniri de la Davos, iar ultimele două apariții au fost de sfidare totală a Forumului Economic Mondial, el catalogând teoria lui Schwab drept „distopie totalitară". Opinia exprimată de Putin concordă și cu opiniile exprimate pe parcursul altor apariții publice și interviuri acordate presei occidentale, de unde s-a putut observa că Putin nu este tocmai un fan al ideilor Forumului de la Davos.

Apoi, ceea ce i se întîmplă chiar acum lui Putin și Rusiei, este un alt semn cât se poate de evident că nici cei de la Davos nu mai nutresc cele mai calde sentimente față de liderul rus. Mai mult, foștii „colegi" susțin acum textual că Putin reprezintă „o amenințare pentru planetă" și că trebuie eliminat. Iar pentru asta, mobilizează miliarde de dolari. Această schimbare a devenit evidentă. Cum la fel de evident este că NATO e mai mult decât o structură defensivă, iar Uniunea Europeană nu este o democrație.

În fond, ce propune Davosul?

Să aducă omenirea la stadiul în care cetățenii „să nu dețină nimic, să nu aibă intimitate și să fie fericiți", în timp ce vor fi etern bolnavi de Covid și vor avea o durată de viață limitată, o existență controlată în care nu vor mai fi stăpâni nici chiar pe propriile lor gânduri? Ce om normal și-ar dori așa ceva? Pe urmă depopulare, dezumanizare, dezindustrializare? Foamete, privarea de viață socială și religioasă? Sigur, toate acestea vin frumos ambalate în fraze ce vorbesc despre echitate, salvarea climei planetei, libertăți sexuale și alte asemenea, toate exploatând numai și numai posibile frustrări umane.

Despre ce vorbește Putin?

Despre industrializare, dezvoltare, cooperare, respect reciproc între state, arbitrajul unor instituții internaționale dezinteresate, încetarea războaielor economice, a sancțiunilor, sfârșitul hegemoniilor. Sigur, s-ar putea spune că el însuși abuzează de putere în Rusia, că țara pe care o conduce nu este vreo campioană a libertăților. Și poate că așa e într-adevăr. Dar putem compara Rusia de astăzi cu Rusia pe care a moștenit-o Putin. Dincolo de propaganda rusofobă, e greu să nu observăm că schimbările survenite sunt uriașe.

Putem compara libertatea din Rusia cu cea din Belgia, de exemplu? Sigur că da. Este identică. Și la Bruxelles ești zvântat în bătaie la demonstrații, ba încă te mai sfâșie și un câine de atac special antrenat. În Olanda ești împușcat. În Marea Britanie încarcerat. Care să fie diferența? Ai mai multă libertate pe Facebook sau pe VKontakte? Răspundeți singuri.

Respect reciproc între state, scriam mai sus, și probabil că mulți au ridicat din sprâncene. Serios? Dar Rusia respectă pe ceilalți? Să observăm aici că nu Rusia și-a așezat bazele în jurul țărilor NATO, ci NATO își împinge structurile până în ușa Rusiei. Dar avea Rusia dreptul să atace Ucraina? Potrivit dreptului internațional, nu. Dacă se gândea la propria ei securitate, da. Cu atât mai mult cu cât organismele internaționale - ONU etc. - se află cu arme și bagaje în tabăra celor care au desemnat Rusia ca țară inamică fără ca Rusia să le fi cauzat ceva.

Iar cei care fac recurs în propaganda și retorică generală la legalitate sînt exact cei care au nesocotit orice înțelegere, orice tratat sau convenție internațională, în special cele care privesc securitatea (OSCE), situație în care Rusia a ales să nu se mai deranjeze nici ea cu asemenea „fleacuri", mai ales că organismele internaționale, dar și sponsorii victimei invadate - SUA, UE, NATO, politicienii „progresiști" și presa mainstream închid ochii la orice ilegalitate săvîrșită de Ucraina. Suprimarea partidelor pare ceva perfect acceptabil pentru democrațiile lumii.

Rusia se găsește, mai mult sau mai puțin, în situația Germaniei la începutul Primului Război Mondial. Nici atunci nu era vorba, de fapt, despre agresiunea sârbilor la adresa arhiducelui austro-ungar, ci exista o imensă dorință împărtășită de „marile puteri" ale vremii - Rusia, Anglia și Franța - de a sări la beregata Germaniei, țară abia ivită pe hartă și care devenea una din marile puteri economice, adjudecând piețe și capitaluri râvnite de competitorii economici ai vremii. Cam la fel se poate explica astăzi ura resimțită de economiile slabe, bazate pe revînzarea de datorii, față de Rusia, bogată în resurse, capabilă de manufacturare și aptă de comerț.

Și mai avem „noua normalitate" a dublelor standarde. Legea li se aplică doar unora. Mai mult, există acum posibilitatea ca întregul sistem mondial să se alinieze împotriva celui care nu se află în acord cu SUA, NATO și aliații „progresiști" ai planetei. Toate acestea au mai fost experimentate, rînd pe rînd, pe cei „mici", pe Bolivia - când cineva a vrut să îi ia litiul, pe Venezuela - când cineva a vrut să-i ia petrolul, astfel că acum, în cazul Rusiei, singurul element nou este dimensiunea: sancțiunile, confiscarea activelor, decuplarea de la sistemul financiar internațional etc. Vorba aia: armele financiare de distrugere în masă.

La masă cu globaliștii?

Mai merită discutat aici un aspect: la o primă vedere, nu ar exista o mare diferență între versiunea schwabiană a lumii celei de a patra revoluții industriale și versiunea ruso-chineză. Ar părea mai curând o scindare a actualei „ordini mondiale" din dorința de a produce o lume bi sau multipolară în locul lumii unipolare. Aici, deja, nu mai vorbim despre o singură guvernanță mondială, așa cum preconizau cei de la Davos, ci de cel puțin două. Vorbim despre economii distincte, sisteme financiar-bancare distincte, relații comerciale distincte, tehnologii distincte, comunicații distincte etc. Adică, iată un prim argument că Putin nu se află deloc în barca celor de la Davos.

Deci, în timp ce occidentul pare că se autodistruge, noul pol (ruso-chinez) pare că tocmai se construiește, doar că, partenerul chinez al lui Putin, Xi Jinping, a spus tot la Davos, inițial că vrea un loc la masa celor care conduc, iar apoi că el este cel care vrea să conducă lumea către globalism, guvernanță planetară etc. Deci, iată-ne de unde am pornit! Stăm la fel de rău și dacă analizăm implementarea „stakeholder capitalism"-ului (capitalismului părților interesate), dar și a supravegherii indivizilor de Big Brother-ul chinez, prin sistemul de credite sociale.

La fel, Rusia este pentru „revoluția verde", pentru lupta cu „schimbările climatice" și, urmărind pagina celor de la Davos, chiar și cu „revoluția digitală". Le putem pune pe acestea pe seama unor manevre făcute de dragul de a câștiga timp pentru „resetarea Marii Resetări"? Sau pe cei infiltrați în sistemul rusesc încă de pe vremea lui Boris Yelțîn și care continuă să paraziteze sistemul public, exact la fel cum fac funcționarii publici din sistemul public românesc? Posibil și probabil.

Coșmarul Covid-19

Nici chestiunea „pandemiei" nu pare să ajute analiza. Atât China, cât și Rusia, au marșat la această luptă „globală" cu un virus care se dovedește că era mai puțin letal decât vaccinul produs ca să salveze omenirea, ambele țări au produs vaccinuri, China a fost campioană și în ceea ce privește „lockdown"-urile. Mai mult, tezele lui Dmitri Medvedev privind izolarea nevaccinaților, îngrădirea accesului lor în societate, învățământ la distanță, privarea nevaccinaților de anumite drepturi și libertăți pentru binele general al societății, împiedicarea deplasării lor etc. este copie la indigo a tuturor măsurilor restrictive aplicate și în Occident.

Chiar dacă Putin le anula pe urmă. Am putea concluziona că neopunându-se propagandei Covid (nici Rusia și nici China), ceea ce vedem este de fapt o bătălie în interiorul Marii Resetări pentru preluarea controlului. A puterii. Sau, poate, arată doar corupția din interiorul sistemului din Rusia. Indivizii „coloanei a 5-a". Un balast de care, la momentul oportun, Putin va scăpa. Dar asta vom ști tot atunci când vom auzi și despre naționalizarea activelor Băncii Centrale din Rusia. Probabil anul viitor.

Oligarhii din Est și din Vest

Marea diferență dintre Est și Vest mai are însă o componentă. Occidentalii au tendința să fie autocentrici. Situație ce derivă din cultură, religie, tradiții, ocupații, politică etc. Esticii privesc mai curând societatea ca un întreg. Este, așadar, destul de dificil să măsori sistemul unora cu instrumentele celorlalți. Occidentul susține că prezența „oligarhilor" reprezintă corupția. Rușii, văd însă că banii oligarhilor au fost utilizați, atunci când a venit criza din Occident, pentru binele societății, nu pentru binele liderului sau pentru binele oligarhului. La fel, în China, indiferent câți bani sau ce acțiuni ar deține Jack Ma (jucăria de pluș a Davosului), până la urmă, toate sumele ajung înapoi în societatea chineză, iar „oligarhul" nu mai contează.

Singurele diferențieri posibile sunt cele între „patrioți" și „trădători". Pe de altă parte, „oligarhii" s-au născut exact în 1971, când Nixon a renunțat la sistemul Bretton Woods, la aur. Ce altceva decât un „oligarh" este George Soros? Dar când a investit Soros bani în societate? Nu în așa-zisa „societate deschisă", în lovituri de stat, revoluții portocalii și alte inginerii menite să-i țină în viață pe cei care tipăresc bani fără acoperire în încercarea de a stăvili o așa-zisă creștere, materializată în fond într-o inflație nesfârșită? Iar în baza acesteia, banii virtuali sunt produși cumpărând „bunurile de astăzi la prețul de ieri, cu banii de mâine". Plus comisioane.

Dedolarizarea lumii

Recentele evoluții pe care le vedem venind dinspre Rusia și China, anume restabilirea valorilor în tranzacțiile economice, odată cu vânzarea gazului și petrolului contra aur, deschid perspectiva limpede al unui alt sistem decât cel imaginat de Davos. Tranzacționarea rublelor pe aur exact asta arată. Mărfurile nu mai pot fi achiziționate pe pixeli, pe promisiuni. Viitoarea economie impusă dinspre Rusia și China este o economie bazată pe mărfuri reale, pe active fizice, aur, argint, petrol etc. Bunurile de astăzi, cumpărate la valoarea de astăzi, cu banii de astăzi.

Cum însă dolarul american a reprezentat și moneda de rezervă globală, toți dolarii în exces (fără acoperire reală), rezultați din împrumuturi etc. vor fi aruncați de națiunile străine, în căutarea unei monede mai stabile și bazate pe active reale, precum yuanul sau rubla, poate chiar rupia indiană sau lira turcească, iar dolarii se vor întoarce acasă, în Statele Unite, provocând o hiperinflație. Deocamdată, Putin a pus în mișcare un plan mult mai ambițios decât cel așteptat de Occident. Cei care au mai încercat o asemenea resetare (Saddam, Gaddafi), au sfârșit urât.

Totuși, lumea așteaptă de 50 de ani apariția cuiva care să poată întoarce lucrurile la normalitate. La aur. La active reale. Ceea ce, totodată, suprimă puterea „oligarhilor" occidentali și ai Davosului, puterea bancherilor, Wall Street-ului, pentru că întreaga această putere se bazează pe active fictive. Pe „aur de hârtie", nu pe aur real. Pe „derivate" și bani inexistenți. La precedenta criză, din 2008, „oligarhii occidentali" au socializat pierderile, aruncându-le în cârca cetățenilor. În 2020, au inventat criza Covid. Împrumuturi fantasmagorice, bani din elicopter etc.

Panica

Odată rămas fără bani, Davosul nu-și va mai putea plăti armata de politicieni, armata de așa-ziși ziariști, armata de ONG-iști și nici armata din Ucraina. Larry Fink, CEO și președinte al celui mai mare fond de administrare de active din lume, BlackRock, a declarat că invadarea Ucrainei de către Rusia a schimbat ordinea mondială care exista de la sfârșitul Războiului Rece, punând capăt globalizării. Fondurile americane Vanguard și BlackRock au fuzionat. Împreună, cele două dețin mare parte din corporațiile occidentale aflate în plin război cu Rusia. În primul rând, cele ale complexului militar-industrial.

Ca globaliștii să reziste, este necesar ca economiile din țările NATO să reziste și guvernele lor să se mențină la putere, în pofida crizei economice ce se prefigurează. SUA este probabil să intre într-o recesiune totală până în 2023, Franța ia în considerare tichetele alimentare și se așteaptă ca țările din întreaga lume să înceapă să raționalizeze combustibilul. Germania deja se gândește serios la asta.

Aurul fizic va deveni cheia noii orânduiri financiare

Tot ce trebuie să facă Putin este să înceapă o cursă globală pe aur fizic. Asta va determina prăbușirea tuturor activelor raportate la prețul aurului fizic. Ceea ce va obliga Occidentul să clarifice cât de mult aur are de fapt, va crea o rulare masivă pe termen scurt pe aur fizic și va forța o reevaluare a tuturor bilanțurilor. Ca atare, Putin obligă lumea să schimbe prețul petrolului în funcție de aur și apoi, prin extensie, mai degrabă pe ruble decât pe dolar. Pe măsură ce diversele monede se vor decupla de la dolar, se deschide calea către o reevaluare completă a energiei. Importatorii de energie vor fi cei mai expuși. De exemplu, Europa.

În timp ce dolarul se prăbușește, împreună cu euro și cu yenul japonez, celelalte mărfuri vor începe să aibă prețuri tot mai mari, indiferent că vorbim despre metale, cereale, îngrășăminte etc. Iar Rusia deține pârghiile pentru a regla aceste prețuri. Pentru că Rusia le produce și Rusia le exportă. În ceea ce privește platina, Rusia exportă 10% din producția mondială, în timp ce paladiu - 40% din producția mondială. Dacă paladiul rus ar înceta să mai circule pe piață, ar exista probleme serioase, în special pentru industria auto mondială și a cipurilor de computer. Ca să nu vorbim despre grâu.

Martin Brudermuller, CEO-ul multinaționalei germane BASF SE, cel mai mare producător de produse chimice din lume, a avertizat că reducerea sau întreruperea importurilor de energie din Rusia ar periclita existența companiilor energetice mici și mijlocii și, probabil, ar duce Germania în cea mai mare criză economică de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial încoace.

Ca atare, Davosul va trebui să-l învingă pe Putin înainte ca planul lui să izbutească. Numai că, ei se luptă pe terenul ales de Putin, atât militar, cât și financiar. Deocamdată, UE pare cea mai grăbită să sară în ajutorul celor de la Davos, Ursula von der Leyen a și gratificat Ucraina cu un miliard de euro și se străduiește să mai facă rost de o jumătate de miliard. Dar până și banii aceștia vin tot din economia europeană.

Lumea lui Putin

În timp ce Occidentul își produce micile șlagăre rusofobe, așteptând intrarea triumfală a lui Zelensky în Piața Roșie din Moscova și fuga disperată a lui Putin, să observăm că „gașca" lui Putin se întinde pe câteva continente, însumează cea mai mare parte a populației globale, ajunge să ne gândim la China, India, Iran, Turcia, o sumedenie de țări africane, arabe sau latino-americane. Mai mult, la fel ca și China și Rusia, multe din aceste țări au o „clasă muncitoare", aptă să lucreze în fabrică sau pe câmp, ceea ce Occidentului îi lipsește cu desăvârșire.

Vor ajuta dronele? Roboții? Dar cine spune că rușii și chinezii, indienii și ceilalți, nu vor dispune de aceleași mijloace? Va ajuta corporatismul? Tehnocrația? Hipercentralizarea? Hiperreglementarea impusă în UE? Greu de crezut. Hai să mai punem pe listă un aspect important: utilizarea tehnologiei în scopuri diferite. Control în zona Davosului, producție corporatistă, redistribuire clientelară. O societate de tip fascist, cu birocrație greoaie, cu indivizi constrânși să muncească și să trăiască precum animalele, fără școală, fără libertate și prin urmare fără creativitate. Pe deasupra, cu un program de reducere a populației. Un alt program de transumanism.

Ca să obții, ce? Zombi. Cyborgi. Gender-fluizi? Aerosexuali? Aceasta este o societate în care guvernul, fie el și global, îl consideră inamic pe cetățean, singura soluție pentru a-l păstra fiind controlul total. O guvernanță globală asta ar presupune: un sistem nesustenabil. De cealaltă parte, avem ideea de suveranitate, de națiune pentru care merită să muncești. O națiune care produce pentru ea și este dispusă la comerț cu cei din afară. O națiune de indivizi având aceeași cultură, același trecut, aceleași tradiții, organizați în continuare în familii, trăind în comunitățile lor, ca oameni. Timpul ne va spune care a fost propaganda câștigătoare.

Ambrus Bela
pentru QMagazine