• Tweet

Din moşternirea pe care ne-au lăsat-o oamenii de Neanderthal, pe lângă 1-3% din fondul genetic, se numără boli precum HPV, HIV şi chiar o genă despre care se crede că contribuie la cazurile severe de Covid-19.

O descoperire dintr-o peşteră din România a rezolvat misterul cu privire la această moşternire: omul modern timpuriu a avut relaţii sexuale cu omul de Neanderthal, specie care a dispărut în urmă cu aproximativ 40.000 de ani.

„Ochii lor s-au întâlnit peste peisajul montan accidentat al României preistorice. El era un Neanderthal şi era complet gol, cu excepţia unei pelerine de blană. Avea o postură bună şi o piele deschisă la culoare, poate uşor înroşită de arsurile solare. În jurul unuia dintre bicepşii săi mari şi musculoşi, purta o brăţară din gheare de vultur. Ea era un om modern timpuriu, îmbrăcată într-o haină din piele de animal, cu ornamente din blană de lup. Avea pielea închisă la culoare, picioare lungi, iar părul era purtat în împletituri. Şi-a dres glasul, a privit-o în sus şi în jos şi - cu o voce nazală absurd de ascuţită - şi-a rostit cea mai bună replică. Ea se uită înapoi în gol. Din fericire pentru el, nu vorbeau aceeaşi limbă. Au râs stânjeniţi şi, ei bine, cu toţii putem ghici ce s-a întâmplat în continuare" - astfel este reconstituită cu umor de jurnaliştii de la BBC una dintre presupusele situaţii în care un om de Neanderthal a făcut sex cu o femeie care aparţinea speciei noastre.

„Poate că relaţia lor era de tip casual, pragmatic, pentru că pur şi simplu nu erau mulţi oameni prin preajmă în acel moment. S-a sugerat chiar şi că astfel de conexiuni nu au fost consensuale. Deşi nu vom şti niciodată ce s-a întâmplat cu adevărat în această întâlnire - sau altele asemenea - ceea ce putem fi siguri este că un astfel de cuplu a existat", arată jurnaliştii bitanici. De ce ştim asta? Datorită faptului că cu 37.000-42.000 de ani mai târziu, în februarie 2002, doi exploratori români au făcut o descoperire extraordinară într-un sistem de peşteri subteran din sud-vestul Munţilor Carpaţi, în apropierea oraşului Anina din Caraş-Severin.

Descoperirea uimitoare de la Anina

Chiar şi să ajungă acolo nu a fost uşor. Mai întâi au păşit până la gât într-un râu subteran pe o lungime de 200 de metri. Apoi a urmat o scufundare de 30 de metri de-a lungul unui pasaj subacvatic, urmată de o ascensiune de 300 de metri până la poarta sau "gaura pentru şoarece" - o deschidere prin care au intrat într-o cameră necunoscută anterior. În interiorul Peşterii cu Oase au găsit mii de oase de mamifere. De-a lungul istoriei sale lungi, se crede că peştera a fost locuită în principal de urşi masculi de peşteră - rude dispărute ale ursului brun - căruia îi aparţin în mare parte.

La suprafaţă, printre aceste oase, se afla un maxilar uman, despre care datarea cu radiocarbon a arătat că este de la unul dintre cei mai vechi oameni moderni timpurii cunoscuţi din Europa. Se crede că rămăşiţele au ajuns în interiorul peşterii în mod natural, fiind duse de apă, şi au rămas netulburate de atunci. La acea vreme, oamenii de ştiinţă au observat că - în timp ce osul maxilar era inconfundabil de modern în aspectul său, conţinea şi unele trăsături neobişnuite, asemănătoare celor de Neanderthal. Ani mai târziu, această bănuială a fost confirmată.

„Când oamenii de ştiinţă au analizat ADN-ul extras din descoperire în 2015, au descoperit că individul era bărbat şi probabil că ar fi fost 6-9% Neanderthal. Aceasta este cea mai mare concentraţie întâlnită vreodată la un om modern timpuriu şi aproximativ de trei ori cantitatea găsită la europenii şi asiaticii de astăzi, a căror componenţă genetică este de aproximativ 1-3% Neanderthal. Deoarece genomul conţinea întinderi mari de secvenţe neanderthaliene neîntrerupte, autorii au calculat că proprietarul maxilarului ar fi avut probabil un strămoş de Neanderthal în urmă cu patru până la şase generaţii - echivalent cu un stră-stră-stră-stră-bunic. Ei au stabilit că legătura probabil a avut loc cu mai puţin de 200 de ani înaintea timpului în care a trăit", se mai arată în articol.

Pe lângă osul maxilarului, echipa a găsit fragmente de craniu de la un alt individ la Peştera cu Oase, care poseda un amestec similar de trăsături. Oamenii de ştiinţă nu au reuşit încă să extragă ADN din aceste rămăşiţe, dar, la fel ca osul maxilarului, se crede că ar fi aparţinut cuiva care a avut descendenţă recentă de Neanderthal. ADN-ul de Neanderthal poate fi găsit în toată lumea în viaţă astăzi, inclusiv în oamenii de origine africană, ai căror strămoşi nu se crede că au intrat în contact direct cu acest grup.

De atunci, dovezile că sexul dintre oamenii moderni timpurii şi oamenii de Neanderthal nu a fost un eveniment rar s-au înmulţit. Ascunse în genomul populaţiilor actuale, există semne revelatoare că s-a întâmplat în multe ocazii separate şi într-o zonă geografică largă. Până în prezent, există oameni care poartă material genetic de la cel puţin două populaţii diferite de neanderthalieni, despre care o analiză sugerează că s-au încrucişat cu oameni de mai multe ori atât în Europa, cât şi în Asia.

Bărbaţi sau femei de Neanderthal

„Este imposibil de spus cu certitudine dacă au fost în mare parte femei de Neanderthal care au făcut sex cu bărbaţi umani moderni timpurii sau invers - dar există câteva indicii. În 2008, arheologii au descoperit un os rupt al degetului şi un singur dinte molar în Peştera Denisova din Munţii Altai din Rusia, din care a fost dezvăluită o nouă subspecie umană. De ani de zile, „denisovenii" au fost cunoscuţi doar din puţinele mostre dezgropate la acest sit, împreună cu ADN-ul lor, din care oamenii de ştiinţă au descoperit că moştenirea lor continuă până în zilele noastre în genomul oamenilor de origine asiatică de est şi melanezină", se arată în articol.

Denisovenii erau mult mai strâns înrudiţi cu oamenii de Neanderthal decât oamenii din ziua de azi; este posibil ca cele două subspecii să fi avut zone în care s-au suprapus în Asia timp de sute de mii de ani. Acest lucru a devenit deosebit de evident în 2018, odată cu descoperirea unui fragment de os care aparţinea unei tinere fete - poreclită Denny - care avea o mamă de Neanderthal şi un tată denisovan. În consecinţă, ar avea sens dacă cromozomii sexuali masculini ai neandertalienilor ar fi similari cu cei ai denisovenilor. Dar când oamenii de ştiinţă au secvenţial ADN-ul de la trei oameni de Neanderthal, care au trăit acum 38.000-53.000 de ani, au fost surprinşi să descopere că cromozomii lor Y aveau mai multe în comun cu cei ai oamenilor de astăzi.

Cercetătorii spun că aceasta este o dovadă a „fluxului puternic de gene" între neandertalieni şi oamenii moderni timpurii, astfel că ei se încrucişau destul de des. De fapt, atât de des, încât, pe măsură ce numărul de neandertalieni a scăzut spre sfârşitul existenţei lor, cromozomii lor Y ar fi putut să dispară şi au fost înlocuiţi în întregime cu ai noştri, ceea ce sugerează că un număr substanţial de bărbaţi umani ancestrali făceau sex cu femei de Neanderthal.

Dar povestea nu se termină aici. Alte cercetări au arătat că aproape exact aceeaşi soartă a avut-o mitocondriile de Neanderthal - maşini celulare care ajută la transformarea zaharurilor în energie utilizabilă. Acestea sunt transmise exclusiv de la mame la copiii lor, aşa că atunci când mitocondriile umane moderne timpurii au fost găsite în rămăşiţele de Neanderthal în 2017, asta a sugerat că strămoaşele noastre făceau sex şi cu bărbaţi de Neanderthal. De data aceasta, încrucişarea este probabil să fi avut loc între 270.000 şi 100.000 de ani în urmă, când oamenii locuiau în mare parte în Africa.

Boli cu transmitere sexuală

În urmă cu câţiva ani, cercetătorul Ville Pimenoff studia infecţia cu transmitere sexuală a papilomavirusului uman (HPV) când a observat ceva ciudat. Virusurile papiloma sunt omniprezente printre animale, inclusiv urşi, delfini, ţestoase, şerpi şi păsări - de fapt, au fost găsite la aproape toate speciile care au fost studiate. Numai printre oameni, există peste 100 de tulpini diferite în circulaţie, care sunt responsabile colectiv de 99,7% din cancerele de col uterin din întreaga lume.

Dintre acestea, una dintre cele mai mortale este HPV-16, care este capabil să zăbovească în organism ani de zile, deoarece corupe în linişte celulele pe care le infectează. În funcţie de zona geografică, vom întâlni mai multe variante ale virusului. În cea mai mare parte a planetei, cel mai probabil vei întâlni tipul A, în timp ce în Africa sub-sahariană majoritatea oamenilor sunt infectaţi cu tipurile B şi C. În mod interesant, modelul se potriveşte exact cu distribuţia ADN-ului de Neanderthal în întreaga lume. În Africa sub-sahariană, oamenii au tulpini neobişnuite de HPV şi au, de asemea, relativ puţin material genetic de Neanderthal.

Pimenoff a flat că tipul A de astăzi al virsului a apărut pentru prima dată în urmă cu aproximativ 60.000 până la 120.000 de ani, cam în aceeaşi perioadă în care oamenii au început să migreze din Africa spre alte continente. Acest lucru îl face mult mai tânăr decât celelalte tipuri de HPV-16. Deşi este greu de dovedit definitiv, Pimenoff crede că omul de Neanderthal şi omul modern timpuriu au început imediat să schimbe bolile cu transmitere sexuală. „L-am testat de mii de ori folosind tehnici de calcul, iar rezultatul a fost întotdeauna acelaşi - acesta este scenariul cel mai plauzibil", spune el.

Pe baza modului în care viruşii HPV sunt răspândiţi astăzi, cercetătorul bănuieşte că virusul nu a fost transferat la oameni doar o dată, ci în multe ocazii separate" „Este foarte puţin probabil să se fi întâmplat doar o dată, pentru că atunci ar fi mai probabil ca transmisia să nu supravieţuiască în continuare", spune Pimenoff. „Aceste întâlniri sexuale trebuie să fi fost destul de tipice în Eurasia, în zonele în care ambele populaţii umane erau prezente", precizează el.

Pimenoff crede, de asemenea, că achiziţia tipului A al virusului de la oameni de Neanderthal explică de ce este atât de canceros la oameni - pentru că l-am întâlnit pentru prima dată relativ recent, sistemul nostru imunitar nu a evoluat încă pentru a putea lupta cu infecţia. De fapt, sexul cu oamenii de Neanderthal ne-ar fi lăsat cu o serie de alţi viruşi, inclusiv o rudă veche a HIV.

Cum arătau familiile mixte

Odată ce un Neanderthal şi un om-modern timpuriu s-au găsit unul pe celălalt, s-ar putea să se fi stabilit în apropierea locului în care locuia bărbatul, fiecare generaţie urmând acelaşi model. Dovezile genetice de la oamenii de Neanderthal sugerează că gospodăriile erau compuse din bărbaţi înrudiţi, partenerele lor şi copii. Femeile păreau să-şi părăsească casa familială când îşi găseau un partener.

O altă perspectivă asupra scenariilor de cupluri care au rămas împreună dintre oamenii moderni timpurii şi oamenii de Neanderthal provine dintr-un studiu al genelor pe care le-au lăsat în urmă la islandezii de astăzi. Anul trecut, o analiză a genomului a 27.566 de astfel de indivizi a dezvăluit vârstele la care oamenii de Neanderthal aveau tendinţa de a avea copii: în timp ce femeile erau de obicei mai în vârstă decât omologii lor umani moderni timpurii, bărbaţii erau în general taţi tineri.

Dacă acest cuplu menţionat ar fi avut un copil, atunci poate - ca şi alţi oameni de Neanderthal - mama i-ar fi alăptat timp de aproximativ nouă luni şi i-ar fi înţărcat complet la aproximativ 14 luni, ceea ce este mai devreme decât oamenii din societăţile moderne non-industriale. Curiozitatea cu privire la aceste interacţiuni străvechi dezvăluie noi informaţii despre modul în care trăiau oamenii de Neanderthal în general - şi de ce au dispărut.

De ce au dispărut oamenii de Neanderthal

Se crede că aceste uniuni au contribuit la o serie de trăsături pe care oamenii moderni le poartă astăzi, de la nuanţa pielii, culoarea părului şi înălţimea până la tiparele noastre de somn, starea de spirit şi sistemul imunitar. Descoperirea acestora duce deja la potenţiale tratamente pentru boli moderne, cum ar fi medicamentele care vizează o genă de Neanderthal despre care se crede că contribuie la cazurile severe de Covid-19, arată jurnaliştii de la BBC.

Acum se crede că dispariţia oamenilor de Neanderthal cu aproximativ 40.000 de ani în urmă ar fi fost parţial determinată de atracţia noastră reciprocă, precum şi de factori precum schimbările climatice bruşte şi consangvinizarea. O teorie în curs de dezvoltare este că bolile purtate de cele două subspecii - cum ar fi HPV şi herpesul - au format iniţial o barieră invizibilă, care le-a împiedicat pe oricare dintre acestea să îşi extindă teritoriul şi potenţial să intre în contact.

În puţinele zone în care s-au suprapus, s-au încrucişat şi oamenii moderni timpurii au dobândit gene de imunitate utile care au făcut brusc posibil pentru ei să se aventureze mai departe. Dar oamenii de Neanderthal nu au avut un astfel de noroc, cercetătorii sugerând că ei ar fi rămas vulnerabili la aceste noi tulpini exotice pentru mai mult timp, indiferent de încrucişare. În cele din urmă, strămoşii oamenilor de astăzi au ajuns pe teritoriile lor şi i-au eliminat.

O altă teorie susţine că populaţia de Neanderthali relativ mică a fost absorbită în cea a oamenilor moderni timpurii. Neandertalienii au dispărut în urmă cu aproximativ 40.000 de ani, dar au contribuit în medie cu 1-3 % la fondul genetic al oamenilor actuali. „Poate că acest cuplu care s-a reunit în România preistorică trăieşte în cineva care citeşte acest articol", concluzionează jurnaliştii de la BBC.