• Tweet

Nicio măsură a Guvernului, indiferent cât de rațională ar fi, nu poate fi implementată în absența încrederii cetățenilor. Iar încrederea nu poate fi asigurată cu biciul. Ea poate fi astfel menținută doar un timp extrem de limitat. Frica nu creează solidaritate. Iar încrederea sau neîncrederea se nasc din înțelegerea sau neînțelegerea semnificației unor reguli. Când regula nu este clară, cel care o încalcă nu este vinovat. Dar vinovații fără vină, până acum în număr de 300.000, au fost totuși puși să plătească. Să mergem mai departe în analiza acestui cerc vicios.

Ne uităm toți la diferite canale de televiziuni. Inclusiv la televiziunile specializate în știri, de unde ni se comunică regulile și sancțiunile decise de Guvernul Orban. Numai că reporterii, oricât de bine pregătiți și de bine intenționați sunt, nu au cum să explice ceea ce Guvernul însuși nu explică. Este adevărat că în toate spațiile închise de interes public este obligatorie pe toată durata purtarea măștilor de protecție? Așa ne spune Guvernul. Așa ne transmit televiziunile. Numai că în platourile de televizune îi vedem pe realizatori, dar și pe invitați, desigur cei care nu sunt pe Skype, fără măști de protecție. S-a făcut prin lege o excepție? Nu s-a făcut. Legea nu precizează nimic deosebit în acest sens. În consecință, va fi permis oricând ca polițiștii să dea năvală în studiourile de televiziune și să înceapă să împartă procese verbale de amendă. Să încercăm să gândim în mod lucid. Aceste televiziuni, reporterii și invitații lor nu fac alteva decât să informeze cât mai promt și cât mai complet populația. Să-i îndemne pe cetățeni să respecte câteva reguli elementare, pentru ca epidemia să nu fie escaladată. De o mare importanță este ca ceea ce spun ei să fie înțeles cu claritate și, din această perspectivă, și mimica prezentatorilor și invitaților joacă un rol. Masca nu face decât să distorsioneze sau să atenueze acuratețea mesajelor. În studiourile de televiziune, masca nu are absolut niciun rost. Sunt familiarizat cu aproape toate platourile de televizune din Capitală. Mă refer în primul rând la televizunile de știri. Pretutindeni există o distanță optimă mai mare decât cea recomandată de specialiști între invitați, dar și între invitați și prezentator. La fel, este o distanță de câțiva metri buni între prezentatori și invitați pe de-o parte și cameramani și producători pe de altă parte. De regulă, aerul condiționat funcționează la parametri optimi. Și sunt convins că, în acestă perioadă, pretutindeni au fost schimbate filtrele. Prin urmare, a-i obliga prin lege pe cei prezenți pe platourile televiziunilor de știri să poarte mască este o idioțenie. Pe de altă parte, întrucât legea nu face excepție și nu au fost prevăzute de către Guvern asemenea excepții, care pot fi mult mai multe, persoanele care nu poartă mască se expun unor sancțiuni corecte în raport cu rigoarea legii, dar incorecte în raport cu spiritul acesteia. Mai grav este însă ce se întâmplă în mintea telespectatorilor. Este evident că telespectatorul este derutat atunci când un reporter care nu are mască îi repetă la nesfârșit, dintr-un studio de televiziune, că toți, absolut toți cetățenii sunt obligați să poarte mască în toate spațiile publice închise.

Exemplul de mai sus asupra căruia am insistat în mod intenționat este ilustrativ pentru întreg mecanismul mental declanșat de o normă juridică întocmită pe picior, de oameni care nu s-au gândit suficient la ceea ce fac și care ar avea menirea să creeze încredere în autorități și să-i determine pe cetățeni ca, în mod conștient, să respecte legea cu strictețe. Tot exemplul de mai sus ne arată care este una dintre sursele neîncrederii. Și încălcării fără vină de către cetățeni a unor acte normative. Aflăm astfel de ce Guvernul Orban pierde treptat încrederea populației și de ce PNL scade în sondaje.

Vă mai dau un exemplu de altă natură. Oficiali ai statului român se tot pronunță pe televiziuni sau de la microfonul unor instituții publice, dar ne dau informații care se bat cap în cap referitoare la zonelele metropolitane ale țării. Unii spun că zonele metropolitane se poate circula fără declarație pe proprie răspundere în diferite localități, alții afirmă contrariul. Nemaivorbind de faptul că, deși zonele metropolitane sunt definite în DEX și deși dacă dai căutare pe Google afli că există șapte zone metropolitane în România, niciunde nu este precizat cu exactitate perimetrul acestora. În aceste condiții m-am permis să mă adresez ministrului de Interne, domnul Marcel Vela și să-l întreb dacă de pildă Bucureștiul și Ilfovul fac parte dintr-o zonă metropolitană. Și dacă în interiorul acestei zone metropolitane se poate circula fără declarație pe propria răspundere. Amabil și promt ca întotdeauna, domnul Vela mi-a dat un răspuns fără echivoc. Și nefiind o chestiune personală, fac public acest răspuns. Domnia sa a afirmat cu subiect și predicat că Bucureștiul și Ilfovul constituie o zonă metropolitană și că, pe perimetrul acestei zone metropolitane se poate circula fără declarație pe propria răspundere. Numai că informațiile pe această temă furnizate de reprezentanți ai statului au contnuat și în ultimele două zile să fie contradictorii. Mai mult chiar. Am descoperit că sunt primari din localități din Ilfov care au tipărit formulare de declarații pe proprie răspundere, diferite de formularele furnizate de Guvern, care să le permită cetățenilor să circule dintr-o localitate în alta în interiorul Ilfovului. Prin urmare și la acest capitol brambureala este totală.

Mă opresc acum la un ultim exemplu. Numîrul de persoane care se pot deplasa împreuăn în diferite împrejurări. Acesta este limitat la trei, cu precizarea că membrii unei familii se numără ca o singură persoană. Care familie? Familia în sensul ei restrâns? Să spunem rudele de gradul 1? Sau familia în sens larg, care cuprinde și rudele de gradul 2, de gradul 3 și așa mai departe? În sens larg, sunt familii care numără 50-60 de persoane. Dar diverși interpreți guvernamentali, încercând să facă precizări în acest sens, au vorbit ba de 8, ba de 16 persoane. Să zicem că este vorba doar de opt persoane. Opt persoane egal deci o persoană. Ceea ce înseamnă că trei persoane în mintea guvernanților pot fi în realitate 24 de persoane. În felul acesta, i-am auzit pe mulți români făcând raționamente și punându-și întrebări. Poate că raționamentele sunt greșite, dar întrebările sunt corecte. Iar o lege nu are voie ca după lecturarea ei să lase în urmă semne de întrebare.

Și totuși voi mai da un exemplu. Pentru a merge într-o altă localitate, printr-o condițiile prevăzute de lege figurează și însoțirea membrilor de familie. Și atunci cum raționează un cetățean obișnuit? Înseamnă că, dacă se deplasează de la Iași la Constanța, nu o poate face singur, sub nicio formă, dar poate efectua respectiva deplasare însoțindu-și , să spunem, soția sau copiii. Și invers. Soția sau copiii se pot deplasa justificat, întrucât își însoțesc soțul și, respectiv, tatăl. Curată brambureală!

Peste un timp ne vom da seama că din nou au fost sancționate sute de mii de persoane, dintre care cele mai multe nu fiindcă ar fi sfidat legea, ci pentru că nu au înțeles-o. Fiindcă nu au înțeles ceea ce, obiectiv vorbind, este de neînțeles. Și din nou vom participa cu toții la un uriaș scandal național. Problema e că între timp un număr din ce în ce mai mare de români încep să nu mai aibă deloc încredere în ceea ce le spun guvernații. Și, atenție, scade vertiginos și încrederea în specialiști. Și dacă la asta s-ar reduce efectele acestor contradicții din actul de comandă încă ar fi bine. Numai că efectele pot fi de natură pandemică. Stau și mă întreb ce vină am eu și ce vină au rudele și cunoscuții mei din diverse localități ale țării care s-au chinuit timp de trei luni conformându-se unor reguli stabilite de Guvern, fie ele și idioate, pentru a menține epidemia la un nivel cât mai scăzut. Și care acum se văd confruntați din nou cu intrarea în țară a valului de zeci de mii de concetățeni care, din cauza lipsei de precauție, de predicție și de organizare a guvernanților se răspândesc necontrolat și fără a mai intra în vreo carantină pe întreg teritoriul. Existând riscul de a fi contaminate localități în care până în prezent nu s-a înregistrat niciun caz de coronavirus. Și asta se întâmplă tot din cauza bramburelii.

Sorin Rosca Stanescu