Apropiații președintelui SUA știu, dar nu spun nimic: "Trump este prea deranjat mintal pentru a-și continua mandatul!"

Postat la: 21.04.2026 |

Un expert britanic susține că Donald Trump este „prea deranjat mintal" și „suferă de un declin cognitiv substanțial". El afirmă că apropiații președintelui Statelor Unite „știu situația, dar nu spun nimic". Republicanii nu mai pot nega profunzimea declinului cognitiv al președintelui și ar trebui să acționeze pentru binele partidului.

Matthew Parris susține că dacă Donald Trump ar fi într-o funcție inferioară președinției americane, ar avea loc discuții urgente între colegi despre aptitudinea sa mintală pentru acest post, potrivit The Times. Imaginați-vă că ar lucra într-o bancă. Sau ca pilot British Airways. Sau ca avocat sau medic generalist local. În niciunul dintre aceste roluri nu i s-ar permite să continue să lucreze. Printre colegii lideri ai acestui președinte, nu poate exista un prieten sau un dușman al Statelor Unite care să îndrăznească să recunoască public că liderul lumii libere și-a pierdut mințile. Niciunul nu ar nega în privat. Chiar acum, el a aruncat jumătate de continent într-un haos ucigaș, iar lumea se uită în abisul colapsului economic.

Un semn timpuriu și critic că cineva este nesănătos la minte este atunci când începe să acționeze, să reacționeze sau să comunice în moduri care, nici măcar la cel mai evident nivel, nu sunt în propriul său interes. Să ataci în termeni personali pe Papă, de exemplu, dacă conduci o țară cu o populație catolică imensă; într-o suflare declari că capacitatea nucleară a altei țări a fost distrusă și în alta declari că aceasta reprezintă o amenințare imediată. Sau să postezi pe contul tău Truth Social o imagine cu tine în robe roșii și albe, cu lumină strălucind din mâinile tale, vindecându-i pe cei afectați, cu un avion de vânătoare și simboluri americane în fundal.

„Gaga" este un cuvânt crud pentru o afecțiune crudă, iar declinul cognitiv legat de vârstă poate lua multe forme, susține expertul. Dacă ești ca fostul președinte Biden, te împiedici ușor, căzând și uitând lucruri. Dacă ești succesorul său (sau Regele Lear), energia ta nu slăbește niciodată și începi să dai frâu liber în toate direcțiile, contrazicându-te, concediind oameni, promițând imposibilul și afirmând neverosimilul, oscilând sălbatic între agresivitate și autocompătimire. Președintele s-a înconjurat de un pluton hârțâit de colaboratori apropiați care trebuie să-i vadă prea clar dezechilibrul, dar, dacă ar cădea, trebuie să cadă odată cu el și, prin urmare, să tacă.

Conform celui de-al 25-lea amendament la Constituția SUA, vicepreședintele și cabinetul său puteau declara incapacitatea sa de a ocupa funcția. Dar nu o vor face. La fel ca cei din jurul lui Joe Biden, ei știu adevărul, dar nu spun nimic. A fost o vreme când cea mai evidentă explicație pentru comportamentul altfel inexplicabil al acestui președinte - aceea că își pierdea mințile - părea prea șocantă pentru a fi luată în considerare. Așa că comentatorii și-au mângâiat barba și au conceput teorii, cum ar fi aceea că a fost un negociator care a început cu o ofertă absurdă (cucerirea Groenlandei), apoi a negociat.

Sau că a fost un geniu în generarea de conținut pe rețelele de socializare și, prin urmare, a dominat știrile. Sau „teoria nebunului" - puterea prin prefăcătorie. Faptul că ocupantul Casei Albe nu se prefăcea era încă un salt prea teribil pentru imaginația noastră. Pentru ca președintele SUA să fie îndepărtat din funcție, doar Camera Reprezentanților de la Washington poate începe procesul prin vot majoritar simplu. Procesul, însă, se continuă în Senat și, pentru ca acesta să reușească, este necesară o majoritate de două treimi dintre senatori. „Inapt pentru funcție" nu se numără printre motivele menționate pentru punerea sub acuzare a unui președinte, ci „infracțiuni și delicte grave", iar adevărul este că, dacă majoritățile necesare din ambele camere ale Congresului doresc să înlăture un președinte, se va constata abaterea necesară.

Și adevărul suplimentar este că dacă se vrea să se obțină majoritatea necesară în Senat, trebuie să se deschidă o schismă în partidul acestui președinte. De două ori pus sub acuzare în primul său mandat (impeached - cuvântul se referă la proces, nu la verdict), Trump a supraviețuit pentru că senatorii republicani au rămas uniți. În orice viitoare punere sub acuzare, aceștia vor trebui să evalueze dacă șansele partidului lor vor fi sporite la următoarele alegeri prezidențiale, din 2028, prin înlăturarea actuală a titularului mandatului. Într-un Senat cu 100 de membri, nu mulți republicani trebuie să se revolte pentru a obține o majoritate de două treimi pentru a-l condamna pe președinte; dar va trebui să fie nevoie de mai mult decât câțiva senatori necinstiți.

Când un președinte este înlăturat, vicepreședintele său preia automat funcția. Așadar (presupunând că își propune să candideze la președinție), JD Vance va trebui să facă niște calcule dificile dacă Trump se confruntă cu turbulențe serioase în această toamnă. Să-și încerce norocul alături de Trump sau să se detașeze devreme? Poate și va fi Trump pus sub acuzare cu succes? Dacă poate și este pus, Vance va deveni președinte timp de doi ani. Ar fi aceasta o bază bună pentru o candidatură în 2028? Sau ar face mai bine să se definească corect și curând împotriva unui președinte care eșuează?