• Tweet

David Popovici a fost aproape de bronzul olimpic la Tokyo Aquatics Center. Puștiul-fenomen, a terminat primul sub linia podiumului la 200 de metri liber, deși nu are decât 16 ani și 10 luni!

Noua stea a natației mondiale, David Popovici, 16 ani, are în spate o poveste construită pas cu pas, discret, împreună cu familia și staff-ul său. Un puzzle divers lasă să se întrevadă geneza miraculoasă a unui campion, de la felul în care și-a gestionat primii ani în bazin și cavalcada de medalii juvenile până la racordarea la tehnologiile utilizate în sport și obsesia de a elimina orice capcană pe zona de doping. După ce a explodat la recentele Europene de juniori de la Roma, unde a obținut timpi uluitori la 100 m liber, David Popovici a intrat pe radarul internațional. Iar Jocurile Olimpice devin scena pe care puștiul de 16 ani surprinde tot mai mult cu aparițiile sale fulminante în bazin.

E cumva însă un mister cum, într-un sistem șchiop al sportului românesc, apare dintr-odată în prim-plan o perlă pregătită să supună întreaga planetă. Cum a fost posibil? De unde s-a ivit acest monstru marin? Ce resorturi au stat în spatele creației unui puști-minune? E un puzzle care oferă imaginea unui campion adevărat. Începutul e deja povestea cunoscută. O scolioză diagnosticată la patru ani, recomandarea de a merge la bazin și dragostea la prima vedere între David și viteza din apă. La „Lia Manoliu", inițierea cu Bogdan Stroe și Bogdan Manea, apoi întâlnirea cu antrenorul Adrian Rădulescu. Ce semnale a avut de timpuriu față de potențialul planetar al acestui om-amfibie?

Cei doi lucrează de când David avea 9 ani. „Era modelul potrivit pentru sport, înalt la vârsta lui, membre lungi, energie multă și un pic de burtică. Asta a dispărut însă repede. Îi plăceau de la început provocările, competiția. Antrenamente, întreceri, ștafete, la toate se cupla total", rememorează Rădulescu la Tokyo rădăcinile colaborării cu Popovici. Dar amintirile lui David sunt mai simpatice despre copilăria lui. „Mama mai râde și acum cu prietenii mei că mâncam de pe jos, aduceam gândaci prin casă, răsturnam gunoiul și mâncam din el, mă cățăram toată ziua prin copaci, mă jucam cu bețe și pietre. A fost interesant", povestea recent într-un interviu pentru Steaua TV.

Dar momentul care a aprins cu adevărat beculețul spre performanță s-a întâmplat la 10 ani. „Atunci a bătut primul record național, deși nu avea cea mai bună tehnică, dar baza era mindsetul. Și-a pus în cap un scop și a ajuns acolo. De aici am pornit", explică Rădulescu. Iar etapa următoare s-a produs la 14 ani, la Campionatele Naționale de cadeți: „A luat medalie la toate cele 15 probe, de la 50 m până la 1.500 m, toate versiunile de concurs. 12 de aur, un argint și două bronzuri. Ca să domini de asemenea manieră o competiție, trebuie să fii chiar foarte bun". La juniori, campion național la 400 m mixt, pe podium la 200 m liber, 200 m mixt și 100 m liber. Medaliile au început să curgă înlănțuite într-o avalanșă amețitoare care crea, puțin câte puțin, racheta futuristă. Apoi, la Festivalul Olimpic al Tineretului European, la Baku, cel mai bun timp înregistrat vreodată de un sportiv la 14 ani în proba de 100 m liber: 49,82 secunde.

„Am renunțat în 2019 la Europene, la Mondiale, special pentru a ne axa pe FOTE. Și am decis să ne focusăm natural pe 50 m, 100 m și 200 m liber pentru că atinsese deja baremul B pentru JO. Era firesc să mergem spre A pe aceste probe". „Hrană pregătită sub indicațiile nutriționistului. A fost o perioadă în care se trezea la cinci și jumătate dimineața pentru a merge și la școală, și la antrenamente pentru a prinde orarul disponibil la bazin. Venea mai devreme dacă era programată și pregătire fizică pe uscat. Dar, în general, controlul era ca între masă și intrarea în apă să treacă două ore".

Conexarea la tehnologiile adaptabile în sport face și ea parte din arsenalul lui David. Are în staff un analist video, care folosește filmările pentru a monitoriza pregătirile bucureșteanului. Explică tot Adrian Rădulescu: „E vorba despre studiul tehnic, tactic al curselor lui David. În funcție de anumiți parametrii, îți ghidezi mai departe antrenamentele, plecând de la deficiențe și puncte forte și având în permanență un răspuns de la sportiv. Am folosit și tot felul de gadgeturi, de la cunoscutele pulstestere până la căști audio pe care le purta în timpul antrenamentelor pentru a comunica în timp real cu David.

„Mâncam de pe jos, aduceam gândaci prin casă. Am renunțat însă la un moment la aceste facilități, fiindcă le-am văzut limitările. Mă refer la faptul că în concurs e singur, trebuie să-și asume informații, iar atunci când are parte de prea mult feedback riscă să slăbească anumite reacții tocmai din obișnuința de a-i fi livrate pe tavă". Aș îndemna la echilibru pe durata acestor Jocuri Olimpice în ce privește aparițiile lui David. Jocurile sunt la cu totul altă dimensiune decât Europenele de juniori, dar ne dorim să ajungem cât mai departe, să căpătăm experiență și să învățăm ce e de învățat pentru următoarele Olimpiade, la Paris, Los Angeles, Brisbane.

Iar un alt subiect sensibil vine din zona de doping. Și felul în care POPOVICI TEAM abordează subiectul vorbește despre preocuparea adâncă din partea familiei, a antrenorilor, a celor din jurul lui David. Bunăoară, mama lui, care a lucrat în zona asistenței sociale, a ținut să urmeze cursuri de ofițer antidoping pentru a înțelege exact prin ce mecanisme va trece fiul său în procedurile în domeniu. Tatăl, cu job în zona vânzărilor, se ocupă foarte atent de monitorizarea și verificarea pe diferite canale a tuturor rețetelor medicale și suplimentelor care intră în uzul lui David. Părinții au o convenție cu sportivul să evite aparițiile publice, lucru transmis în sistem piramidal și către cei care au mai lucrat de-a lungul vremii cu puștiul. Regula internă e că numai David și antrenorul său discută diferite teme în media, orice alte voci trebuie să treacă prin filtrul celor doi înainte de a povesti orice subiecte legate de înotătorul-revelație.

De aceea, tot Adrian Rădulescu explică și preocupările pe partea de antidoping: „Folosim numai suplimente avizate sau cu factor de calitate gen ISO. Sunt substanțe controlate de laboratoare anonime, urmărim atent să fie respectate condițiile de calitate. Mulți cad în capcana comodității, spun că X le-a recomandat produsul Y, fără să se asigure că totul e în regulă, deși e responsabilitatea fiecărui sportiv, viața și cariera lui, să fie clar ceea ce folosește. Ar fi important ca toată lumea să facă aceste lucruri. Orice supliment trebuie luat cu cea mai mare circumspecție, primul pas e verificarea la ANAD, apoi soliciți de la producător garanțiile de calitate. Dacă ți le pune la dispoziție, e OK, dacă nu, îți asumi o decizie".

În traducere, oamenii din jurul lui Popovici iau măsuri să verifice dacă, de exemplu, susținătoarele folosite sunt conforme cu compușii de pe rețetă, se updatează constant la modificările survenite în domeniu și, în general, caută să-i asigure lui David confortul și liniștea medicale, necesare în procesul de pregătire. Nu e deranjat că explozia tânărului a ridicat dubii pe zona de dopaj: „E dreptul fiecăruia să întrebe, e obligația noastră să participăm la toate controalele și o facem fără niciun fel de probleme. Orice record mondial se avizează după proceduri care presupun control antidoping, în ultimele săptămâni dinaintea Jocurilor Olimpice a trecut prin teste, în Italia, la Europenele de juniori, a trecut prin teste. Cooperăm oricând, e normal să fie așa!".

Iar în tot acest tablou cu piese de domino, Rădulescu invită la moderație inclusiv pe durata Jocurilor Olimpice: „Nu e cazul să ne entuziasmăm excesiv. Curba învățării are anumite inflexiuni, David e într-un permanent proces de acumulări. Sigur, o să ajungem și la recordul lumii pe 100 de metri liber, 46,91 brazilianul Cesar Cielo, dar e imposibil de anticipat cât de repede". Momentan, Popovici are cel mai bun timp mondial al sezonului, 47.30, realizat la Europenele de la Roma, mai lucrează pe explozie și forță, "work în progress", cum zice antrenorul său, iar Jocurile Olimpice e prilejul de a se lua la trântă cu cronometrul, în timp ce o planetă întreagă își ține respirația câteva zeci de secunde spre a-l admira pe Zânul, așa cum îi spuneau colegii de bazin la începuturi, când se mândrea și cu un păr lung.