Ce poți face la ONU când rămâi acasă

Postat la: 23.09.2025 |

Ce poți face la ONU când rămâi acasă

E de bine. Oana Țoiu a aterizat ieri dimineață la New York, pentru cea de-a 80-a Adunare Generală a Națiunilor Unite, în locul președintelui ales. A ținut un discurs de la cea mai înaltă tribună a națiunilor, iar acum așteaptă cu inima leoarcă de emoție, o săptămână doldora de întâlniri, în care va sublinia cu creion chimic angajamentul României față de pace, drepturile omului, anularea alegerilor și lovitura de stat constituțională

Un drept incontestabil al omului este acela de a sta acasă când vrea mușchiul lui, mai ales când ai un președinte de stat în chirie și, cu atât mai mult cu cât România sărbătorea 70 de ani de apartenență la ONU. Ca tot cetățeanul, președintele are dreptul să se plimbe 5 ani printre clăi de fân, să primească în timp ce-i bate lanțul slănină, șorici, dulcețuri din fructe de pădure și sticle de țuică, de la megieșii pe care îi întâlnește în cale, numai să aibă cine să ți le dea și ție ca simplu cetățean.

La ONU e plictiseală mare, vă spun din experiență proprie, stai și caști cu ochii cârpiți de somn la spiciurile trase la indigo ale dictatorilor, mafioților și gherțoilor ajunși șefi de stat, colegi cu președintele tău mult stimat și iubit, care este hidrotehnist la loc cu verdeață, marinar cinstit, geolog cu ștaif, profesor de fizică de excepțională dăruire sau matematician evadat din primărie, că atâta s-a putut.

Cel mai bine când mergi la ONU, este să pleci la cumpărături pe Canal Street. Marfă de marfă, garantat din Shanghai, nu ca la noi, din Beijing. Dacă vrei să rămâi la ONU, în prima zi riști să adormi și să dai cu capul de vecinul de pe rândul din față, din cauza diferenței de fus orar. L-ai trezit din somnul cel de moarte, căscatule ce ești, sforăia în bulgărește, cerea melatoninătă.

Urmează să-ți arzi opt duzini de perechi de palme, pentru a rămâne pe recepție sau să-ți amenajezi o instalație cu o săgeată în față și una în spate, în care să te înfigi cu fruntea sau cu ceafa când picotești de somn și pac!, cazi ca rața, așa cum a procedat înaintașul nostru Prâslea cel voinic și merele de aur.

Mie mi s-a întâmplat înainte de summit-ul ONU, dedicat luptei împotriva drogurilor, la care participam ca pentru prima dată în America. Înainte de summit, am făcut eforturi supraomenești să audiez concertul de gală susținut de orchestra Filarmonicii din New York, la Carnegie Hall, Concertul pentru vioară în Mi minor, Op. 64, al lui Mendelssohn, în onoarea președintelui meu nepereche, care este afon și nu-l interesează muzica clasică.

Filarmonica performa genial, în timp ce eu m-am prăbușit la început în lateral, răpus de un somn cataleptic, când pe vecinul de la vest, când pe cel de la est, apoi în pendul, pe vecinul de la nord, urmat de cel de la sud. N-a fost niciun apropo la roza vânturilor de pe steagul NATO, dacă la atâta i-a dus capul pe cârcotași. Cel de la vest a fost pe moment fericit că-i cad în brațe, crezând că i-am făcut avansuri. A luat o țeapă peste ceafă, ca Prâslea cel voinic.

Cornel Ivanciuc

loading...
PUTETI CITI SI...

Ce poți face la ONU când rămâi acasă

Postat la: 23.09.2025 |

0

E de bine. Oana Țoiu a aterizat ieri dimineață la New York, pentru cea de-a 80-a Adunare Generală a Națiunilor Unite, în locul președintelui ales. A ținut un discurs de la cea mai înaltă tribună a națiunilor, iar acum așteaptă cu inima leoarcă de emoție, o săptămână doldora de întâlniri, în care va sublinia cu creion chimic angajamentul României față de pace, drepturile omului, anularea alegerilor și lovitura de stat constituțională

Un drept incontestabil al omului este acela de a sta acasă când vrea mușchiul lui, mai ales când ai un președinte de stat în chirie și, cu atât mai mult cu cât România sărbătorea 70 de ani de apartenență la ONU. Ca tot cetățeanul, președintele are dreptul să se plimbe 5 ani printre clăi de fân, să primească în timp ce-i bate lanțul slănină, șorici, dulcețuri din fructe de pădure și sticle de țuică, de la megieșii pe care îi întâlnește în cale, numai să aibă cine să ți le dea și ție ca simplu cetățean.

La ONU e plictiseală mare, vă spun din experiență proprie, stai și caști cu ochii cârpiți de somn la spiciurile trase la indigo ale dictatorilor, mafioților și gherțoilor ajunși șefi de stat, colegi cu președintele tău mult stimat și iubit, care este hidrotehnist la loc cu verdeață, marinar cinstit, geolog cu ștaif, profesor de fizică de excepțională dăruire sau matematician evadat din primărie, că atâta s-a putut.

Cel mai bine când mergi la ONU, este să pleci la cumpărături pe Canal Street. Marfă de marfă, garantat din Shanghai, nu ca la noi, din Beijing. Dacă vrei să rămâi la ONU, în prima zi riști să adormi și să dai cu capul de vecinul de pe rândul din față, din cauza diferenței de fus orar. L-ai trezit din somnul cel de moarte, căscatule ce ești, sforăia în bulgărește, cerea melatoninătă.

Urmează să-ți arzi opt duzini de perechi de palme, pentru a rămâne pe recepție sau să-ți amenajezi o instalație cu o săgeată în față și una în spate, în care să te înfigi cu fruntea sau cu ceafa când picotești de somn și pac!, cazi ca rața, așa cum a procedat înaintașul nostru Prâslea cel voinic și merele de aur.

Mie mi s-a întâmplat înainte de summit-ul ONU, dedicat luptei împotriva drogurilor, la care participam ca pentru prima dată în America. Înainte de summit, am făcut eforturi supraomenești să audiez concertul de gală susținut de orchestra Filarmonicii din New York, la Carnegie Hall, Concertul pentru vioară în Mi minor, Op. 64, al lui Mendelssohn, în onoarea președintelui meu nepereche, care este afon și nu-l interesează muzica clasică.

Filarmonica performa genial, în timp ce eu m-am prăbușit la început în lateral, răpus de un somn cataleptic, când pe vecinul de la vest, când pe cel de la est, apoi în pendul, pe vecinul de la nord, urmat de cel de la sud. N-a fost niciun apropo la roza vânturilor de pe steagul NATO, dacă la atâta i-a dus capul pe cârcotași. Cel de la vest a fost pe moment fericit că-i cad în brațe, crezând că i-am făcut avansuri. A luat o țeapă peste ceafă, ca Prâslea cel voinic.

Cornel Ivanciuc

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE