• Tweet

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că starea de alertă din România a fost prelungită ilegal și că posibilitatea accesului la diverse manifestații publice pe baza certificatului verde era și ea ilegală. Decizia e definitivă și vine ca urmare a contestării unei decizii similare emise în primă instanță, decizie care a fost contestată de Guvern și de mai multe guverne.

Procesul împotriva Guvernului Românie, a CNSU și MAI a fost intentat de avocații Elena Corina Ciuchi și Dan Laurențiu Puiu. Recursul DSU și MAI a fost respins.

Detalii soluţie: Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei nr. 1796 din 3 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat. Respinge, ca neavenit, recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne prin Direcţia Generală Juridică împotriva aceleiaşi sentinţe. Respinge recursul declarate de recurentul-pârât Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă reprezentat de DSU împotriva sentinţei nr. 1796 din 3 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022, au decis judecătorii ÎCCJ.

Motivare sentință nr. 1796/2021 din data de 03.12.2021 (rămasă definitivă la ÎCCJ):

În legătură cu excepția lipsei de interes a reclamanților, Curtea a reținut următoarele:

„De altfel, ținând seama de spectrul foarte larg de drepturi și libertăți afectate prin HG nr. 1183/2021, este aproape IMPOSIBIL a se susține că persoanele nevaccinate, netrecute prin boală și netestate nu ar fi vătămate, actul contestat vizând practic viața de zi cu zi a cetățenilor, în cele mai obișnuite manifestări ale ei.
Față de cele de mai sus, excepția lipsei de interes va fi respinsă ca neîntemeiată."
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actelor contestate, Curtea a reținut următoarele:

„Interzicerea accesului la o procedură judiciară de suspendare a efectelor vătămătoare ale actului administrativ constituie, evident, o ingerință în DREPTULUI DE ACCES LA JUSTITIE (recunoscut de art. 21 din Constituția României, de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de art. 47 din Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, de art. 8 și 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).
Fiind vorba de o ingerință în exercitarea unui drept fundamental, ea trebuie să respecte condițiile impuse de art. 53 din Constituția României și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Dacă în cazul actelor administrative care au o acțiune îndelungată în timp (ce depășește durata obișnuită de soluționare definitivă a unei acțiuni în anulare, în contenciosul administrativ), s-ar putea admite (nu neapărat fără obiecții, dar acestea exced acțiunii de față) că o astfel de ingerință ar fi una prevăzută de lege (art. 5 alin. 3 din Legea nr. 554/2004), că ar urmări un scop legitim (ducerea la bun sfârșit a măsurilor de înlăturare a consecințelor unei epidemii) și că ar fi una proporțională (datorită posibilității încetării pe viitor a efectelor vătămătoare ca urmare a admiterii definitive a acțiunii în anulare, coroborate cu posibilitatea solicitării de despăgubiri retroactive pentru perioada de acțiune a actului vătămător), în schimb, în cazul actelor administrative cu o durată scurtă de aplicare (ce își epuizează efectele înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de anulare a actului), cel puțin condiția proporționalității ingerinței nu este îndeplinită.
În această privință este incidentă decizia nr. 392/2021 din al cărei conținut rezultă că, în viziunea Curții Constituționale, dreptul de acces la justiție (art. 21 din Constituție) al persoanei vătămate de o autoritate publică (art. 52 din Constituție), printr-un act administrativ (art. 126 alin. 6 din Constituție) este unul efectiv numai în măsura în care persoana vătămată poate să înlăture în mod concret și eficient consecințele actelor administrative atacate, în perioada în care acestea produc efecte.
Ca atare, atunci când, într-un caz concret, se analizează dacă reclamantul a avut un drept de acces la justiție efectiv și eficient, trebuie cercetat ansamblul mijloacelor legale procesuale puse la dispoziția acestuia de către stat, mai exact, dacă acest ansamblu era apt să ducă la obținerea rezultatului de mai sus, respectiv să înlăture în mod concret și eficient consecințele actelor administrative atacate, în perioada în care acestea produc efecte.
În consecință, analiza efectivității dreptului de acces la justiție nu se face prin raportare numai la dispozițiile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 (despre care s-ar putea susține că nu au fost constatate ca neconstituționale până în prezent), ci atât în raport de acest text, cât și de celelalte posibile remedii legale prevăzute de Legea nr. 554/2004 (acțiunea în anulare și acțiunea în despăgubiri), verificându-se efectul cumulat al acestora.
Curtea conchide că, în atare condiții, DREPTUL de ACCES LA JUSTITIE al reclamanților este LIPSIT de caracterul său efectiv (condiție intrinsecă, de altfel, oricărui drept, dat fiind că orice reglementare are ca scop instituirea și protejarea unor drepturi concrete, reale, nu teoretice, virtuale), cetățenii neputându-se sustrage practic niciodata aplicarii actului vătămător, singura posibilitate de remediu constituind-o solicitarea de despăgubiri post-factum.
În concluzie, trebuie să se rețină că, în privința hotărârilor de guvern de prelungire a stării de alertă, neputând obține beneficiul încetării pe viitor a acțiunii vătămătoare, cetățenii nu beneficiază de un acces efectiv la justiție și că ingerința în acest drept nu este proporțională, fiind deci o ingerință contrară art. 53 din Constituție."
În privința acțiunii în anulare, Curtea a reținut:

„În ceea ce privește faptul că măsurile aduc atingere drepturilor și libertăților, se constată, într-adevăr, din perspectiva persoanelor care nu sunt vaccinate/trecute oficial prin boală/testate, dispozițiile de mai sus nu constituie restrângeri ale drepturilor și libertăților, ci NEGARI, ANIHILARI ale lor, persoanelor în cauză fiindu-le REFUZATA absolut exercitarea acestor drepturi/libertăți.
Or, un drept care nu poate fi exercitat NU EXISTA, dat fiind că, după cum s-a arătat în privința dreptului de acces la justiție, orice reglementare își propune recunoașterea unor drepturi reale, concrete, efective, adică exercitabile și nu teoretice, abstracte, virtuale, neexercitabile."
Asadar, judecatorul de buna credinta Amer Jabre a desfiintat in motivarea de 40 de pagini Guvernul Romaniei. Magistratul arata cum autoritatile se folosesc de lacunele legislative actuale pentru a prelungi starea de alerta cu inca 30 zile astfel incat cetatenii discriminati sa aiba sanse tot mai mici de a le ataca la instanta.

Totodata, acest judecator de buna credinta se foloseste de ocazie pentru a arunca la gunoi Certificatul Verde. Insa nu anulearea este spectaculoasa, ci suspendarea Certificatului Digital, in ciuda blocajului din Legea nr. 554/2004.

In ceea ce priveste anularea HG 1242, judecatorul Curtii de Apel Bucuresti arata ca restrictiile nu doar ca sunt excesive si discriminatorii impotriva romanilor nevaccinati, ci aduc atingere insesi existentei unor drepturi si libertati (exemplu : libertatea de miscare sau dreptul la sanatate).