• Tweet

Deloc întâmplător, Florian Coldea, fostul director operativ al SRI a ales să răspundă unor acuzații pe Ziare.com. Un site tradțional prietenos. Ca să mă exprim elegant. Și a făcut-o chiar în această zi de marți, trei ceasuri rele pentru SRI, când colonelul în rezervă Daniel Dragomir se prezintă în fața Comisiei de control. La cererea sa. Pentru a devoala modul în care o instituție a statului s-a transformat într-un monstru. Sub conducerea lui Florian Coldea.

Este cu neputiință ca în spațiul editorial rezonabil al acestei analize să încerc să epuizez toate temele lansate în spațiul public după o lungă tăcere de omul care a deturnat cel mai imortant serviciu secret al statului de la sarcinile sale legale. În consecință, pentru moment, mă rezum doar la câteva considerații.

Deseori, pentru cine are răbdare să lectureze tot ceea ce a debitat Florian Coldea în acest interviu, poate fi remarcat faptul că acesta invocă așa numita regulă de aur. Ea înseamnă, în esență, să nici nu infirmi și să nici nu confirmi o anumită informație. Este principiul care stă la baza activității oricărui ofițer operativ. Un ofițer operativ, prin urmare, nu poate confirma și nici nu poate infirma faptul că întreține un anumit fel de relații cu ziariști, de la care vrea să afle lucruri sau cărora le plasează informații, pentru ca acestea să devină publice. O fi adevărat. La fel de adevărat este și faptul că, în România, legea nu interzice racolarea de către un serviciu secret a unor jurnaliști sau chiar a unor case de presă. Numai că cel care astăzi este profesor - și încă de etică - la Academia de Informații aflată în subordinea SRI omite din prostie sau neintenționat o realitate. Și anume faptul că, în calitate de director operativ al SRI, el nu era nicidecum ofițer operativ. Ceea ce un ofițer poate, un director nu poate. Chiar dacă e mai mare în grad și în rang administrativ. Florian Coldea nu era și nu este acoperit de acest principiu al regulii de aur atunci când încearcă să manipuleze opinia publică prin presă.

În aceeași ordine de idei, a doua eschivă utilizată frecvent de el pentru a nu răspunde unor întrebări, de altfel foarte prietenoase, suspect de prietenoase, este așa-numitul secret de serviciu. Sau chiar de stat. Domnia sa își imaginează că, într-un stat democratic, un director sau fost director operativ al unu serviciu de informații își poate permite să tăinuiască o informație, sub motiv că devoalarea ei ar încălca legea secretului de stat. Este total fals. Atunci când avem de-a face cu o prezumtivă infracțiune, săvârșită de unul sau mai mulți lucrători ai unui serviciu inteligent sau așa zis inteligent, nu mai funcționează legea tăcerii. Dimpotrivă, cei care dețin informații sunt obligați să le devoaleze pentru că, altfel, fie acoperă o infracțiune, fie asigură perpetuarea ei. Nici acest pretext nu poate fi utilizat în mod rezonabil de Florian Coldea atunci când refuză să răspundă la o serie de întrebări.

El, generalul cu patru stele, fostul șef operativ al SRI, pretinde că o serie întreagă de operațiuni extrem de discutabile ale instituției pe care a condus-o - 240.000 de interceptări ale unor cetățeni români, dintre care foarte multe pe o durată mai mare de cinci ani și sub pretextul suspiciunii săvârșirii unor acte de terorism, implicarea în anchetele penale în baza unor protocoale sau chiar în afara acestora, transformarea justiției în câmp tactic, monitorizarea și șantajarea ori anihilarea unor judecători și procurori, a unor politiceni și jurnaliști - ar fi fost săvârșite cu deplină acoperire legală. Și care ar fi această acoperire legală? Nici mai mult nici mai puțin decât o decizie CSAT, care include lupta împotriva corupției în categoria riscurilor de siguranță națională, ca de altfel și a presei. Profesorul de etică de la Academia SRI nu știe, sau neglijează, sau uită, sau ignoră voit faptul că respectiva instituție, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, nu are dreptul de-a promova norme juridice. CSAT nu face lege în această țară, Constituția fiind din această perpectivă foarte clară. Singurul organ legiuitor este Parlamentul României, care, în anumite condiții, poate delega acest atribut Guvernului. Prin urmare, nu există nicio hârtiuță produsă de CSAT cu valoare de lege. Consecința este că nici SRI și, cu atât mai puțin domnul Florian Coldea, nu se pot ascunde și nu se pot prevala de vreo decizie CSAT, atunci când aceasta excede legii constituționale. Concluzia finală este că SRI nu a avut și nu are sub nicio formă împuterniciri legale pentru a combate corupția. Iar tot cea ce instituția a făcut în acest sens a făcut ilegal. Pentru a clarifica aceste chestiuni, au fost necesare mai multe decizii ale Curții Constituționale, până când, în final, cel puțin teoretic, nenorocitele protocoale care au stat la baza binomului SRI-DNA au fost desființate.

În aceste condiții, mi se pare firesc să mă întreb dacă, răspunzând așa cum a răspuns unor întrebări amicale ale unui ziarist anonim de la un site prieten al SRI, Florian Coldea chiar ne crede pe toți tâmpiți.

Și încă ceva, cred eu relevant. În interviul acordat în beneficiul Ziare.com, Florian Coldea vorbește despre marile performanțe ale instituției înregistrate pe parcursul lungii perioade în care, cu ajutorul lui Traian Băsescu, el și George Maior s-au aflat în fruntea acesteia. Invocând două argumente. Siguranța națională, pe care SRI a păzit-o strașnic și frontul anticorupție, în care același SRI a luptat în prima linie. Ați observat că, în ciuda aparențelor și a afirmațiilor repetate făcute în acest sens, România, slavă Domnului, nu a fost încă silită să dea proba de foc a modului în care-și apără siguranța națională în fața provocărilor teroriste sau de altă natură. Încă nu. Și ne dorim ca lucrurile să rămână așa. Cât privește lupta pe frontul anticorupției, care așa cum am văzut excede cadrului legal, din nou nu avem nici cea mai mică probă nici de la SRI și nici de la DNA și nici din partea partenerilor noștri euroatlantici că eforturile din ultimi zece ani ar fi fost încununate de vreun succes. S-a redus cumva marea și mica corupție și noi nu știm nimic?

Atenție! În orice activitate din aceast lume există ca unitate de măsură de necontestat raportul calitate-preț. Ce preț a plătit societatea românească în ultimii zece ani către Serviciul Român de Informații și ce avantaje reale a obținut?

Dacă tot lucrează în continuare Coldea la SRI ca profesor de etică, după ce și-a falsificat deconturile de le Disneyland și Seychelles, și dacă tot a publicat acest interviu, pe care nimeni de la SRI nu l-a pus între paranteze, înțelegem că instituția își asumă respectivele afirmații publicate în Ziare.com. Și atunci tot instituția este datoare să răspundă întrebărilor de mai sus. Ca de altfel și tuturor întrebărilor care vor mai fi puse de alții astăzi și în zielele următoare. Uitând, din respect față de cetățenii Romniei, de "legea de aur" a domnului Florian Coldea.

Sorin Rosca Stanescu