• Tweet

Claudiu Tarziu, unul dintre cei care a construit AUR de la bun inceput, anunta ca se desparte definitiv de aceasta formatiune politică:

"Inevitabilul s-a produs. Mă despart definitiv de AUR. Pentru că săptămâna trecută AUR a fost înlocuit cu Partidul George Simion. A fost alegerea participanților la ședința Consiliului Național de Conducere. Peste câteva săptămâni, unii vor spune că nu au fost de acord, dar n-au avut ce face...

Am sentimentul că sunt alungat din propria casă de către copiii mei, pentru că am încercat să-i opresc să-i dea foc. Dar măcar salvez moștenirea pe care mi-am propus dintru început să o pun în lucrare. Cu zestrea aceasta moral-spirituală și cultural-politică am putut construi vehiculul politic numit AUR și nu le-o las, mai ales că nici nu își dau seama că au nevoie de ea. Cu acest capital simbolic de luptă și de jertfă, voi putea clădi o altă formațiune politică, mai performantă și mai trainică.

Iată faptele!

Vineri, 4 aprilie, în chiar prima zi de campanie prezidențială, Consiliul Național de Conducere (CNC) al partidului Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), întrunit la Slănic Moldova, a decis să mă suspende din funcție și să-mi interzică să mai candidez la vreo funcție în partid.

Este pentru a treia oară când CNC este convocat în absența mea, a președintelui Consiliului, știindu-se bine că nu voi putea fi prezent.

Președintele partidului, George Simion, nu are curajul unei confruntări directe și a preferat să mă atace în lipsă.

Așa a știut el să pună capăt unei colaborări de câțiva ani, de pe urma căreia a ajuns la un pas de a-și vedea visul cu ochii. Căci astfel se traduce gestul suspendării mele din funcție, dublat de interdicția de a mai candida la vreo funcție de conducere în partid. O anulare politică echivalentă cu excluderea. Mă obligă să plec, pentru că nu îndrăznește să mă excludă. Tipic pentru el.

George Simion a oficializat ruptura dintre noi acum, pentru că nu a mai suportat sentimentul de neputință. Neputința de a-și înfrâna orgoliul, de a-și cere iertare și de a face tot ce se cuvine pentru a repara lucrurile.

Ruptura însă datează de mai multă vreme. Cam de la începutul anului electoral 2024, din vremea în care George Simion a instituit un regim de conducere dictatorial în partid.

Cronologic, eu am parcurs următoarele etape în efortul de a menține partidul unit și pe calea lui specifică, pe baza unei abordări statutare, legale, morale, doctrinare și de respect față de promisiunile făcute electoratului:

- Am cerut să analizăm și să decidem împreună, în conducerea colectivă, nominalizările pentru europarlamentare și locale, solicitare care a fost ignorată complet de George Simion, cu susținerea camarilei sale.

- Am inițiat o discuție despre rezultatele proaste la locale și europarlamentare și am cerut să avem o dezbatere în partid pe această temă. Drept răspuns, grupul informal de la vârful partidului a decis excluderea oricărui membru care ar cere socoteală pentru scorul înregistrat de partid.

- Am cerut să li se certifice calitatea de membru al partidului tuturor candidaților AUR care au obținut mandate de aleși locali, pentru a le fi validate aceste mandate. Era ieșirea firească dintr-o situație absurdă. La numai câteva luni după ce fuseseră aleși, peste 600 dintre candidații de pe locurile eligibile erau opriți să-și ia mandatele pentru că nu li se mai recunoștea calitatea de membru. Această epurare era motivată principial, în fapt fiind dictată de jocurile de putere locale pentru alcătuirea majorităților în noile Consilii locale și județene. Am avertizat atunci că oamenii își vor găsi dreptatea în instanță, iar partidul se va trezi cu sute de noi dușmani. Exact așa s-a întâmplat.

- Am solicitat să discutăm nominalizările pentru alegerile parlamentare. Lista finală a fost întocmită și avizată de președintele partidului, fără semnătura mea, care era obligatorie potrivit statutului AUR. Nu am fost lăsat să semnez, pentru a nu avea nici un cuvânt de spus în privința candidaților. Cu listele de candidați supuse unui val de contestații în toată țara, puțin a lipsit ca partidul să nu mai fie lăsat să intre în alegeri, ceea ce ar fi fost un dezastru. În această primejdie de moarte l-a pus președintele lui, George Simion, care apoi a încercat să arunce vina pe mine, deși el era singurul vinovat. Dar am tăcut și de data aceea, pentru a proteja partidul.

- Am transmis mai multe mesaje către Biroul Național de Conducere și către președintele George Simion, prin care ceream respectarea statutului, revenirea la un sistem de selecție bazat pe performanțe, reluarea funcției conducerii colective etc. Din nou, niciun răspuns concludent.

- Am transmis o scrisoare către membrii conducerii partidului, în care criticam deciziile arbitrare și neinspirate, adoptate unilateral de către președintele partidului. A fost scursă "pe surse" în presă, cu intenția de a furniza motivul pentru înlăturarea mea din partid. Nu mi-am asumat-o public (dar nici nu am negat-o, așa cum au înțeles unii), pentru a proteja partidul în preajma alegerilor și pentru că era un document strict de uz intern, care urmărea rezolvarea problemelor, nu expunerea lor publică. În fața reacțiilor venite din filiale și dinspre electorat, mazilirea mea a fost amânată. Iar președintele partidului a susținut că scrisoarea e o făcătură a adversarilor. Nimeni însă nu a putut nega adevărul celor scrise de mine atunci.

- Am făcut public, odată cu începerea alegerilor parlamentare, un "Manifest al celor care cred în România", pentru a le aduce aminte tuturor membrilor și simpatizanților noștri valorile, principiile și idealurile pentru care s-a format și a promis să lupte AUR. Am trasat astfel liniile de acțiune ale partidului și liniile roșii, pe care nu le vom putea încălca. Manifestul l-a iritat pe președintele partidului, care și-a pus oamenii de casă să le reproșeze semnatarilor că "s-au alăturat lui Târziu". A fost un test al adevărului care doare.

- Am propus o analiză a rezultatelor de la alegerile parlamentare si prezidențiale, dar nu am avut niciun răspuns din partea conducerii de partid.

- Am cerut elaborarea și lansarea unui proiect politic după alegerile din decembrie 2024, care să proiecteze strategia partidului pentru această legislatură. Niciun răspuns.

- Am cerut organizarea în primele două luni ale anului 2025 a procesului de alegeri pentru structurile de conducere locale ale partidului. Degeaba. AUR nu are conducere statutară în nicio organizație locală din țară, după două rânduri de alegeri parlamentare.

- Am propus și am inițiat discuții cu cele două partide suveraniste din opoziție pentru alcătuirea unui pol suveranist în Parlament, care să susțină eficient proiectele noastre politice. Reacția lui George Simion a fost una de boicot a acțiunii.

- Am cerut adoptarea unui plan B pentru a avea un suveranist în alegerile prezidențiale care urmează, în cazul previzibil în care dlui Călin Georgescu i s-ar fi interzis să candideze. Am fost contrazis public de către președintele AUR, care a susținut că planul B este depunerea candidaturii dlui Georgescu. Același președinte AUR care a spus în mod repetat că el nu va candida. Același care azi candidează cu promisiunea că va aduce turul doi înapoi.

Ce îi reproșez lui George Simion

Candidații AUR au fost selectați în primul rând după criteriul obedienței necondiționate față de liderul partidului. Mai mulți oameni valoroși au fost eliminați de pe liste pentru că nu au fost de acord să facă sluj în fața lui sau pentru că nu au acceptat să-și dovească loialitatea față de el prin trădarea încrederii altor lideri ai partidului.
Eu mi-am asumat răspunderea pentru coordonarea campaniei pentru alegerile parlamentare, în condițiile în care George Simion nu voia să facem campanie pentru parlamentare, ci doar pentru alegerile prezidențiale. După două săptămâni de mers prin țară, a decis să mă boicoteze pentru a mă determina să renunț. Mi-a înscenat un episod penibil la Bistrița, ca să poată să-mi ceară demisia, dar a dat înapoi, văzând că rămân ferm pe poziție și temându-se de efectele asupra imaginii sale de candidat prezidențial.
Am vizitat mai multe județe și am văzut la fața locului lipsa organizării și a procedurilor. Am încercat să repar din mers ce se putea. Coordonatorii locali însă nu mai știau de cine să asculte și uneori au preferat să nu acționeze.

Acesta este motivul pentru care partidul a înregistrat un scor modest la parlamentare, deși partidele sistemului s-au prăbușit la cote istorice.

Dacă în campania de europarlamentare am ieșit cu personalități istorice ale românilor, fără legătură cu preocupările oamenilor și cu tematica UE, la parlamentare am jucat totul pe așa numitul Plan Simion - în prelungirea narativului de campanie de la europarlamentare, care îl proiecta pe liderul partidului în linie descendentă cu marii voievozi români, după modelul cultului personalității făcut odinioară lui Nicolae Ceaușescu. Știm astăzi cu ce rezultate.
Planul Simion s-a rezumat în comunicarea publică la o găselniță de marketing politic: case la 35.000 de euro pentru toți românii. Mi s-a părut jignitor pentru partid și pentru electorat să ne lansăm într-o negustorie imobiliară și să afișăm și prețul pe tarabă, în loc să promovăm un proiect de țară cu obiective majore.
Am gestionat slab rezultatul alegerilor parlamentare și nu am fost capabili să inițiem o coaliție care să aibă relevanță în Parlament.
La negocierile pentru Consiliile locale și județene am făcut toate compromisurile posibile, departe de promisiunile din campanie, când președintele partidului jura că nu va face nicio alianță cu partidele sistemului.
În ziua în care a fost anulat turul doi ne-am predat necondiționat, fără luptă! Demobilizarea electoratului care ar fi avut datoria, dreptul și voința să iasă în stradă a fost cel mai neașteptat și mai profitabil cadou făcut statului paralel.
Anularea alegerilor nu putea fi făcută decât într-o țară fără opoziție politică! Dacă e strigător la cer că un regim abuziv a dat o lovitură de stat cu o ștampilă, nu se cutremură nimeni la gândul că un partid suveranist, cu 20 de procente în Parlament, a cerut blocarea oricărui protest în ziua când românilor li s-a suspendat dreptul la vot?

Traseul bezmetic parcurs de partid din decembrie și până la sfârșitul lui februarie arată încă o dată că strategia politică a AUR este o însăilare de reacții și impulsuri de moment.
Eșecul magistral al partidului în ultimele trei luni este incapacitatea de a forma o coaliție parlamentară care să revendice puterea. Formal, AUR este izolat din punct de vedere politic, deși, în mod discret, partidul participă la toate jocurile de pe urma cărora speră să obțină beneficii.
AUR nu este un partid, pentru că nu are o structură de conducere colectivă. În realitate, structura de putere informală este mult mai redusă și complet diferită de cea formală, statutară și se rezumă la câțiva apropiați ai lui George Simion. De ce ar prefera un lider să conducă verbal, prin ordine directe, în loc să își sprijine deciziile pe organele staturate ale partidului?
AUR nu are nicio organizație județeană constituită statutar. După cinci ani de la întrarea în Parlament și după un an de la alegerile locale în care reprezentanții AUR au câștigat posturi în administrațiile locale, toți liderii de organizatie sunt numiți pe bază de procură, de la centru. Și dacă sunt numiți pe bază de procură, tot la fel de ușor și arbitrar pot fi revocați. Acesta este unul dintre secretele unității de granit din cadrul AUR. Zeci de membri sau de lideri au fost demiși sau excluși în ultimul an, pentru că au îndrăznit să miște în front.

Concluzii

Problemele mele în AUR au apărut atunci când am început să mă manifest mai activ în public. Teama ca eu să nu obțin prea multă vizibilitate în afara partidului și susținere în interiorul partidului, care să-i amenințe poziția, l-a făcut pe George Simion suspicios, iritat și abuziv.

Ce s-a întâmplat în ultimele zile în AUR este fotografia derivei în care se află partidul. Declarațiile contradictorii, lipsa de asumare, confuzia generală arată absența unei strategii și o conducere dependentă de starea emoțională și gândirea unui singur om.

Situația din AUR este foarte departe de ceea ce se vede astăzi, iar după prezidențiale vor izbucni crizele ținute astăzi sub preș.

Toți oamenii cu notorietate și cu o carieră în spate vor vrea să știe care e proiectul politic al partidului pentru actual legislatură și ce s-a făcut în aceste luni.

Dacă George Simion a crezut că are o problemă cu mine, după alegeri se va întâlni cu niște colegi mai puțin diplomați decât am fost eu, oameni care acum speră că AUR va câștiga ceva din această cursă.

Eu nu-l critic doar pe George Simion, ci pe toți aceia care au făcut posibilă preluarea partidului pe persoană fizică.

Mi s-a reproșat, într-un mod nerușinat și iresponsabil, că aș fi trădat partidul și cauza. Eu nu am jurat niciodată credință unui prim-secretar și nici unei organizații autointitulate partid politic. Nici unui candidat cu aspirații mesianice. Eu am un singur jurământ, față de națiunea română. Dacă am greșit față de națiunea română, voi plăti personal, dar nu accept sentințe de la activiști de partid și oameni de casă. Miza frământărilor de astăzi din România e mult mai mare decât manevrele de culise ale unor figuranți ideologici.

Mi se oferă indulgențe la preț redus din partea unor oameni care au pășit deja în afara istoriei. Aleg să merg drept pe drumul meu în continuare, în slujba unei cauze pentru care am luptat peste 30 de ani. Nu accept să mă încolonez în spatele unei călăuze grăbite, care și-a pierdut de mult vederea și simțurile.

În urmă cu cinci ani, la primul congres al AUR, am promis că voi fi în acest proiect politic atâta vreme cât voi putea garanta că el urmează valorile și principiile pe care și le-a asumat și drumul pe care i l-am jalonat doctrinar cu cei patru piloni binecunoscuți; Națiuna, Familia, Credința și Libertatea. Astăzi, nu mai am cum să garantez toate acestea.

Va fi greu, dar nu imposibil să se șteargă imaginea și numele meu din toate materialele propagandistice ale partidului. Dar nu va fi cu putință niciodată să se vorbească despre AUR fără să se menționeze numele unuia dintre cei doi co-fondatori ai acestui proiect politic.

Acestea fiind zise, închei capitolul AUR o dată pentru totdeauna. De acum mă voi concentra numai spre viitor. Un viitor mai bun pentru toți românii merită toate eforturile, riscurile și sacrificiile. Rămân deci în luptă.

Dumnezeu să ocrotească România și națiunea română!"