• Tweet

Magistraţii de la Curtea de Apel Bucureşti au apelat la un artificiu juridic pentru a o scăpa pe Alina Bica de efectele condamnării de patru ani de închisoare primită în anul 2019, respectiv au considerat că arestul la domiciliu petrecut de fosta şefă a DIICOT pe timpul nopţii în casa ei din Italia poate fi asimilat cu detenţia într-un penitenciar din România.

Detalii despre modul în care judecătorii au interpretat legea penală şi dispoziţiile europene în acest caz apar în motivarea deciziei luate de Curtea de Apel Bucureşti pe 3 octombrie, prin care magistraţii au stabilit că Alina Bica şi-a executat pedeapsa în Italia, deşi ea nu a petrecut nicio zi efectiv în închisoare, conform Agerpres.

Alina Bica a fost condamnată definitiv în 2019 la patru ani de închisoare cu executare pentru că l-a favorizat pe omul de afaceri Ovidiu Tender. Înainte de pronunţarea sentinţei, a fugit din România, fiind localizată în Costa Rica, împreună cu Elena Udrea, după care a părăsit această ţară şi s-a stabilit în Italia, unde a cerut să nu fie extrădată în România.

Ulterior, a obţinut la Curtea de Apel din Bari ca pedepsa primită în România să fie executată formal în Italia. Concret, Curtea de Apel din Bari a stabilit, în noiembrie 2020, ca din condamnarea de patru ani să fie scăzută perioada în care Alina Bica a stat în arest preventiv şi arest la domiciliu în România. Judecătorii italieni au decis apoi ca pedeapsa rămasă - 3 ani, 9 luni şi 16 zile - să fie executată în arest la domiciliu, într-o formă diferită de arestul din România, respectiv doar între orele 21:00 (seara) şi 7:00 (dimineaţa).

După ce a "executat" pedeapsa în Italia, Bica a depus în instanţele din România mai multe contestaţii la executare, iar pe 9 iulie 2024 un complet de la Curtea de Apel Bucureşti a recunoscut decizia instanţelor italiene, fără însă a se pronunţa în legătură cu alte chestiuni juridice, cum ar fi mandatul de executare a pedepsei emis de Tribunalul Bucureşti şi mandatul european de arestare emis pe numele Alinei Bica după ce a fugit din ţară.

Între timp, pe 4 septembrie 2025, în cauza nr. C-305/22 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că revine instanţei de executare din statul care a emis mandatul european de arestare, în acest caz România, sarcina de a menţine sau retrage formele de executare. Mai mult, CJUE stabilea că un stat care a pronunţat o soluţie de condamnare poate refuza recunoaşterea unei decizii unui alt stat, dacă consideră că pedeapsa nu a fost executată efectiv. Pentru a lămuri care este statutul juridic al Alinei Bica, un judecător delegat a deschis un proces nou la Curtea de Apel Bucureşti, sub forma unei noi contestaţii la executare.

"Ulterior datei de 04.09.2025, situaţia juridică a formelor de executare a devenit incertă, fiind necesar a se stabili, în conformitate cu hotărârea CJUE, dacă statul român, care păstrează dreptul de a solicita executarea pedepsei pe teritoriul ţării, apreciază pedeapsa ca fiind executată în Italia sau solicită, cu respectarea principiului proporţionalităţii, predarea persoanei condamnate pentru a executa pedeapsa în România", se arată în documentele de la instanţă.

Problema ajunsă pe masa judecătorilor români era faptul că, potrivit deciziilor CEDO, o persoană nu poate executa o pedeapsă mai mare decât cea stabilită în decizia de condamnare. Or, odată ce Italia a recunoscut că Alina Bica a executat pedeapsa, România nu putea să o pună pe fosta şefă a DIICOT să mai execute o dată condamnarea.

"În ipoteza în care statul emitent ar decide să menţină mandatul european de arestare, ar reveni acestuia, dacă este cazul, atunci când persoana căutată este predată respectivului stat sau atunci când aceasta se întoarce voluntar pe teritoriul acestuia, sarcina de a ţine seama de articolul 26 alineatul (1) din Decizia cadru 2002/584. Această dispoziţie, întrucât impune luarea în considerare a tuturor perioadelor în care persoana respectivă a fost deţinută în statul de executare, garantează că persoana respectivă nu trebuie să execute, în cele din urmă, o detenţie a cărei durată totală, atât în statul de executare, cât şi în statul emitent, ar depăşi durata pedepsei privative de libertate la care a fost condamnată în statul emitent", mai spun judecătorii români.

Concret, magistraţii trebuiau să găsească un artificiu prin care să echivaleze arestul la domiciliu din Italia cu detenţia într-un penitenciar din România, pentru a considera pedeapsa ca fiind executată. Soluţia găsită de un complet de la Curtea de Apel Bucureşti a fost să considere că arestul la domiciliu petrecut în timpul nopţii de Alina Bica în casa din Italia este similar cu regimul deschis din închisorile din România, chiar dacă această echivalare nu este prevăzută în legislaţie, lucru recunoscut chiar de judecătorii români.

"Curtea de Apel din Bari a stabilit că pedeapsa rămasă de executat este de 3 ani, 9 luni şi 16 zile, din totalul de 4 ani de închisoare, restul fiind dedus ca reprezentând durata detenţiei preventive executată pe teritoriul României. Modalitatea de executare a pedepsei a presupus ca persoana condamnată să rămână în arest la domiciliu între orele 21 şi 7, iar în perioada rămasă să meargă în mod obligatoriu la locul de muncă. Totodată, persoana condamnată a avut interdicţia de a desfăşura anumite activităţi şi a frecventa anumite locaţii, indicate expres în hotărârea de recunoaştere. Analizând regimul juridic al pedepsei, Curtea constată că este similar arestului la domiciliu în dreptul procesual penal român, cu posibilitatea părăsirii domiciliului pentru a merge la locul de muncă (art. 221 alin. (6) din Cpp), măsură preventivă privativă de libertate, a cărei durată se scade din durata pedepsei cu închisoarea, în temeiul art. 399 alin. (6) din Cpp - prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsă. Totodată, potrivit Legii nr. 254/2013, şi persoanele aflate în executarea pedepsei închisorii, în regim deschis, au posibilitatea de a merge la muncă, zilnic, în afara penitenciarului, neînsoţiţi de escortă, cu obligaţia de a reveni la penitenciar la finalul orelor de lucru. Astfel, deşi forma de executare a pedepsei stabilită de Curtea de Apel din Bari nu este prevăzută expres în dreptul execuţional român, aceasta prezintă forme puternice de similitudine cu măsurile preventive privative de libertate reglementate în dreptul procesual penal român, a căror durată se deduce, zi la zi, din durata pedepsei aplicabile şi cu regimul juridic al executării pedepsei în regim deschis. Pentru aceste motive, Curtea apreciază că durata executată pe teritoriul Republicii Italiene, de 3 ani, 9 luni şi 16 zile (rămasă după deducerea unei părţi din durata arestului preventiv), a constituit o privare de libertate a persoanei condamnate", susţin magistraţii români.

În consecinţă, judecătorii români au constatat că nu mai există temeiuri pentru a menţine mandatul european emis pe numele Alinei Bica. "În baza hotărârii Marii Camere a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pronunţată la 04.09.2025, în cauza C-305/22, lămureşte întinderea şi aplicarea deciziei penale nr.../CO/15.05.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a Penală, în sensul că pedeapsa stabilită prin sentinţa penală nr.../29.11.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, în dosarul nr.../1/2015 este executată integral şi retrage formele de executare emise pe numele condamnatei: respectiv MEPI nr. 90 din 27.11.2019 şi mandatul european de arestare nr. 48/27.11.2019, emise de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală, în baza sentinţei penale nr.../29.11.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală", se arată în decizia Curţii de Apel Bucureşti.