• Tweet

Aparent, Klaus Iohannis face acest referendum în dubla încercare de a consolida blocul anti-PSD și, declanșând o emoție colectivă pe tema Justiției, să ridice procentul de prezență la vot. Niciunul dintre cele două prezumtive obiective nu poate fi însă atins. Fapt evident. Ceea ce înseamnă pur și simplu că țintele sunt diferite. Ce urmărește Klaus Iohannis?

Nu numai eu, ci și alți analiști am demonstrat că este extrem de greu, dacă nu chiar imposibil, ca referendumul să aducă la urne suficient de mulți cetățeni, astfel încât el să fie validat. Din această perspectivă, riscul pe care și-l asumă Klaus Iohannis este enorm. De ce o face? Pe de altă parte, frontul anti-PSD este mai degrabă divizat decât consolidat prin acest referendum. El este dorit mai cu seamă de aripa USR-PLUS. Și nedorit de către PNL, ai cărui analișt au ajuns la concluzia că nu au nimic de câștigat de pe urma lui. Și atunci din nou se pune întrebarea de ce totuși Klaus Iohannis o face? În al treilea rând, cele mai multe cercetări de piață ne arată că populația României a obosit să tot audă de Justiție, de anti-corupție și de statul de drept. Aceste teme utilizate de-a lungul timpului de partidele politice aflate în război cu PSD s-au perimat. Pur și simplu nu mai stârnesc interesul necesar. Și atunci de ce totuși acest referendum, dacă el nu mai poate stârni o emoție colectivă?

Să facem o secundă abstracție de tema în discuție și să observăm care sunt cele două linii de forță care definesc alegerile europarlamentare din acest an, dar și alegerile prezidențiale. Mai mult decât oricând, clasa politică s-a divizat între cei care susțin că România are nevoie să-și conserve cât mai mult din suveranitatea națională și să-și protejeze avuția și interesele, în condițiile integrării în Uniunea Europeană și cei care, dimpotrivă, cred că o integrare mai profundă presupune sacrificarea interesului național în beneficiul interesului colectiv. Primii - și mă refer aici la electoratele PSD, ALDE și nu numai - sunt convinși că, dacă cedăm prea multă suveranitate în numele interesului comunitar și prea multe interese, dacă ne punem la dispoziție cu prea multă generozitate resursele naturale, forța de muncă și piața de desfacere, nu trebuie să ne așteptăm la acte de generozitate sau măcar de echitate din partea partenerilor noștri europeni, care până la urmă își urmăresc propriile interese. În schimb, o parte substanțială a frontului anti-PSD, în mod sincer sau interesat, susține că România se va consolida și-și va ocupa locul cuvenit în concertul european doar cu condiția de a le pune partenerilor noștri totul pe tavă.

Prin urmare, de această dată România se împarte mai clar decât niciodată în două părți aproximativ egale. Primii cred sincer sau sunt făcuți să creadă că partida națională este cea câștigătoare, ceilalți cred sincer sau sunt făcuți să creadă că partida europeană și în general partida suprastatală într-o lume globalizată reprezintă cea mai bună miză.

Dacă așa stau lucrurile, atunci în campaniile electorale primii nu au altceva de făcut decât să-și afirme convingerile. În timp ce ceilalți trebuie să și le ascundă. Pentru că e greu de crezut că o populație cu istoria, tradițiile și cultura românilor ar putea fi ușor convinsă să renunțe la un crez național fundamental, pentru care s-au sacrificat atât de multe generații. Referendumul reprezintă o soluție în acest sens, identificată în laboratorul de strategii de la Cotroceni sau din altă parte. Pentru că pur și simplu subiectul principal este astfel acoperit de un subiect secundar și, în definitiv, minor. În mintea lui Klaus Iohannis și a celor care îi acordă consiliere, plasarea în centrul disputei politice a temei referendumului, o temă complet diferită de tema principală, este o soluție pentru a le ascunde românilor că, de fapt, au de ales între interesul național și interesul unor state europene și a multinaționalelor, camuflat în spatele cauzei coeziunii europene. Și, tocmai din acest motiv, tema campaniei din perspectiva frontului anti-PSD nu va mai fi Parlamentul European și rolul pe care l-ar putea juca acolo parlamentarii români, ci Justiția și statul de drept.

O asemenea soluție s-ar putea să se dovedească încununată de suces. Nu este deloc exclus ca până și PSD să cadă în capcana de a vorbi mai mult despre referendum decât despre locul și rolul nostru în Uniunea Europeană. Cu un picior, Dragnea a și căzut în capcană. De vreme ce apropiații acestuia semnalizează că ar putea avea loc chiar și un al doilea referendum generat de o posibilă suspendare din funcție a lui Klaus Iohannis. O prostie mai mare PSD nu ar putea face. Pentru că abia atunci, pe fondul unei puternice emoții colective, s-ar discuta numai despre referendum și deloc despre Europa.

Mulți se vor grăbi să spună că este imposibil ca Iohannis și colaboratorii acestuia să gândeacsă atât de cinic. Atât de imoral. Pentru că este profund cinic și imoral să ratezi alegerile pentru Parlamentul European, să ratezi perioada cea mai bună în care românilor li se poate vorbi despre locul și rolul instituțiilor europene și despre misiunea pe care o au de îndeplinit oamenii politici români în Parlamentul UE. Dar așa este politica. Deseori, ea este imorală și cinică.

PSD va câștiga în mod cert aceste alegeri, răsturnând nu numai calculele optimiste, ci și cele raționale ale adversarilor săi, numai și numai dacă va refuza să cadă în capcană. Și să schimbe tema discursului public. Iar din această perspectivă nu are de făcut nimic altceva decât să explice că este în interesul României ca în Parlamentul European să trimită cât mai mulți patrioți. Și cât mai puțini oameni politici dispuși să facă sluj în fața altor state, în fața conjurației multinaționalelor, sacrificând astfel, total inutil, încă o generație de români.

Interesant de observat, mergând în aceeași direcție, că și prezidențialele vor opune aceleași concepții nu numai diferite, ci și fundamental opuse. În timp ce Klaus Iohannis și Cioloș și, la nevoie, Laura Codruța Kovesi, au drept obiectiv să ne cufundăm ca stat în Europa, să ne topim pur și simplu în Uniunea Europeană, un Liviu Dragnea candidat sau un Călin Popescu Tăriceanu candidat vor avea, vor expune și vor susține un obiectiv contrar, și anume interesul național și suveranitatea României înainte de toate, dar manifestate în interiorul și nu în afara UE. Spre desoebire însă de europarlamentare, la prezidențiale factorul extern va acționa mult mai puternic, dacă nu cumva decisiv, într-o încercare de a altera major voința majorității. Să vedem cu ce nouă găselniță va veni în toamnă frontul anti-PSD.

Sorin Rosca Stanescu