• Tweet

„Criza generată de pandemia coronavirusului are efecte pe plan mondial, iar deciziile guvernelor probabil vor configura mulţi ani lumea, inclusiv sistemele economice, politice şi culturale", afirmă filosoful şi istoricul israelian Yuval Noah Harari, autor al celebrelor volume „Sapiens" şi „Homo Deus", într-un editorial publicat în Financial Times.

„Omenirea se confruntă cu o criză globală, poate cea mai mare criză a generaţiei noastre. Deciziile pe care le iau oamenii şi guvernele în următoarele câteva săptămâni probabil vor configura lumea mulţi ani. Vor configura nu doar sistemele medicale, ci şi economia, politica şi cultura. Trebuie să acţionăm rapid şi decisiv. Dar trebuie să luăm în considerare şi efectele pe termen lung ale acţiunilor noastre. Când alegem dintre mai multe variante alternative, trebuie să ne întrebăm nu doar cum depăşim ameninţarea imediată, ci şi ce fel de lume vom moşteni după trecerea furtunii. Da, furtuna va trece, omenirea va supravieţui, cei mai mulţi dintre noi vom fi în viaţă, dar vom locui într-o lume diferită", afirmă Yuval Noah Harari în editorialul „Lumea după coronavirus. Aceasă furtună va trece, dar alegerile pe care le facem acum ne-ar putea schimba vieţile pentru anii care vor urma", publicat în cotidianul Financial Times.

Sunt forţate spre utilizare tehnologii imature şi chiar periculoase, deoarece riscul de a nu face nimic este mai mare. „Multe dintre măsurile de urgenţă aplicate pe termen scurt vor deveni accesorii ale vieţii. Aceasta este natura urgenţelor, de a accelera procesele istorice. Decizii care în mod normal ar necesita ani de deliberări sunt adoptate în câteva ore. Sunt forţate spre utilizare tehnologii imature şi chiar periculoase, deoarece riscul de a nu face nimic este mai mare", adaugă autorul, notând că ţări întregi sunt folosite în experimente sociale la scară largă.

„Ce se întâmplă când lucrează toată lumea de acasă şi comunică doar de la distanţă? Ce se întâmplă când şcoli ori universităţi îşi desfăşoară activităţile online? În vremuri normale, guvernele, companiile şi consiliile educaţionale nu ar accepta niciodată astfel de experimente. Dar acestea nu sunt vremuri normale", subliniază Yuval Noah Harari. În această perioadă de criză, avem de făcut două alegeri majore. Prima este între monitorizarea de tip totalitarist şi responsabilizarea civică. A doua este între izolarea naţionalistă şi solidaritatea globală.

„Pentru a stopa epidemia, populaţii întregi trebuie să se conformeze anumitor reguli. Există două modalităţi de a obţine acest lucru. O metodă este monitorizarea oamenilor de către guvern şi pedepsirea celor care încalcă regulile. În prezent, pentru prima dată în istoria omenirii, tehnologia permite monitorizarea permanentă a tuturor. În urmă cu 50 de ani, KGB nu putea urmări permanent 240 de milioane de cetăţeni sovietici, nici nu putea procesa informaţiile, subliniază Yuval Noah Harriri.

„În lupta cu epidemia de coronavirus, numeroase guverne au mobilizat deja noi instrumente de supraveghere. Cel mai notabil caz este al Chinei. Prin monitorizarea atentă a smartphone-urilor, prin folosirea a sute de milioane de camere de luat vederi pentru recunoaşterea facială şi prin obligarea oamenilor să îşi verifice şi să raporteze temperatura corporală şi starea medicală, autorităţile chineze nu doar că pot să identifice rapid persoanele care au coronavirus, ci şi să le urmărească deplasările şi să identifice cu cine au intrat în contact. Diverse aplicaţii mobile avertizează cetăţenii despre apropierea de persoane infectate. Aceste tipuri de tehnologii nu se limitează doar la estul Asiei. Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, a autorizat recent Agenţia israeliană de Securitate să utilizeze sisteme de supraveghere destinate în general combaterii terorismului pentru depistarea pacienţilor care au coronavirus. Când subcomisiile parlamentare au refuzat autorizarea măsurii, Netanyahu a aplicat-o printr-o ordonanţă de urgenţă", observă editorialistul, atrăgând atenţia că astfel de situaţii generează probleme de „legitimitate legate de noile sisteme terifiante de supraveghere".

„Chiar atunci când infecţiile cu noul coronavirus vor fi reduse la zero, unele guverne care vor să colecteze date ar putea argumenta că este necesar să menţină sistemele de monitorizare biometrică deoarece se tem de al doilea val de coronavirus sau pentru că există o nouă tulpină de Ebola în centrul Africii sau pentru orice altceva, înţelegeţi ideea. În ultimii ani, a avut loc o luptă majoră privind sfera privată. Criza coronavirusului ar putea fi vârful acestei lupte, deoarece atunci când oamenii au de ales între sfera privată şi sănătate, aleg de obicei sănătatea", subliniază autorul. Însă aceste variante alternative sunt „false".

„Putem şi trebuie să ne bucurăm atât de drepturile asociate sferei private, cât şi de sănătate. Putem opta să ne protejăm sănătatea şi să oprim epidemia de coronavirus nu prin instituirea de sisteme de supraveghere specifice regimurilor totalitare, ci prin responsabilizarea cetăţenilor. În ultimele săptămâni, unele dintre cele mai eficiente metode de limitare a epidemiei au fost aplicate de Coreea de Sud, Taiwan şi Singapore, care, deşi au utilizat şi unele aplicaţii de localizare, s-au axat mai mult pe testarea extinsă, pe raportarea onestă şi pe cooperarea voluntară a unui public informat", explică editorialistul.

„A doua alegere importantă pe care o avem de făcut este între izolarea naţionalistă şi solidaritatea la nivel mondial. Atât epidemia în sine, cât şi criza economică asociată sunt probleme mondiale. Pot fi soluţionate eficient doar prin cooperarea la nivel global. (...) Naţiunile ar trebui să fie dispuse să facă schimb de informaţii, să ceară cu modestie consiliere, ar trebui să aibă încredere în datele primite şi în recomandări. De asemenea, este necesar un efort global de producere şi distribuire a echipamentelor medicale, în principal kituri de testare şi aparate de respiraţie. (...) În perioadele precedente de crize globale, precum criza financiară din 2008 şi epidemia de Ebola din 2014, Statele Unite au asumat rolul de lider global. Dar actuala Administraţie a SUA a abdicat din rolul de lider. A transmis foarte clar că îi pasă mai mult de măreţia Americii decât de viitorul umanităţii. Acesată Administraţie şi-a abandonat chiar şi cei mai apropiaţi aliaţi. Când a interzis călătoriile din Uniunea Europeană, nu s-a obosit să transmită o notificare prealabilă UE, nu mai spun să se fi consultat cu UE despre această măsură drastică. A scandalizat Germania prin presupusa ofertă de un miliard de dolari adresată unei companii farmaceutice germane pentru a cumpăra monopolul asupra unui vaccin anti-Covid-19", notează autorul.

„Omenirea trebuie să facă o alegere. Vom continua să mergem pe drumul lipsei de unitate sau vom adopta parcursul solidarităţii globale? Dacă alegem lipsa de unitate, acest lucru nu doar că va prelungi criza, ci probabil vor apărea catastrofe mai grave în viitor. Dacă alegem solidaritatea globală, va fi o victorie nu doar împotriva coronavirusului, ci şi împotriva viitoarelor epidemii şi crize cu care omenirea s-ar putea confrunta în secolul 21", concluzionează Yuval Noah Harari.