• Tweet

Vania Atudorei are o poveste fabuloasă, cu iz de Hollywood. A sfidat Securitatea şi a fugit în Elveţia, de unde a ajuns apoi în Canada. A fost premiat de două ori de regina Marii Britanii şi o dată de premierul Franţei, devenind un nume respectat în întreaga lume.

Originar din Botoşani, Vania Atudorei a urmat cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi, iar după absolvirea facultăţii a fost angajat la fabrica de medicamente Terapia Cluj, unde a fost ulterior numit şef al Laboratorului de Microbiologie. Deşi avea un statut şi o funcţie importante, şi-a pus în gând să plece cu orice preţ din ţară. Asta deşi Securitatea era cu ochii pe el de ani buni.

„Prima problemă cu Securitatea am avut-o ca student la Iaşi între anii 4 şi 5, când am fost arestat de maiorul Sofronie într-un cămin studenţesc unde am organizat o manifestaţie. Am fost eliberat prin intervenţia decanului Facultăţii de Biologie, Corneliu Zolyneak, care îl sunase pe şeful Securităţii din Iaşi, colonelul Ionescu, căruia i-a spus să «îşi ţină căţeii acasă şi să-i lase în pace pe studenţi, că ei sunt viitorul ţării». El m-a avertizat că m-am ales cu un dosar, că sunt pe o listă şi că voi fi urmărit ca element subversiv, periculos şi instigator", îşi aminteşte Atudorei.

Odată ajuns la Cluj, în pofida funcţiei sale importante, a continuat să fie urmărit de ochii vigilenţi ai securiştilor. „Terminasem cu diplomă de merit facultatea şi am luat post la Cluj, la cea mai veche uzină de medicamente din România, la Terapia. La câteva zile după ce am ajuns la Cluj am fost chemat de ofiţerul de Securitate care se ocupa de Terapia, care m-a avertizat să fiu «cuminte», deoarece sunt în evidenţa lor şi am «un trecut neliniştit şi un potenţial periculos». Într-adevăr, când am făcut o cerere de paşaport în anii '80, de la Cluj mi s-a dat aviz negativ. Dar cu pile la Bucureşti am obţinut «paşaportul către libertate» abia în vara lui 1989", rememorează el.

Cu câteva luni înainte de Revoluţie, Vania Atudorei a ales să rişte cu orice preţ şi să fugă în Elveţia. „Aveam un prieten inginer chimist Şerban Popa, pasionat de fotografie şi pe care l-am rugat să îmi facă nişte microfilme cu diplomele mele. Când am trecut frontiera le-am ascuns în cravată. Pe atunci, dacă la frontieră îţi găseau diplomele originale, te întorceau, te arestau şi te acuzau de tentativă de fugă.

Am trecut frontiera în 23 august 1989 pe la Satu Mare. Nu m-am oprit decât în Elveţia, la Berna, unde era fiul lui Tudor Jarda, directorul Operei Române din Cluj, fugit de mai mulţi ani în Elveţia, Pavel. El m-a ajutat, m-a încurajat, şi astfel am păşit pe drumul libertăţii într-o ţară democratică, neutră frumoasă şi bogată care era Elveţia şi unde am stat şi am lucrat trei ani de zile", povesteşte Atudorei.

În lunile care au urmat până la Revoluţie, familia sa a fost persecutată de Securitate. „Mama a primit vizita Securităţii şi avertismente, tata a fost dat afară din serviciu. Soţia mea a fost chemată la Securitate şi i s-a spus că sunt un trădător, la care ea a replicat: «Despre ce trădare vorbiţi, că Vania nici măcar nu a făcut armata ca să fi depus un jurământ». A fost dată şi ea afară din serviciu.

Până în februarie 1990, toate pachetele trimise de mine familiei, din Elveţia, au fost confiscate şi sechestrate de Securitate la Vama din Cluj, până când directorul Vămii clujene, Vasile Mureşan, a sunat-o pe soţia mea să vină să le ia şi şi-a cerut scuze spunându-i că au fost ordinele Securităţii", mai spune profesorul.

Perioada petrecută în Ţara Cantoanelor a fost plină. În acei ani, a urmat un doctorat în Microbiologie la Universitatea din Geneva, iar tot atunci a devenit membru al prestigioasei Societăţii de Microbiologie din Franţa vecină - SMF. Nu în ultimul rând, în Elveţia a fost microbiolog şef în cadrul Ministerului Mediului, Oficiului Apelor şi Protecţiei Naturii.

„În acest timp făceam emisiuni la Radio RSR - la Geneva, conferinţe, publicam articole în reviste ştiinţifice şi mergeam la congrese internaţionale la Institutul Pasteur în Franţa, unde reprezentam Elveţia. Eram singurul refugiat din istoria Elveţiei care lucra în administraţia guvernamentală ştiinţifică a unui canton - Jura - şi căruia i se dăduse un paşaport elveţian provizoriu ca să meargă la un congres internaţional, fiind membru al Societăţii de Microbiologie din Franţa- SMF".

Ulterior, el a ales să se mute în Canada, unde şi-a continuat ascensiunea şi a urmat încă un doctorat. A fost apoi numit în funcţia de expert internaţional al ONU şi Băncii Mondiale pentru ţări din Africa.

„Într-o zi, am fost solicitat să predau cursuri de Igienă şi Microbiologie alimentară în Canada engleză la Universitatea Guelph, campusul Alfred din provincia Ontario. Am predat acolo timp de 6 ani. Ei aveau şi contracte în Africa de Vest, francofonă, în Maroc, Mauritania, Senegal etc. Am fost în Africa de opt ori, de fiecare dată câte trei săptămâni. Este un continent fabulos.

Africanii erau foarte respectuoşi şi mă numeau «Domnule Expert». Eram aşteptat la avion cu covorul roşu şi cu maşina oficială. Ştiau că vin să-i ajut, să le predau cursuri şi să le organizez laboratoarele care să contribuie la industria lor agro-alimentară. Azi, în Mauritania, pe malul fluviului Senegal în oraşul Rosso, există un Institut Agro-Alimentar - ISET unde eu am colaborat la fondarea lui. Iar dacă Marocul exportă azi produse agro-alimentare de calitate în Canada, în parte mi se datorează şi mie prin munca mea de acolo împreună cu specialiştii de la Ministerul Agriculturii şi de la Institutul Agronomic şi Veterinar Hassan II din Rabat".

Tot în Canada, a lucrat la companiile Neopharm, Biopharm, Draxis Pharma, Sterigen, de fiecare dată cu funcţii importante de conducere ca expert de calitate a medicamentelor, a produselor cosmetice şi a produselor naturale, a alimentelor, dar şi pe probleme de contaminare.

În prezent, lucrează la Eurofins, companie care are 650 de laboratoare în 45 de ţări de pe cinci continente, unde după ce a fost timp de trei ani şef al departamentului de Microbiologie Farmaceutică, iar ulterior a fost numit responsabil de control al calităţii şi de anchetele pe probleme de calitate.

El a fost decorat de două ori de regina Marii Britanii, prima dată în anul 2012 cu ocazia Jubileului de Diamant - 60 de ani de la urcarea pe tron, pentru servicii deosebite aduse Canadei, iar ulterior în anul 2018 pentru voluntariat excepţional menit să salveze vieţi. Totodată, a fost premiat şi de premierul Franţei.

„Regina Elisabeta a II-a a Angliei şi a Canadei m-a decorat de două ori, iar în plus mi-a trimis şi o scrisoare privată cu fotografia sa la aniversarea a 90 de ani de viaţă. Nu mi-a venit să cred când am deschis cutia poştală, iar ştampila poştei regale Royal Mail - Buckingham Palace de pe plic era chiar data de 21 aprilie 2016, ziua ei de naştere. Premierul Franţei mi-a transmis felicitări prin Excelenţa sa Ambasadorul Franţei în Canada şi prin Consulul General al Franţei din Montréal care m-au invitat la o recepţie festivă de decernare a Medaliei, de fapt al Ordinului Palmes Académiques. E cea mai veche medalie civilă din lume creată în anul 1808 de Napoleon Bonaparte şi singura care mai există din timpul său şi care se acordă profesorilor eminenţi, în număr limitat", mai spune profesorul.