Procurorii îl îngroapă pe Tudorel Toader

Postat la: 29.08.2017 |

Procurorii îl îngroapă pe Tudorel Toader

Tot ce a construit bun sau rău domnul Tudorel Toader, ministrul Justiței, este îngropat de procurori. După ce au fost convocați în adunări generale. Din dispoziția lui Augustin Lazăr și a Laurei Codruța Kovesi. Reforma sa este zidită precum Ana a lui Manole în ctitoria republicii procurorilor. De ce așa? Și ce ar putea urma?

PSD plus ALDE au bâlbâit-o opt luni. Domnul Tudorel Toader cam tot atâta. După toate aparențele, la capătul acestei sarcini grele a ieșit o mărgică. Pe care o dau de-a rostogolul, râzând în hohote, procurorii.  Să recapitulăm. Multe dintre articolele din Codul penal și din Codul de procedură penală, enorm de multe, circa o sută - le-am cam pierdut numărul - au fost rând pe rând declarate neconstituționale.

Parlamentul trebuia să le schimbe de îndată. Pentru a se întâmpla aceste lucru, erau necesare propuneri legislative. Ele au întârziat până când, în fine, majoritatea parlamentară a declarat că se apucă de treabă. Cu această treabă a fost investit Ministrul Justiției, Tudorel Toader. Ce a făcut el?

A luat-o metodic. A teoretizat cu talentul și aptitudinile sale de dascăl până când ne-a apucat pe toți durerea de cap. Și a tot întârziat momentul schimbărilor așteptate. Care schimbări erau evident mult mai numeroase decât articolele decarate neconstituționale. În esență, ele ar fi trebuit să vizeze o reformă a Justiției. Prin care să se restabilească, vorba lui Tudorel Toader, echilibrul puterilor statului. Pe drept cuvânt, ministul Justiției a constatat și a făcut public faptul că există un dezechilibru. În favoarea puterii judecătorești. Puterea judecătorească, având drept vârf de lance procuratura, care constituțional nu face parte din puterea judecatorească, a cotropit celelalte puteri ale statului, scăpând de sub orice control. Până la urmă a fost creată o republică a procurorilor. Aceasta s-a substituit statului de drept. Tentativa de reformă avea în vedere încheierea unei epoci negre de grav deparaj de la democrație.

După numeroase bâlbâieli, Tudorel Toader s-a adresat pe rând, dacă nu mă înșel chiar de două ori, CSM, Procurorului General și Înaltei Curți avansându-le propunerile sale pe care, într-un final, le-a luat sub braț, le-a dus la pachet la Bruxelles, solicitând și acordul Înaltei Porți a secolului prezent. Nu avea obligația să facă acest lucru decât cu acele norme care vizau schimbarea mecanismelor prin care funcționează justiția, avizul negativ sau pozitiv fiind consultativ. Iar decizia urmând să-i aparțină în exclusivitate Parlamentului.

Loviți însă în moalele capului de lașitate, de lipsă de elementară de curaj politic, de lipsă de verticalitate, atât Tudorel Toader cât și PSD, ca să nu mai vorbm de Guvern, s-au prezentat cu căciula în mâini în fața procurorilor și s-au dat pe mâna acestora. Moment în care tandemul Lazăr-Kovesi a lovit necruțător. Cei doi corifei ai parchetului, cei doi stâlpi ai republicii procurorilor au utilizat o stratagemă simplă. Nu au lăsat timp asociațiilor de judecători sau de procurori să analizeze pachetul de acte normative și să se pronunțe. I-au convocat "instituțional" pe procurorii din subordine sub forma unor adunări generale, în care regula este că procurorii fac ceea ce le spune șeful. Și,evident, au dat de pământ prin vot, ca și când ei erau Parlamentul, întreg pachetul legslativ al lui Tudorel Toader.

Cum să accepte "instituțional" procurorii să răspundă pentru nenorocirile pe care unii dintre ei le provoacă deliberat sau din neștiință de carte? Cum să accepte ei ca un grup de alți procurori să-i controleze și să vadă dacă nu comit ilegalități? Cum să accepte procurorii, în plină republică a procurorilor, schimbarea formei de stat și tansformarea Romniei într-un stat de drept? E de înțeles de ce au dat de pământ cu proiectul lui Tudorel Toader. Tocmai de aceea, în înțelepciunea sa, Legea Fundamentală stabilește că procurorii nici măcar nu trebuiesc întrebați atunci când Parlamentul face legi și că doar CSM poate da un verdict consultativ și numai când se pune problema reorganizarii justiției.

Nu că legile lui Tudorel Toader ar fi fost perfecte. Dimpotrivă. Oferta lui a fost criticată din toate pozițiile. Și, evident, ar putea fi îmbunătățită în Parlament. Procuroriii îl transformă pe Tudorel Toader în eroul care nu este. Într-un mare profesionist care a făcut o tentativă de a reforma sistemul și care moare eroic la datorie. Și acest lucru este greșit.

Acum, ultimul cuvânt îl are Parlamentul. Respectiv majoritatea PSD plus ALDE. Și asta numai dacă Guvernul are suficientă clorofilă pentru a împinge în Parlament spre îmbunătățire pachetul legislativ. La capătul acestei încleștări, dacă ea va avea loc, vom afla cum stăm. Se transformă România, în fine, într-un stat de drept? Sau rămâne, pentru mult timp de-aici încolo, un stat captiv al procurorilor?

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Procurorii îl îngroapă pe Tudorel Toader

Postat la: 29.08.2017 |

0

Tot ce a construit bun sau rău domnul Tudorel Toader, ministrul Justiței, este îngropat de procurori. După ce au fost convocați în adunări generale. Din dispoziția lui Augustin Lazăr și a Laurei Codruța Kovesi. Reforma sa este zidită precum Ana a lui Manole în ctitoria republicii procurorilor. De ce așa? Și ce ar putea urma?

PSD plus ALDE au bâlbâit-o opt luni. Domnul Tudorel Toader cam tot atâta. După toate aparențele, la capătul acestei sarcini grele a ieșit o mărgică. Pe care o dau de-a rostogolul, râzând în hohote, procurorii.  Să recapitulăm. Multe dintre articolele din Codul penal și din Codul de procedură penală, enorm de multe, circa o sută - le-am cam pierdut numărul - au fost rând pe rând declarate neconstituționale.

Parlamentul trebuia să le schimbe de îndată. Pentru a se întâmpla aceste lucru, erau necesare propuneri legislative. Ele au întârziat până când, în fine, majoritatea parlamentară a declarat că se apucă de treabă. Cu această treabă a fost investit Ministrul Justiției, Tudorel Toader. Ce a făcut el?

A luat-o metodic. A teoretizat cu talentul și aptitudinile sale de dascăl până când ne-a apucat pe toți durerea de cap. Și a tot întârziat momentul schimbărilor așteptate. Care schimbări erau evident mult mai numeroase decât articolele decarate neconstituționale. În esență, ele ar fi trebuit să vizeze o reformă a Justiției. Prin care să se restabilească, vorba lui Tudorel Toader, echilibrul puterilor statului. Pe drept cuvânt, ministul Justiției a constatat și a făcut public faptul că există un dezechilibru. În favoarea puterii judecătorești. Puterea judecătorească, având drept vârf de lance procuratura, care constituțional nu face parte din puterea judecatorească, a cotropit celelalte puteri ale statului, scăpând de sub orice control. Până la urmă a fost creată o republică a procurorilor. Aceasta s-a substituit statului de drept. Tentativa de reformă avea în vedere încheierea unei epoci negre de grav deparaj de la democrație.

După numeroase bâlbâieli, Tudorel Toader s-a adresat pe rând, dacă nu mă înșel chiar de două ori, CSM, Procurorului General și Înaltei Curți avansându-le propunerile sale pe care, într-un final, le-a luat sub braț, le-a dus la pachet la Bruxelles, solicitând și acordul Înaltei Porți a secolului prezent. Nu avea obligația să facă acest lucru decât cu acele norme care vizau schimbarea mecanismelor prin care funcționează justiția, avizul negativ sau pozitiv fiind consultativ. Iar decizia urmând să-i aparțină în exclusivitate Parlamentului.

Loviți însă în moalele capului de lașitate, de lipsă de elementară de curaj politic, de lipsă de verticalitate, atât Tudorel Toader cât și PSD, ca să nu mai vorbm de Guvern, s-au prezentat cu căciula în mâini în fața procurorilor și s-au dat pe mâna acestora. Moment în care tandemul Lazăr-Kovesi a lovit necruțător. Cei doi corifei ai parchetului, cei doi stâlpi ai republicii procurorilor au utilizat o stratagemă simplă. Nu au lăsat timp asociațiilor de judecători sau de procurori să analizeze pachetul de acte normative și să se pronunțe. I-au convocat "instituțional" pe procurorii din subordine sub forma unor adunări generale, în care regula este că procurorii fac ceea ce le spune șeful. Și,evident, au dat de pământ prin vot, ca și când ei erau Parlamentul, întreg pachetul legslativ al lui Tudorel Toader.

Cum să accepte "instituțional" procurorii să răspundă pentru nenorocirile pe care unii dintre ei le provoacă deliberat sau din neștiință de carte? Cum să accepte ei ca un grup de alți procurori să-i controleze și să vadă dacă nu comit ilegalități? Cum să accepte procurorii, în plină republică a procurorilor, schimbarea formei de stat și tansformarea Romniei într-un stat de drept? E de înțeles de ce au dat de pământ cu proiectul lui Tudorel Toader. Tocmai de aceea, în înțelepciunea sa, Legea Fundamentală stabilește că procurorii nici măcar nu trebuiesc întrebați atunci când Parlamentul face legi și că doar CSM poate da un verdict consultativ și numai când se pune problema reorganizarii justiției.

Nu că legile lui Tudorel Toader ar fi fost perfecte. Dimpotrivă. Oferta lui a fost criticată din toate pozițiile. Și, evident, ar putea fi îmbunătățită în Parlament. Procuroriii îl transformă pe Tudorel Toader în eroul care nu este. Într-un mare profesionist care a făcut o tentativă de a reforma sistemul și care moare eroic la datorie. Și acest lucru este greșit.

Acum, ultimul cuvânt îl are Parlamentul. Respectiv majoritatea PSD plus ALDE. Și asta numai dacă Guvernul are suficientă clorofilă pentru a împinge în Parlament spre îmbunătățire pachetul legislativ. La capătul acestei încleștări, dacă ea va avea loc, vom afla cum stăm. Se transformă România, în fine, într-un stat de drept? Sau rămâne, pentru mult timp de-aici încolo, un stat captiv al procurorilor?

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE