Efectul Colectiv 2

Postat la: 28.07.2019 |

Efectul Colectiv 2

Crima de la Caracal a stârnit o uriașă emoție națională, care a crescut exponențial pe măsură ce opinia publică a aflat detalii extrem de scandaloase despre circumstanțele în care s-a petrecut. Din nou, ca și la Colectiv, statul este acuzat de incapacitatea de a preveni evenimente grave și de a face față provocărilor generate de acestea. Așa să fie? Și în definitiv cine este statul?

Ca și la Colectiv, pe măsură ce aflăm detalii descoperim că nimic nu a funcționat așa cum trebuie. Iar această realitate generează un sentiment colectiv de neputință. Și deznădejde. Ceea ce, finalmente, declanșează furia. Dar împotriva cui se îndreaptă furia? Împotriva Guvernului?

Într-un stat normal, caracterizat prin domnia legii, dacă se întâmlplă așa ceva, Guvernul e responsabil. Guvernul este responsabil nu pentru crima în sine, ci pentru circumstanțele în care ea s-a produs și pentru vulnerabilitatea de care au dat dovadă instituțiile care ar fi putut să prevină tragicul deznodământ. Dar suntem noi o țară normală? Funcționează corect statul român?

Pentru ca Guvernul României să fie vinovat, ar fi trebuit ca întreg sistemul de alertare și de decizie să fie apanajul Executivului. Lucrurile nu stau însă așa. O parte a instrumentelor care ar fi trebuit să funcționeze și nu au funcționat, chiar partea cea mai importantă, nu sunt apanajul Guvernului. În România, Serviciul de Telecomunicații Speciale, transformat într-un serviciu secret implicat până în gât în campanii electorale, prin operațiuni dovedite de poliție politică, nu este subordonat premierului. Sau Guvernului în general. El este subordonat Președintelui României. Pe care îl servește cu abnegație. Indiferent ce nume poartă acesta. Iar STS avea obligația și toate abilitățile necesare să identifice locația de unde au venit apelurile disperate ale victimei, înainte ca aceasta să fie asasinată. Și a avut în acest sens la dispoziție ore în șir. Dar la fel cum STS nu a localizat prin telefonia mobilă poziția victimelor accidentului aviatic din Apuseni, nici acum nu s-a dovedit capabil sau nu a vrut să localizeze victima. Pentru că cine era în definitiv victima? Era un important om politic? Sau un ziarist? Sau un lider de sindicat care trebuia urmărit? Nicidecum. Era un biet cetățean român. Un om de rând. Azi dus în cele veșnice. Așa că STS nu a localizat-o pe fată. Refuzând de facto să se implice în salvarea ei.

O a doua instituție care ar fi avut obligația și puterea de a lua măsuri a fost Parchetul. Nebunia este că poliția a stat la ușa victimei ore în șir, cât timp probabil victima era încă în viață, dar nu a pătruns în locul în care era sechestrată pentru a o salva, pentru ca nu a primit în acest fel dispoziție de la procuror. Or procurorul este cel care conduce asemenea operații. Și în acest caz presupun că logica a fost aceeași. Era vorba doar de un om de rând. De un simplu cetățean. Cu altă operativitate s-ar fi mișcat procurorii dacă vizat ar fi fost vreun demnitar sau un om de afaceri. Iar Parchetul nu este, așa cum ar trebui să fie, în subordinea Guvernului. Procurorii sunt avocați ai statului, dar în statul român ei nu se subordonează Executivului care e reprezentantul legitim al statului. Sunt, vezi doamne, independenți.

Pai dacă lucrătorii serviciului secret STS sunt independenți față de Guvern și se subordonează doar președintelui României, iar procurorii sunt independenți față de toată lumea, chiar și față de judecători, chiar și față de CSM, atunci este vinovat Guvernul României de cele întâmplate?

Eu zic că nu. Deși doamna Dăncila semnalizează că da. Pentru ca altfel nu ar fi dat cu parul în Poliție. Si nici în prefecți. Dar ce putea să facă poliția? Să dea buzna în casa unui om fără mandat? Fără acceptul unui procuror? Și prefectul ce putea să facă? Să dea ordin poliției sa încalce legea și să pătrundă cu forța într-un imobil? Sau să-i dea ordin procurorului să se îngrijească de soarta unui om obișnuit? Doamna Dăncilă are tot dreptul să fie suparată. Îngrijorată. Alarmată. Are și puterea și căderea să ia unele măsuri. Și să semnalizeze opiniei publice ca îi pasă. Ca e afectată de cele întâmplate. Ca reacționează. Numai că nu la Guvern este buba. Și nici în instituțiile subordonate Guvernului. Ci în altă parte. Iar această altă parte este statul subteran. Mecanisme ale statului român caracterizate printr-o mare vitejie datorată exclusiv faptului ca nu pot fi de nimeni controlate. Și din nou rezultatul s-a văzut. Efectul psihologic al acestei oribile crime continuă, cum spuneam, să crească exponențial. Și se creează o puternică stare de spirit la nivel național. Și, fiindcă urmează o campanie electorală pe viață și pe moarte, există și forțe dispuse să utilizeze în beneficiul propriu această tragedie. Și deja o fac. Vom asista la efectul Colectiv 2.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Efectul Colectiv 2

Postat la: 28.07.2019 |

0

Crima de la Caracal a stârnit o uriașă emoție națională, care a crescut exponențial pe măsură ce opinia publică a aflat detalii extrem de scandaloase despre circumstanțele în care s-a petrecut. Din nou, ca și la Colectiv, statul este acuzat de incapacitatea de a preveni evenimente grave și de a face față provocărilor generate de acestea. Așa să fie? Și în definitiv cine este statul?

Ca și la Colectiv, pe măsură ce aflăm detalii descoperim că nimic nu a funcționat așa cum trebuie. Iar această realitate generează un sentiment colectiv de neputință. Și deznădejde. Ceea ce, finalmente, declanșează furia. Dar împotriva cui se îndreaptă furia? Împotriva Guvernului?

Într-un stat normal, caracterizat prin domnia legii, dacă se întâmlplă așa ceva, Guvernul e responsabil. Guvernul este responsabil nu pentru crima în sine, ci pentru circumstanțele în care ea s-a produs și pentru vulnerabilitatea de care au dat dovadă instituțiile care ar fi putut să prevină tragicul deznodământ. Dar suntem noi o țară normală? Funcționează corect statul român?

Pentru ca Guvernul României să fie vinovat, ar fi trebuit ca întreg sistemul de alertare și de decizie să fie apanajul Executivului. Lucrurile nu stau însă așa. O parte a instrumentelor care ar fi trebuit să funcționeze și nu au funcționat, chiar partea cea mai importantă, nu sunt apanajul Guvernului. În România, Serviciul de Telecomunicații Speciale, transformat într-un serviciu secret implicat până în gât în campanii electorale, prin operațiuni dovedite de poliție politică, nu este subordonat premierului. Sau Guvernului în general. El este subordonat Președintelui României. Pe care îl servește cu abnegație. Indiferent ce nume poartă acesta. Iar STS avea obligația și toate abilitățile necesare să identifice locația de unde au venit apelurile disperate ale victimei, înainte ca aceasta să fie asasinată. Și a avut în acest sens la dispoziție ore în șir. Dar la fel cum STS nu a localizat prin telefonia mobilă poziția victimelor accidentului aviatic din Apuseni, nici acum nu s-a dovedit capabil sau nu a vrut să localizeze victima. Pentru că cine era în definitiv victima? Era un important om politic? Sau un ziarist? Sau un lider de sindicat care trebuia urmărit? Nicidecum. Era un biet cetățean român. Un om de rând. Azi dus în cele veșnice. Așa că STS nu a localizat-o pe fată. Refuzând de facto să se implice în salvarea ei.

O a doua instituție care ar fi avut obligația și puterea de a lua măsuri a fost Parchetul. Nebunia este că poliția a stat la ușa victimei ore în șir, cât timp probabil victima era încă în viață, dar nu a pătruns în locul în care era sechestrată pentru a o salva, pentru ca nu a primit în acest fel dispoziție de la procuror. Or procurorul este cel care conduce asemenea operații. Și în acest caz presupun că logica a fost aceeași. Era vorba doar de un om de rând. De un simplu cetățean. Cu altă operativitate s-ar fi mișcat procurorii dacă vizat ar fi fost vreun demnitar sau un om de afaceri. Iar Parchetul nu este, așa cum ar trebui să fie, în subordinea Guvernului. Procurorii sunt avocați ai statului, dar în statul român ei nu se subordonează Executivului care e reprezentantul legitim al statului. Sunt, vezi doamne, independenți.

Pai dacă lucrătorii serviciului secret STS sunt independenți față de Guvern și se subordonează doar președintelui României, iar procurorii sunt independenți față de toată lumea, chiar și față de judecători, chiar și față de CSM, atunci este vinovat Guvernul României de cele întâmplate?

Eu zic că nu. Deși doamna Dăncila semnalizează că da. Pentru ca altfel nu ar fi dat cu parul în Poliție. Si nici în prefecți. Dar ce putea să facă poliția? Să dea buzna în casa unui om fără mandat? Fără acceptul unui procuror? Și prefectul ce putea să facă? Să dea ordin poliției sa încalce legea și să pătrundă cu forța într-un imobil? Sau să-i dea ordin procurorului să se îngrijească de soarta unui om obișnuit? Doamna Dăncilă are tot dreptul să fie suparată. Îngrijorată. Alarmată. Are și puterea și căderea să ia unele măsuri. Și să semnalizeze opiniei publice ca îi pasă. Ca e afectată de cele întâmplate. Ca reacționează. Numai că nu la Guvern este buba. Și nici în instituțiile subordonate Guvernului. Ci în altă parte. Iar această altă parte este statul subteran. Mecanisme ale statului român caracterizate printr-o mare vitejie datorată exclusiv faptului ca nu pot fi de nimeni controlate. Și din nou rezultatul s-a văzut. Efectul psihologic al acestei oribile crime continuă, cum spuneam, să crească exponențial. Și se creează o puternică stare de spirit la nivel național. Și, fiindcă urmează o campanie electorală pe viață și pe moarte, există și forțe dispuse să utilizeze în beneficiul propriu această tragedie. Și deja o fac. Vom asista la efectul Colectiv 2.

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE