• Tweet

Astăzi, începând de la ora 13.00, în dezbaterea Camerei Deputaților intră o propunere formulată de Guvern și taxată pe drept cuvânt de către Marcel Ciolacu drept un zombi legislativ. Este așa-numita lege a pandemiei, propusă de Executiv. Un act normativ la care mă voi referi în ceea ce urmează, fără a intra în prea multe detalii de tehnică legislativă.

După cum este și firesc, legile sunt scrise de către juriști și susținute, amendate și votate de către parlamentari, care tocmai din acest motiv au fost aleși de către cetățeni. Desigur, la originea unui act normativ pot sta și stau de cele mai multe ori specialiștii în domeniul supus reglementării. Dar aceștia își expun punctele de vedere după care, într-un stat normal la cap, le pasează mingea juriștilor. Și legiuitorilor. Iar acum vom vedea ce talmeș-balmeș poate să iasă atunci când o lege este scrisă de cine nu trebuie.

Guvernul a dorit să acopere un vid legislativ pe care l-a creat el însuși. Atunci când a promovat norme legate de pandemie, prin care au fost încălcate grav drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Aceste drepturi sunt garantate de Constituția României. Este absolut firesc ca, sesizată fiind, Curtea Constituțională să reacționeze. Și să scoată în afara legii respectivele prevederi. Este chiar decizia care a stârnit mânia premierului Ludovic Orban. Fiind incapabil să se stăpânească, acesta a comis cea mai gravă infracțiune pe care o poate săvârși un demnitar al statului român. I-a sfătuit pur și simplu pe cetățeni să nu respecte decizia Curții Constituționale. Cu alte cuvnte, să încalce Legea Fundamentală a țării, pe care tot el, atunci când a preluat mandatul, s-a jurat să o respecte și să o apere. Presupun că dacă liderul PSD nu este total vândut statului subteran sau dacă, vândut fiind, primește ordin să se distanțeze de Ludovic Orban, așa cum a făcut și președintele, fruntașul PNL va fi deferit Justiției printr-o plângere penală formulată chiar de către Parlamentul României. Dar să închidem paranteza și să vedem cum, după decizia Curții Constituționale, s-a ajuns la aberația supusă azi dezbaterii din Parlament.

Prin reacția legitimă a Curții Constituționale, s-a creat inevitabil un vid legislativ. Cu alte cuvinte, fiind anulate o serie de prevederi din instrumentul legal care permite lupta împotriva pandemiei, Guvernul s-a trezit în situația în care se pusese singur de a nu mai putea impune respectarea unor norme necesare. Consecința este că românii au căzut rapid în cealaltă extremă. Nemaiavând încredere în guvernanți, pentru că aceștia au promovat în mod repetat, pe lângă norme și restricții raționale, fel de fel de aberații, multe de neînțeles, altele imposibil de implementat, disciplina, care ne-a păzit de cele mai rele efecte ale pandemiei, s-a transformat în scurt timp în haos. Iar haosul ne-a adus în scurt timp în situația în care avem cele mai multe cazuri de infectați și de decedați din întreaga Europă. Și suntem la un pas de a fi izolați. Și restricționați. Ce trebuia să facă Guvernul în această situație?

În mod normal, Executivul ar fi trebuit să declanșeze consultări, atât cu specialiștii din domeniu, cât și cu oamenii politici din celelalte partide, inclusiv din opoziție, pentru a elabora un act normativ care să-l corecteze pe cel declarat neconstituțional. Să treacă acest act normativ prin Parlament, în colaborare cu toate forțele politice, și să purceadă la implementarea lui. În paralel, Guvernul avea obligația să încerce pe toate căile să recâștige în fața cetățenilor încrederea pierdută. Dacă acest lucru ar mai fi fost posibil. În caz contrar, înțelegând că lumânarea credibilității sale s-a consumat ireversibil, să dovedească responsabilitate, să demisioneze și să lase loc altui Guvern, care ar fi avut misiunea să ne păzească de pandemie și să salveze economia atât de greu încercată. Guvernul Orban însă s-a cramponat de putere. Iar Ludovic Orban, în loc să aibă reacția unui adevărat bărbat de stat și să se retragă demn de la putere, ne propune în schimb această găselniță legislativă, pe care opoziția s-a grăbit pe bună dreptate să o taxeze drept zombi.

De ce avem de-a face cu un zombie legislativ? Am promis că nu voi intra în chestiuni de tehnică juridică pentru a nu-l suprasolicita pe cititor. Și mă voi ține de cuvânt. În esență, proiectul de act normativ supus astăzi, începând de la ora 13.00, dezbaterii în Camera Deputaților are cinci vicii care-l fac inacceptabil.

1). Din nou, așa cum s-a întâmplat și în cazul legii anterioare, actul normativ este evaziv. El prevede măsuri care restrâng drepturi și libertăți fundamentale, pe care Executivul le găsește necesare în vederea combaterii pandemiei, dar fără a preciza în mod concret modul în care acestea urmează să se aplice. Consecința este că atât instituțiile statului obligate să vegheze la respectarea legii, cât și cetățenii pot oricând să încalce actul normativ fără a fi conștienți de acest lucru. Ceea ce îi expune pe nedrept unor sancțiuni. Și evident unor abuzuri.

2). Același act normativ este o lege de tip zombi pentru că prevede și restricții lipsite de sens și care în mod vădit încalcă drepturi și libertăți ale omului, fără a aduce în schimb vreo garanție că în final, pe această cale, pandemia va putea fi diminuată. Încălcarea cu brutalitate a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului nu poate avea altă consecință în plan practic decât faptul că cetățenii nu se vor conforma respectivului act normativ, îi vor încălca cu bună știință prevederile și, drept urmare, rezultatele scontate de legiuitor nu vor fi atinse. În continuare vom vedea o creștere exponențială a efectelor pandemiei, atât în plan sanitar, cât și în plan economic.

3). Pentru prima dată în materie de sănătate publică, restricțiile vizează atât persoanele, cât și bunurile utilizate de acestea. Ceea ce înseamnă că persoanele pot fi carantinate și forțate la anumite tratamente fără consimțământul acestora, iar bunurile lor pot fi de asemenea supuse carantinei. Ceea ce reprezintă pur și simplu o aberație juridică.

4). Cetățenii pot fi supuși restrângerii unor drepturi și libertăți prin carantinare și tratare obligatorie sau în alte moduri, pur și simplu în baza unor suspiciuni. Iar suspiciunile nu sunt definite de inițiatorul legislației în domeniu. Culmea este că și bunurile pot fi suspectate. Prin urmare, din nou se restrâng drepturi și libertăți fundamentale în baza unor simple bănuieli, pe care le-ar putea avea unul sau altul dintre funcționarii însărcinați cu protejarea sănătății publice. Se deschide astfel larg ușa abuzurilor de tot felul.

5). Și din nou avem de-a face cu o inovație absolută în plan juridic. În sensul că, în proiectul de act normativ, se prevede faptul că orice decizie luată de Organizația Mondială a Sănătății este implementată în mod automat în legislația internă și, ca atare, devine obligatorie. Așa ceva nu s-a mai întâmplat veodată. Nici măcar deciziile ONU ori ale Consiliului de Securitate ONU nu sunt preluate automat în legislația statelor. Să ne gândim numai la faptul că pretindem că ne aflăm într-un regim de parteneriat strategic consolidat cu Statele Unite. Și să ne reamintim că, în această săptămână chiar, Donald Trump, șeful Executivului american, utilizându-și una dintre prerogativele pe care le are, a anulat pur și simplu acordul cu OMS. Și noi ce facem? Procedăm pe dos? Și acordăm OMS-ului mai multă autoritate decât a avut vreodată? Mai multă autoritate decât are oriunde altundeva în lume? Și asta în condițiile în care știm foarte bine de câte bâlbâieli și de câte erori grave s-a făcut OMS vinovat în această perioadă? Și legat tocmai tocmai de pandemie?

Iată câteva motive pe care cred că le poate înțelege orice om cu capul pe umeri, motive pentru care acest act normativ nu poate să treacă, fără a fi în mod radical amendat de către partidele de opoziție. Să vedem ce va urma.

Sorin Rosca Stanescu