• Tweet

Căldura, seceta, ploile torențiale și înghețurile târzii creează mari probleme fermierilor germani. Ei reacționează deja prin utilizarea unor soiuri adaptate, folosirea tehnicilor moderne și noi metode de plantare.

Valul de căldură de la sfârșitul lunii iunie a venit într-un moment nepotrivit pentru mulți fermieri. În timp ce orzul era deja pregătit de recoltare în multe regiuni ale Germaniei, seceta a afectat alte culturi într-o fază de dezvoltare deosebit de sensibilă. „Acest an este din nou unul dificil pentru exploatațiile agricole", a declarat Horst Gömann, de la Camera de Agricultură din Renania de Nord-Westfalia (NRW), într-un interviu acordat DW.

Cea mai afectată cultură este porumbul. Căldura extremă a coincis cu perioada de înflorire. „Observăm pe alocuri că porumbul nu formează știuleți. Acesta este practic un eșec total al recoltei", spune Gömann. La porumb, energia plantei este concentrată în știulete. Dacă acesta lipsește, producția scade dramatic.

Alte regiuni agricole europene au fost și mai grav afectate de valul de căldură din iunie, unde temperaturile au depășit 40 de grade Celsius. Potrivit unei analize recente a Coceral, organizația europeană a comercianților de cereale, valoarea recoltei de cereale din Europa a fost redusă cu peste două miliarde de euro, cele mai mari pierderi fiind înregistrate în Franța și Ungaria.

Din cauza temperaturilor extreme, Coceral și-a redus estimările privind producția de cereale din Uniunea Europeană și Regatul Unit cu aproape nouă milioane de tone, ceea ce reprezintă o scădere de aproximativ 3%. Institutul londonez de analiză Energy and Climate Intelligence Unit (ECIU) estimează chiar un minus de 5%. Cea mai mare parte a acestei revizuiri negative privește porumbul, care reprezintă aproximativ jumătate din reducerea prognozată.

Și grâul, precum și orzul, au fost afectate de condițiile meteorologice. În unele regiuni, orzul a fost recoltat cu câteva săptămâni mai devreme decât de obicei. Potrivit lui Horst Gömann, recolta de orz va fi probabil ușor sub medie. În cazul grâului, el estimează pierderi de aproximativ 10%.

O strategie importantă de adaptare este diversificarea riscurilor. În loc să cultive o singură varietate, multe ferme aleg soiuri diferite, cu perioade de maturare distincte. „Nu știi niciodată când apare un val de căldură extremă", explică Gömann. Cultivarea mai multor soiuri distribuie riscul între diferite stadii de dezvoltare.

Orzul are un avantaj natural: se dezvoltă mai devreme decât grâul și își finalizează adesea formarea boabelor înainte de instalarea secetei severe de la începutul verii.

Dacă pe câmp seceta amenință recolta, în pomicultură pericolul principal îl reprezintă înghețurile târzii. Din cauza schimbărilor climatice și a iernilor mai blânde, mugurii florali se dezvoltă mai devreme, însă nopțile cu temperaturi negative pot apărea și târziu în primăvară.

De aceea, mulți pomicultori folosesc sisteme de protecție împotriva înghețului prin pulverizarea apei peste flori. Se formează un strat de gheață care păstrează suficientă căldură în interior, împiedicând scăderea excesivă a temperaturii. În perioadele lungi de secetă din timpul verii, aceste instalații pot fi utilizate pentru irigare.

Există și soluții tehnice împotriva căldurii. Plasele antigrindină nu mai servesc doar la protecția împotriva furtunilor, ci oferă și umbră fructelor, prevenind arsurile solare.

În plus, în pomicultură și viticultură se experimentează deja cu folii fotovoltaice semitransparente. Acestea produc energie electrică, protejează plantele de radiația solară excesivă și permit totodată pătrunderea unei cantități suficiente de lumină.

În opinia lui Gömann, irigarea este un instrument important, dar nu întotdeauna justificată economic. Legumele, cartofii și fructele generează venituri suficiente pentru a compensa investițiile. În schimb, pentru cereale sau porumb, irigarea nu este rentabilă: „Costurile sunt pur și simplu prea mari", spune el.

Apa provine în principal din pânza freatică. În ciuda secetelor tot mai frecvente, Germania nu este o țară săracă în resurse de apă. „În principiu, avem încă suficientă apă în Germania", subliniază specialistul. Problema este distribuția inegală: iarna cade multă ploaie, în timp ce verile sunt marcate tot mai des de perioade secetoase.

Ameliorarea plantelor joacă un rol central. În Renania de Nord-Westfalia sunt cultivate deja soiuri ale căror rădăcini genetice provin din regiuni mai calde ale Europei.

„La grâu folosim deja mult material genetic din Franța", spune Gömann. Condițiile climatice de acolo s-au deplasat parțial spre Germania.

Cerealele cu tulpini mai scurte, așa-numitele soiuri semipitice, există de mulți ani. Acestea pot susține spice mai grei, rezistă mai bine la ploi abundente, grindină și vânt și necesită mai puțină apă.

Totodată, cercetătorii lucrează la soiuri de grâu cu rădăcini mai adânci. Institutul Julius Kühn din Germania urmărește dezvoltarea unor varietăți care reacționează dinamic la secetă: rădăcinile cresc în profunzime doar atunci când apa din stratul superior al solului devine insuficientă.

Recolta din 2025 a fost semnificativ peste medie, astfel încât estimările pentru anul în curs rămân în limitele unei recolte obișnuite. Iar faptul că Germania continuă să fie una dintre cele mai favorabile regiuni agricole ale lumii este demonstrat de comparația cu producția de grâu din Statele Unite.

„Din punct de vedere climatic, Germania beneficiază de condiții excelente pentru cultivarea cerealelor și a fructelor", explică Gömann. În sud-vestul Renaniei de Nord-Westfalia (NRW), producția de grâu la hectar este de două până la aproape trei ori mai mare decât în SUA.

„Aici, în regiunea Rinului, recoltăm aproximativ zece tone de grâu pe hectar la solurile bune, iar în condiții meteo normale putem ajunge chiar la unsprezece sau douăsprezece tone. Dacă mă uit la statisticile Departamentului Agriculturii din SUA, acolo se obțin doar trei până la trei, jumătate pe hectar", spune expertul.

Agricultura experimentează și cu plante de cultură noi. Soia este cultivată acum și în anumite regiuni ale Germaniei, deși pe suprafețe reduse. Se testează și sorgul, cereală cunoscută din regiunile aride ale lumii, însă la scară foarte mică. De asemenea, viticultura avansează treptat spre nord, un semn vizibil al deplasării zonelor de vegetație.

Pentru Gömann, cel puțin la fel de important ca noile soiuri este starea solurilor. Evitarea compactării acestora este esențială, astfel încât rădăcinile să poată pătrunde adânc în pământ.

Fermierii au trebuit întotdeauna să se adapteze la schimbarea condițiilor de mediu, spune el. Noul este însă ritmul transformărilor. Dacă odinioară schimbările climatice se produceau pe parcursul mai multor generații, astăzi ele devin vizibile în doar câteva decenii.

În același timp, agricultura modernă dispune de posibilități mult mai bune decât generațiile trecute. Noi soiuri sunt dezvoltate în câțiva ani, iar companiile internaționale lucrează permanent la plante mai rezistente la secetă și căldură.

Pentru expertul agricol este clar că frecvența tot mai mare a anilor extremi nu este o coincidență. Anii de secetă accentuată din 2018 și 2019, precum și recentele valuri de căldură, fac parte dintr-o tendință evidentă.

„Acest fenomen poate fi atribuit, fără îndoială, schimbărilor climatice care se conturează tot mai clar", afirmă Gömann. Prin urmare, agricultura trebuie să continue să se adapteze, așa cum a făcut-o de secole, însă într-un ritm mult mai rapid decât în trecut.