Ce ne aşteaptă

Postat la: 13.10.2021 |

Ce ne aşteaptă

Economiile occidentale au intrat într-o perioadă de stagflaţie: inflaţie în creştere, temperarea creşterii economice şi chiar scădere, dobânzi mici, real negative, deficite bugetare mari, presiuni pentru creşterea salariilor, proteste, crize politice interne. Toate aceste lucruri au venit deja şi peste noi, dar vor fi mult mai accentuate.

Inflaţia va creşte, cu mult peste aşteptări, s-ar putea să atungem, cel puţin pentru o lună (an la an), o inflaţie chiar de 10% (decembrie la decembrie este estimată să ajungă la 7%), creşteri de preţuri în economie pentru că toată lumea va transfera în preţurile finale creşterea preţurilor la energie ţi utilităţi, la care se adaugă majorările de preţuri ale furnizorilor. Pentru că o bună parte din inflaţia internă este importată (ce poate să facă România acum, pe termen scurt, împotriva creşterii preţurilor la gaze, de exemplu, în condiţiile în care oferta internă nu acoperă cererea, iar importurile de la ruşi vor fi vitale, mai ales dacă iarna este friguroasă.

Pe lanţul de aprovizionare, fiecare încearcă să majoreze preţurile. BNR va încerca să lupte cu inflaţia dar nu va putea să mărească dobânzile cât ar trebui şi nici să strângă politica monetară atât de mult cât ar vrea. În aceste condiţii, dobânzile vor fi şi vor rămâne real negative o bună perioadă de timp, dacă ne raportăm la inflaţie şi dobânda de referinţă a BNR: Acum, la o dobândă de 1,75%, avem o inflaţie de peste 5. Când vom ajunge la o inflaţie de 7%, BNR nu va avea o dobândă mai mare de 2,25-2,5%. Băncile, care au un surplus destul de mare de lichiditate, provenit din depozite, nu se grăbesc să majoreze dobânzile la depozite pentru că nu au presiuni. În cel mai bun caz, dobânzile la depozite vor fi între 2,5-3,5%, şi asta prin excepţie.

În schimb, dobânzile la credite vor creşte, având în vedere creşterea ROBOR-ului, chiar peste dobânda penalizatoare a BNR. S-ar putea să vedem un ROBOR la 3-4%, la care, dacă mai adăugăm marja băncii, creditele se vor duce spre 6% la împrumuturile ipotecare şi, peste 10% la creditele de consum. Pentru cei care au luat credite în ultimii ani, sau chiar acum, în pandemie, creşterea dobânzilor se va vedea în ratele lunare. Sunt sute, dacă nu chiar aproape 1 milion de români, care nu au experimentat până acum creşterea dobânzilor la lei.

Un ROBOR la 3% ar putea să însemne aproape 200 de lei în plus pe lună pentru un credit ipotecar. BNR va trage de timp cu creşterea dobânzilor pentru a nu afecta economia, care va începe să sufere, iar acest lucru deja se vede. Până la urmă cei care vor plăti preţul stagflaţiei vor fi cei care stau cu banii în depozite în lei. BNR va încerca să folosească cursul pentru ancorarea inflaţiei, în sensul că nu va accepta o creştere prea mare, dar nici nu se poate să avem o inflaţie de 7%, iar cursul valutar să stea pe loc. Cel mai probabil este că BNR va accepta o creştere a cursului de 2-3%.

Creşterea dobânzilor va însemna o presiune pe Ministerul Finanţelor, care va trebui să se împrumute mai scump depe piaţa internă. Deja Ministerul refuză noile oferte de dobândă puse de bănci la licitaţiile pentru titlurile de stat, dar nu va putea merge cu acestă politică la infinit, mai ales că inflaţia este în creştere. Ministerul îşi face calculele că spre finalul anului va lua 2-3 mld. euro de la Bruxelles, avans din PNRR, care să suţină bugetul şi să mai reducă din presiunea pe atragerea de bani. Datoria publică, getionată de Ministerul Finanţelor, este în creştere, iar an de an se adună deficitul anului anterior. Pentru că nu rambursează nimic din principal, soldul datoriri va fi în creştere şi va necesita sume din ce în ce mai mari pentru finanţarea lui. Oricum, anual, necesarul de finanţare depăşeşte 120 mld. lei.

Guvernul Cîţu, pe când nu era demis, şi-a asumat reducerea deficitului bugetar, astfel încât de la peste 7% din PIB în acest an, să ajungă la 3% în 2024, o misiune care va fi imposibilă, având în vedere rigiditatea bugetului (90% din încasări se duc pentru plata pensiilor şi salariile bugetarilor) şi presiunile pentru a creşte cheltuielile (programul Anghel Saligny înseamnă 10 mld. euro), veniturile nu au cum să crească, dacă actualul sistem de fiscalitate rămâne pe loc. Nu ştiu dacă şi viitorul guvern îşi va asuma îngheţarea salariilor la buget pentru încă un an.

Cu o creştere a inflaţiei peste aşteptări, cu creşterea preţurilor la utilităţi, cu cre şterea preţurilor peste tot, cu creşterea ratelor lunare la bancă, cu creşterea cursului valutar, presiunea pe creşterea salariilor va fi din ce în ce mai mare. Guvernul Cîţu a majorat salariul minim pe economie cu 10% de la 1 ianuarie (hotărârea este deja publicată în Monitorul Oficial) iar acest lucru va pune presiune pe creşterea salariilor peste tot, mai ales că şi oferta de forţă de muncă este sub cerere. Vor fi multe companii private care nu vor putea majora salariile pentru că se vor confrunta cu scăderea afacerilor şi pe fondul reducerii creşterii economice.

România se va confrunta cu mai multe crize politice, având în vedere situaţia vaccinării, presiunea publică, lipsa de susţinere extrem de redusă în Parlament şi programul PNRR, care are o lungă listă de măsuri destul de nepopulare (creşterea încasărilor bugetare, reducerea facilităţilor fiscale, eliminarea portiţelor fiscale, restructurarea companiilor de stat, reforma administraţiei publice, etc.) pe care trebuie să le îndeplinească înainte să ceară miliardele de la Bruxelles, şi niciun guvern nu se va grăbi să le ia. Acestea vor fi vremurile în care vom trăi pentru următoarea perioadă.

Cristian Hostiuc

loading...
PUTETI CITI SI...

Ce ne aşteaptă

Postat la: 13.10.2021 |

0

Economiile occidentale au intrat într-o perioadă de stagflaţie: inflaţie în creştere, temperarea creşterii economice şi chiar scădere, dobânzi mici, real negative, deficite bugetare mari, presiuni pentru creşterea salariilor, proteste, crize politice interne. Toate aceste lucruri au venit deja şi peste noi, dar vor fi mult mai accentuate.

Inflaţia va creşte, cu mult peste aşteptări, s-ar putea să atungem, cel puţin pentru o lună (an la an), o inflaţie chiar de 10% (decembrie la decembrie este estimată să ajungă la 7%), creşteri de preţuri în economie pentru că toată lumea va transfera în preţurile finale creşterea preţurilor la energie ţi utilităţi, la care se adaugă majorările de preţuri ale furnizorilor. Pentru că o bună parte din inflaţia internă este importată (ce poate să facă România acum, pe termen scurt, împotriva creşterii preţurilor la gaze, de exemplu, în condiţiile în care oferta internă nu acoperă cererea, iar importurile de la ruşi vor fi vitale, mai ales dacă iarna este friguroasă.

Pe lanţul de aprovizionare, fiecare încearcă să majoreze preţurile. BNR va încerca să lupte cu inflaţia dar nu va putea să mărească dobânzile cât ar trebui şi nici să strângă politica monetară atât de mult cât ar vrea. În aceste condiţii, dobânzile vor fi şi vor rămâne real negative o bună perioadă de timp, dacă ne raportăm la inflaţie şi dobânda de referinţă a BNR: Acum, la o dobândă de 1,75%, avem o inflaţie de peste 5. Când vom ajunge la o inflaţie de 7%, BNR nu va avea o dobândă mai mare de 2,25-2,5%. Băncile, care au un surplus destul de mare de lichiditate, provenit din depozite, nu se grăbesc să majoreze dobânzile la depozite pentru că nu au presiuni. În cel mai bun caz, dobânzile la depozite vor fi între 2,5-3,5%, şi asta prin excepţie.

În schimb, dobânzile la credite vor creşte, având în vedere creşterea ROBOR-ului, chiar peste dobânda penalizatoare a BNR. S-ar putea să vedem un ROBOR la 3-4%, la care, dacă mai adăugăm marja băncii, creditele se vor duce spre 6% la împrumuturile ipotecare şi, peste 10% la creditele de consum. Pentru cei care au luat credite în ultimii ani, sau chiar acum, în pandemie, creşterea dobânzilor se va vedea în ratele lunare. Sunt sute, dacă nu chiar aproape 1 milion de români, care nu au experimentat până acum creşterea dobânzilor la lei.

Un ROBOR la 3% ar putea să însemne aproape 200 de lei în plus pe lună pentru un credit ipotecar. BNR va trage de timp cu creşterea dobânzilor pentru a nu afecta economia, care va începe să sufere, iar acest lucru deja se vede. Până la urmă cei care vor plăti preţul stagflaţiei vor fi cei care stau cu banii în depozite în lei. BNR va încerca să folosească cursul pentru ancorarea inflaţiei, în sensul că nu va accepta o creştere prea mare, dar nici nu se poate să avem o inflaţie de 7%, iar cursul valutar să stea pe loc. Cel mai probabil este că BNR va accepta o creştere a cursului de 2-3%.

Creşterea dobânzilor va însemna o presiune pe Ministerul Finanţelor, care va trebui să se împrumute mai scump depe piaţa internă. Deja Ministerul refuză noile oferte de dobândă puse de bănci la licitaţiile pentru titlurile de stat, dar nu va putea merge cu acestă politică la infinit, mai ales că inflaţia este în creştere. Ministerul îşi face calculele că spre finalul anului va lua 2-3 mld. euro de la Bruxelles, avans din PNRR, care să suţină bugetul şi să mai reducă din presiunea pe atragerea de bani. Datoria publică, getionată de Ministerul Finanţelor, este în creştere, iar an de an se adună deficitul anului anterior. Pentru că nu rambursează nimic din principal, soldul datoriri va fi în creştere şi va necesita sume din ce în ce mai mari pentru finanţarea lui. Oricum, anual, necesarul de finanţare depăşeşte 120 mld. lei.

Guvernul Cîţu, pe când nu era demis, şi-a asumat reducerea deficitului bugetar, astfel încât de la peste 7% din PIB în acest an, să ajungă la 3% în 2024, o misiune care va fi imposibilă, având în vedere rigiditatea bugetului (90% din încasări se duc pentru plata pensiilor şi salariile bugetarilor) şi presiunile pentru a creşte cheltuielile (programul Anghel Saligny înseamnă 10 mld. euro), veniturile nu au cum să crească, dacă actualul sistem de fiscalitate rămâne pe loc. Nu ştiu dacă şi viitorul guvern îşi va asuma îngheţarea salariilor la buget pentru încă un an.

Cu o creştere a inflaţiei peste aşteptări, cu creşterea preţurilor la utilităţi, cu cre şterea preţurilor peste tot, cu creşterea ratelor lunare la bancă, cu creşterea cursului valutar, presiunea pe creşterea salariilor va fi din ce în ce mai mare. Guvernul Cîţu a majorat salariul minim pe economie cu 10% de la 1 ianuarie (hotărârea este deja publicată în Monitorul Oficial) iar acest lucru va pune presiune pe creşterea salariilor peste tot, mai ales că şi oferta de forţă de muncă este sub cerere. Vor fi multe companii private care nu vor putea majora salariile pentru că se vor confrunta cu scăderea afacerilor şi pe fondul reducerii creşterii economice.

România se va confrunta cu mai multe crize politice, având în vedere situaţia vaccinării, presiunea publică, lipsa de susţinere extrem de redusă în Parlament şi programul PNRR, care are o lungă listă de măsuri destul de nepopulare (creşterea încasărilor bugetare, reducerea facilităţilor fiscale, eliminarea portiţelor fiscale, restructurarea companiilor de stat, reforma administraţiei publice, etc.) pe care trebuie să le îndeplinească înainte să ceară miliardele de la Bruxelles, şi niciun guvern nu se va grăbi să le ia. Acestea vor fi vremurile în care vom trăi pentru următoarea perioadă.

Cristian Hostiuc

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE