Cum răspund la apelul de urgență Armata și serviciile secrete?

• Tweet

La fix o lună de la declanșarea în România a epidemiei coronavirusului, Armata iese la paradă pe străzi. Militarii în ținută de război, cu automatele la piept, automate pe care, conform legii, nu le-ar putea folosi decât pe post de bâte. În timp ce forțele Ministerului de Interne se luptă cu pandemia, plasându-se în prima linie de sacrificiu și risc, iar Armata nu a înțeles că cetățenii așteaptă altceva de la ea decât pantomimă, servicile secrete au primit o misiune de maximă importanță. Cum se vor achita?

Conform ordinului militar numărul 3, „pentru verificarea respectării condițiilor de carantinare sau izolare la domiciliu, instituțiile de securitate națională vor proiecta sisteme de comunicații și aplicații informatice, necesare Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Sănătății și autorităților locale, pentru a comunica în timp real și permanent cu persoanele carantinate sau izolate la domiciliu". Cu alte cuvinte, nu știm încă dacă și când vom reuși testarea în masă a populației, pentru a evalua corect provocările la care trebuie să facem față. Dar știm că se pune la punct un sistem asemănător celui practicat în Israel de mai mulți ani, un stat confruntat cu războiul antiterorist, sistem care a fost extins și aplicat sistemului de alerte și prevenție împotriva pandemiei. Este un sistem care permite supravegherea electronică a întregii populații în baza unei aplicații telefonice. Sistemul permite ca instituțiile statului aflate în avanpostul bătăliei pentru contracararea pandemiei să afle în timp real care sunt contactele pe care le au cetățenii cu persoanele contaminate. Aceștia, la rândul lor, cu ajutorul aplicației, ar putea afla dacă persoanele cu care urmează să se întâlnească ar putea să fie contaminate în urma unor contacte anterioare pe care le-au avut. Nu este un sistem prea sofisticat, este relativ ușor de conceput și de implementat după opinia IT-iștilor pe care i-am consultat și s-ar putea dovedi util și în România. Mai târziu, voi prezenta și alte inițiatve de acest fel, încă mai interesante. Dar, până una alta, să răspundem succint la câteva întrebări.

Prima întrebare. Care sunt „instituțiile de securitate naționale" însărcinate, conform articolului 11 din ordonanța militară numărul 3, să realizeze și să implementeze acest sistem? În conformitate cu legea numărul 51/1991, articolul 6, aliniatul 1, privind securitatea națională, aceste instituții sunt enumerate limitativ: Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Justiției, ultimele trei instituții prin intermediul structurilor interne specializate. În acest punct, observăm că STS, Serviciul de Telecomunicații Speciale, este scos din ecuație. Și totuși se vorbește insistent despre STS ca fiind servicul secret aflat în avanpostul unei operațiuni de acest fel. Acesta se află în subordinea președintelui României.

Să ne amintim că STS este instituția care a pus la punct și gestionează informatic sistemul 112. Să ne mai amintim de disputa care a existat odată cu declanșarea scandalului intitulat „Monstrul de Caracal", legată de posibilitățile tehnice și legale ale STS de a localiza cu precizie toate apelurile telefonice de urgență. Și de a putea supraveghea telefoanele de unde este lansat S.O.S.-ul. Din câte știu, disputa nu a fost soluționată. Nu s-a ajuns la niciun rezultat concret. Și cu toate acestea, în legătură cu STS primim informații insistente, inclusiv din partea unor oficiali ai statului, în sensul că aceste serviciu secret va pune la punct sistemul electronic de monitorizare. Dacă e așa, se încalcă grav Constituția și alte legi ale statului. Dacă nu este așa, atunci ne întrebăm cine ar putea rezolva această problemă, care, împreună cu proiectata testare în masă a populației, ar putea constitui una dintre premizele combaterii cu succes a pandemiei.

O altă întrebare la care trebuie să încercăm un răspuns este în ce măsură o asemenea soluție care, conjunctural, este benefică, nu se va transforma, pe termen mediu și lung, într-un abuz de natură să permită și în viitor, în epoca post-coronavirus, supravegherea în masă a populației. La această întrebare răspunsul îl poate da parțial societatea civilă, dar răspunsul final și tranșant este apanajul partidelor politice parlamentare. Atrag atenția asupra faptului că încă două state, de astă dată europene, Slovacia și Cehia vor pune la punct prin mijloace proprii un asemenea sistem de monitorizare. Dar, atenție, cu aprobarea prealabilă a forumului legislativ, unde decizia a fost dezbătută și aprobată. Și asta în condițiile în care au fost instituite și sisteme adecvate de control împotriva unor abuzuri.

Serviciul secret israelian, faimos în întreaga lume pentru eficiența sa, merge însă cu un pas mai departe. Încearcă să dezvolte o platformă hiperinteligentă prin care, cu ajutorul unei uriașe bănci de date, să poată reproduce un tipar al vocii persoanelor afectate de coronavirus. După care, în funcție de inflexiunile vocale, în mod automat, prin analiza comunicațiilor telefonice, ar putea fi identificate, fără testerele de care vorbim în aceste zile, toate persoanele afectate de coronavirus și care utilizează sistemele de telefonie mobilă. Intrăm astfel într-un univers science-fiction, așa cum se întâmplă de fiecare dată în istorie, când o criză majoră pune în mișcare toate resorturile de care dispun societățile, unele dintre acestea ținute până atunci la mare secret.

Să ne întoarcem însă la tema centrală a acestei analize. Mă număr printre cei care au încurajat și au îndemnat Armata să intervină. Nicio secundă însă nu mi-am imaginat că Armata Română va ieși la paradă, de parcă am sărbători Ziua Națională. Și nici că militarii vor combate coronavirusul cu automatele. Mi-am imaginat și îmi imaginez în continuare că Armata Română va pune umărul pentru ca, alături de poliție și de jandarmi, să asigure respectarea normelor care impun distanțarea socială. În al doilea rând, mă aștept ca, așa cum a procedat de fiecare dată în istorie, Armata să sprijine cu toată infrastructura sa materială și umană aprovizionarea acelei părți a populației, care este obligată să rămână non-stop la domiciliu. Să asigure aprovizionarea caselor de bătrâni, a orfelinatelor și a spitalelor, dacă este necesar. Să sprijine cu efectivele sale instituțiile Ministerului de Interne. Mă mai aștept ca Armata să-și pună la dispoziție toate capabilitățile medico-sanitare de care dispune și să desfășoare din timp cât mai multe spitale de campanie.

Dar celelalte instituții de forță? Ce ar putea să facă SRI și partenerele acestuia din sistemul de siguranță națională dincolo de softurile de supraveghere în masă a populației? Toate instituțiile de forță ale statului, dar mai ales cele pe care tocmai le-am nominalizat, au fost dotate cu multă generozitate - în opinia mea prea multă - cu hoteluri, cu case de odihnă, cu spitale și iată că a sosit momentul ca acestea , într-o situație extrem de gravă, să fie puse, cu infrastructura umană aferentă, la dispoziția societății. De ce să plătească cetățenii României pentru ocuparea unor hoteluri private de către persoane afectate de coronavirus, când există atât de multe spații hoteliere de care dispun toate instituțiile de forță din România?

Și, în încheierea acestei succinte analize, îmi mai permit să observ că această traumă cumplită prin care trece societatea românească nu ar fi bine, nu ar fi bine deloc, să se transforme peste noapte într-o uriașă oportunitate pentru societățile comerciale acoperite ale serviciilor secrete, oportunitate care să conducă la o nouă etapă în îmbogățirea nemăsurată a acestora. În detrimentul liberei concurențe.

Sorin Rosca Stanescu