• Tweet

Oamenii de știință speră că un nou rover va găsi pe Marte urme ale unei forme de viață străvechi. O astfel de descoperire ar putea schimba fundamental înțelegerea noastră despre originea vieții în Sistemul Solar.

Viața de pe Pământ și o eventuală formă de viață de pe Marte ar putea avea un strămoș comun, sugerează oamenii de știință, în timp ce o nouă misiune se pregătește să caute dovezi ale existenței vieții pe Planeta Roșie.

Roverul ExoMars Rosalind Franklin, construit de Airbus la Stevenage, în Marea Britanie, pentru Agenția Spațială Europeană (ESA), va fi primul rover capabil să foreze până la doi metri sub suprafața marțiană în căutarea unor indicii că viața a existat cândva acolo.

Lansarea este programată pentru 2028, iar asolizarea pentru 2030. În ultimele săptămâni, echipa misiunii a testat sistemele de navigație în deșertul Tabernas, în apropiere de Almería, în Spania, unde relieful este considerat suficient de asemănător cu cel marțian pentru a permite simularea condițiilor de lucru, scrie The Telegraph.

O descoperire care „ar schimba totul"

Găsirea unor dovezi ale vieții pe Marte ar fi o descoperire majoră. Dacă organismele marțiene ar avea caracteristici similare celor de pe Pământ, acest lucru ar putea susține ipoteza că viața de pe cele două planete provine dintr-o sursă comună.

Una dintre posibilități este panspermia, ipoteza potrivit căreia formele de viață sau componentele necesare apariției lor pot fi transportate între planete.

Susanne Schwenzer, profesoară de mineralogie planetară la Open University și cercetătoare implicată în misiune, spune că o astfel de descoperire ar ridica întrebări fundamentale despre originea vieții.

„În prezent, omenirea consideră că suntem singura formă de viață din univers. Considerăm că Pământul este singura noastră barcă de salvare", a spus ea.

Dacă ar fi descoperite însă urme ale unei forme de viață străvechi pe Marte, explicația ar putea fi mult mai complexă.

„Dacă viața apare imediat ce condițiile îi permit, poate că a apărut acolo și apoi a ajuns aici. Dacă viața este aceeași acolo, este posibil să avem cu toții același strămoș", a spus Schwenzer.

Ea subliniază că nu există încă un răspuns la întrebarea dacă viața poate călători de la o planetă la alta.

„Găsirea vieții ar fi un lucru extraordinar de important. Este aproape înfricoșător să te gândești la asta, pentru că ar schimba totul", a adăugat cercetătoarea.

Marte a fost cândva mult mai asemănător cu Pământul

În urmă cu aproximativ patru miliarde de ani, Marte era considerat locuibil. Planeta avea lacuri, râuri și un ocean vast, precum și o atmosferă și un câmp magnetic care protejau suprafața de radiațiile provenite din spațiu.

Această perioadă a coincis cu așa-numitul Mare Bombardament Târziu, desfășurat în urmă cu aproximativ 4,1-3,8 miliarde de ani, când un număr neobișnuit de mare de asteroizi și comete au intrat în coliziune cu planetele.

Unele dintre aceste corpuri cerești ar fi putut aduce cu ele elemente esențiale pentru apariția vieții, inclusiv aminoacizi și componente ale ADN-ului.

Marte s-a răcit însă mai repede decât Pământul. Procesul a dus la pierderea dinamului din nucleul planetei, care alimenta câmpul magnetic.

Fără această protecție, vântul solar a îndepărtat treptat atmosfera și apa de la suprafața planetei. Marte ar fi devenit astfel nelocuibil în urmă cu aproximativ 3,7 miliarde de ani.

Roverul va fora doi metri

Suprafața planetei este expusă de miliarde de ani radiațiilor solare și cosmice, care pot distruge moleculele asociate vieții.

Din acest motiv, cercetătorii caută dovezi sub suprafață.

Roverele trimise anterior pe Marte au putut analiza doar straturile superficiale. Rosalind Franklin va putea fora până la aproximativ doi metri, ajungând într-o zonă în care materialul ar fi fost mai bine protejat de radiații.

Roverul urmează să asolizeze în Oxia Planum, în apropierea ecuatorului marțian. Regiunea a fost aleasă datorită depozitelor sedimentare bogate în argilă, formate într-o perioadă în care apa era prezentă în cantități importante.

Aceste depozite ar putea păstra urme ale unor forme de viață care au existat în trecut.

Roverul este echipat cu o cameră panoramică dezvoltată de University College London și cu un spectrometru în infraroșu realizat de Aberystwyth University. Instrumentele vor ajuta la identificarea zonelor potrivite pentru foraj.

Un radar care poate pătrunde în sol va analiza apoi structura subterană, pentru a verifica dacă formațiunile de la suprafață continuă în adâncime și pentru a identifica eventualele obstacole, notează The Telegraph.

După alegerea locului, roverul se va deplasa cu o viteză de aproximativ 1,2 metri pe oră până la punctul de foraj.

Mostrele extrase de la o adâncime de aproximativ doi metri vor fi introduse într-un laborator mobil aflat la bordul roverului. Rocile vor fi mărunțite și analizate pentru identificarea materiei organice.

Dovezi convingătoare privind existența unei forme de viață ar putea fi obținute la câteva săptămâni sau luni după asolizare.

De ce urmele vieții ar putea fi ascunse sub suprafață

Nicolas Oudart, profesor asociat la Universitatea din Versailles și membru al echipei radar WISDOM, spune că suprafața lui Marte a rămas relativ neschimbată timp de miliarde de ani.

„Pe Pământ avem plăci tectonice, iar suprafața este remodelată de-a lungul timpului. Pe Marte, aproape totul a rămas la fel timp de miliarde de ani", a explicat el.

Potrivit cercetătorului, faptul că nu au fost găsite până acum dovezi ale vieții la suprafața planetei poate fi explicat prin expunerea îndelungată la radiații.

„Prin forarea la doi metri adâncime, materialul ar fi protejat și poate vom găsi biomarkeri care să semene cu formele foarte timpurii ale vieții de pe Pământ", a spus Oudart.

Dacă ar fi descoperită viață pe o altă planetă din Sistemul Solar, implicațiile ar fi considerabile. O astfel de descoperire ar sugera că apariția vieții nu este neapărat un eveniment unic.

Roverul trebuie să învețe să lucreze singur

Deșertul Tabernas a fost ales pentru testarea roverului deoarece relieful său seamănă, în anumite privințe, cu suprafața lui Marte.

Echipa poate astfel să exerseze navigarea și identificarea unor locuri potrivite pentru foraj.

Autonomia este esențială. Semnalele radio dintre Pământ și Marte au nevoie de între patru și 21 de minute pentru a parcurge distanța dintre cele două planete, în funcție de poziția lor pe orbită.

Din acest motiv, roverul nu poate fi controlat în timp real de pe Pământ.

Centrul de control al operațiunilor roverului ESA, aflat la Torino, în Italia, îi transmite zilnic instrucțiunile pentru activitățile pe care trebuie să le desfășoare autonom. Același centru coordonează și testele din Spania prin intermediul sateliților.

Vincent Schaeffer, coordonatorul echipei Airbus care efectuează testele pe teren, spune că niciun loc de pe Pământ nu poate reproduce perfect condițiile de pe Marte.

Echipa încearcă însă să facă simularea cât mai realistă, inclusiv prin eliminarea urmelor și obiectelor umane din zona de testare.

Ce știm despre posibila viață marțiană

În 2013, speranțele privind existența vieții pe Marte au crescut după ce roverul Curiosity al NASA a detectat emisii de metan - un gaz care, pe Pământ, poate fi produs de organisme vii.

Cercetătorii consideră în prezent că metanul detectat ar putea avea o origine geologică. Totuși, posibilitatea ca Marte să fi găzduit cândva forme de viață nu a fost exclusă.

Benoît Pouffary, responsabil pentru explorare, pregătire, cercetare și tehnologie în cadrul ESA, spune că existența vieții în trecutul marțian este o ipoteză plauzibilă.

„Cred că viața ar fi putut apărea pe Marte. Mi se pare ceva credibil", a spus el.

Potrivit cercetătorului, descoperirea unor dovezi ale vieții extraterestre ar modifica profund perspectiva asupra locului Pământului în univers.

„Astăzi privim Pământul ca pe o lume mică și izolată. Dacă găsim dovezi că a existat viață într-un alt moment și într-o altă regiune a Sistemului Solar, acest lucru ar sugera că viața este pretutindeni", a afirmat Pouffary.

De ce misiunea a fost amânată

Roverul poartă numele Rosalind Franklin, chimista britanică ale cărei cercetări au contribuit la descoperirea structurii elicoidale duble a ADN-ului.

Misiunea ExoMars era programată inițial pentru 2022, iar roverul ar fi trebuit deja să se afle pe Marte.

Planurile au fost însă afectate de războiul din Ucraina. ESA a întrerupt colaborarea cu Roscosmos, agenția spațială rusă, care furniza mai multe componente pentru misiune, subliniază The Telegraph.

NASA și Agenția Spațială Britanică au intervenit ulterior pentru înlocuirea componentelor respective.

Noua lansare este programată pentru 2028, iar Rosalind Franklin ar urma să ajungă pe Marte în 2030.