• Tweet

Lagărele de concentrare naziste au reprezentat una dintre cele mai întunecate şi inumane metode de epurare etnică, politică şi rasială. Milioane de oameni şi-au pierdut viaţa în acest sistem opresiv, iar un număr la fel de însemnat a suferit traume de multe ori ireversibile.

Pe lângă gazarea, torturarea, înfometarea, împuşcarea sau epuizarea prin muncă a prizonierilor, în lagăre a luat naştere, la iniţiativa lui Himmler, un experiment nazist, rămas tabu până de curând. Este vorba despre sistemul de recompense sexuale oferite prizonierilor pentru a-i stimula să muncească mai mult.

Pe scurt, în cadrul lagărelor erau organizate bordeluri, unde femeile-prizonier erau obligate, timp de câteva ore pe zi, să întreţină relaţii sexuale cu prizonierii care rezistau bine torturilor sau regimului de muncă silnică. Actul sexual al prizonierilor era urmărit prin orificii special amenjate de ofiţerii S.S. Despre toate aceste atrocităţi s-a ştiut puţin, mai ales fiindcă femeile transformate în sclave sexuale au refuzat, de frica stigmatului, să vorbească despre ororile din bordelurile lagărelor. Cu toate acestea, cercetătorul Robert Sommer a reuşit să găsească suficiente informaţii şi să realizeze o lucrare unicat intitulată "Das KZ Bordell" prin intermediul căreia prezintă tot ceea ce se ştie despre acest subiect tabu al vieţii din lagărele naziste, inclusiv cu mărturii ale celor implicaţi.

Aşa cum arată şi Sommer, ideea acestui experiment umilitor a fost creaţia lui Heinrich Himmler, unul dintre ideologii nazişti şi totodată cel mai important susţinător al teoriilor de epurare rasială, care au condus, de altfel, la întemeierea lagărelor de concentrare. În lagăre sau tabere de muncă forţată erau închişi cei din rasele considerate "indezirabile" precum evreii, romii sau ruşii, dar şi persoane incomode regimului. Liderii nazişti credeau că dacă vor oferi recompense sexuale prizonierilor aceştia vor deveni mai eficienţi în munca prestată şi vor fi mai liniştiţi.

Astfel, cei care rezistau cu bine torturilor naziste şi regimului de muncă silnică primeau drept bonus câteva minute la un bordel instalat în lagărul de concentrare. Aceste bordeluri erau numite „case de păpuşi", iar prima a apărut la Mauthausen, un lagăr din Austria în anul 1942. În timp, deşi nu au fost un succes, bordelurile din lagăre s-au înmulţit. În total, au fost zece bordeluri destinate prizonierilor, dintre care cel mai mare la Auschwitz, poreclit "Puff" şi amplasat lângă intrarea în sinistrul Block 24. În documentele naziste aceste bordeluri au rămas cu denumirea de Sonderbauten, adică clădiri cu destinaţie specială.

Cel care s-a ocupat de crearea acestui concept, la ordinele lui Himmler, a fost medicul SS Sigfried Schwela. Acesta a planificat în detaliu funcţionarea acestor bordeluri. Clădirile unde aveau să funcţioneze bordelurile aveau un aspect mult mai îngrijit decât barăcile din lagăr. Era, de asemenea, de obicei o clădire amplasată aproape de blocul administrativ nazist şi aproape de intrarea în lagăr. Schwela a selectat apoi personalul care să se ocupe de funcţionarea acestor bordeluri, inclusiv medici şi oameni care trebuiau să selecteze fetele care urmau să "lucreze" ca prostituate, dar şi pe cei suficient de „meritoşi" pentru a primi această recompensă sexuală. Conform principiilor lui Schwela, de "cadourile sexuale" au beneficiat doar deţinuţii care nu erau evrei, ruşi sau romi. Practic până şi în rândul prizonierilor era aplicată selecţia etnică. Cu alte cuvinte, erau selectaţi doar prizonierii de război, deţinuţii politici, cei consideraţi inderizabili din punct de vedere social sau cei care nu erau incluşi în rasele destinate exterminării de către liderii nazişti.

Pe aceleaşi principii rasiale erau selectate şi tinerele obligate de conjunctură să se prostitueze. Acestea erau recrutate din rândul prizonierelor lagărelor şi, de asemenea, nu trebuiau să fie de etnie romă sau evreice. Totodată, conform ideilor lui Schwela nu aveau voie să întreţină relaţii sexuale cei de etnii diferite. Adică, în cadrul bordelurilor, un german trebuia să facă sex cu o nemţoaică, un polonez cu o poloneză şamd. Practic, conform ideilor lui Himmler, prizonierii, care nu erau ruşi sau evrei, dacă dovedeau rezistenţă la munca silnică şi tortură primeau drept recompensă o partidă de sex la bordelul lagărului, având la dispoziţie 15 minute, cu o prizonieră transformată în prostituată. Era acceptată doar poziţia misionarului. "Ideea din spatele bordelurilor din lagăre era creşterea productivităţii, oferindu-le celor puşi la muncă silnică un soi de stimulent.(..) Evreii nu aveau acces la aceste bordeluri, şi nici prizonierii de război sovietici. Femeile evreice nu serveau ca "muncitoare sexuale", a precizat Sommer pentru Reuters.

Robert Sommer arată că acest experiment nazist a dat greş. Majoritatea prizonierilor erau prea extenuaţi şi flămânzi pentru a mai avea chef de sex, în timp ce alţii erau bolnavi şi epuizaţi, fără să mai fie în stare de aşa ceva. Oamenii erau umiliţi într-un soi de paradă ciudată. Şefii din lagăr îi nominalizau, la apel, de faţă cu toţi ceilalţi, pe deţinuţii "merituoşi" care se puteau "bucura" de o vizită la bordel. Erau duşi dezbrăcaţi, examinaţi şi apoi unşi pe organele genitale cu un soi de dezinfectant. Un prizonier Mieczyslaw Zając mărturisea: "Toată lumea era adunată la apel, în centru. Lagerfuhrer-ul era foarte mândru atunci când oferea primele cupoane pentru bordelul proaspăt deschis. Citea cu voce tare numerele şi dădea prizonierilor cupoanele în timp ce toţi ceilalţi priveau. Unul dintre prizonierii recompensaţi era profesorul Henryk Mianowski. Muncea foartea bine şi preda chimia. Însă profesorul a avut o mare problemă încercând să-i explice Lagerfuhrer-ului că ar fi preferat o bucată de pâine sau măcar un pic de supă în plus decât o vizită la bordel.", preciza fostul prizonier într-o declaraţie preluată de dailymail.co.uk.

Mai umilitoare şi mult mai traumatizantă era soarta prizonierelor care deveneau sclavele sexuale ale lagărului. Erau tinere cu vârste cuprinse între 20 şi 25 de ani şi care nu erau evreice sau rome. Trebuiau să fie sănătoase şi ceva mai arătoase decât restul prizonierelor. Li se dădea iluzia libertăţii de alegere, fiind întrebate dacă nu vor să lucreze la ceva mai uşor, mai special, urmând să beneficieze, în schimb, de anumite facilităţi. Pentru femeile înfometate, murdare şi bătute din lagăre prostitutia devenea o opţiune. Pe lângă umilinţa la care erau supuse, acestea erau şi mutilate. Toate tinerele prizoniere care ajungeau să lucreze în bordelurile lagărului erau sterilizate. Chiar dacă ar fi scăpat din lagăr, trecutul le-ar fi urmărit mereu. Cu toate acestea, atrocităţile din lagăr le împingeau pe aceste tinere către orice portiţă de scăpare. O supravieţuitoare a lagărului de la Auschwitz, Zofia Bator-Stepien, îşi aduce aminte, citată de Daily Mail, de o prizonieră frumoasă care a fost împinsă de foame să se prostitueze. "Când au căutat voluntare pentru munca uşoară, s-a oferit. Nu ştia ce fel de muncă urma să presteze. Când doctorul care a examinat-o a întrebat-o dacă ştie în ce s-a băgat, ea a răspuns că nu ştie, dar nu-i pasă atâta timp cât mai primeşte o bucată de pâine în plus. Medicul a continuat să o avertizeze "Acest tip de muncă înseamnă contactul cu bărbaţii şi am să-ţi fac o mică operaţie ca să mă asigur că nu ai să mai rămâi niciodată însărcinată. Gândeşte-te bine. Chiar dacă ai o şansă în plus să supravieţuieşti la Auschwitz, eşti încă tânără, poate ai să vrei să fii mamă în viitor şi nu va fi posibil". Tânăra i-a răspuns că nu-i pasă acum dacă va mai fi mamă sau nu. Ea doar visa la o bucată în plus de pâine", mărturisea Zofia Bator Stepien. Prizonierele transformate în sclave sexuale aveau condiţii mai bune. Primeau farduri, haine mai frumoase, pantofi cu toc şi mâncare suplimentară. Programul acestor tinere era între ora 20.00 şi 22.00, în fiecare seară, timp în care primeau cel mult opt bărbaţi. Acestora li se adăugau soldaţii care, de multe ori, abuzau de aceste tinere. În bordelurile lagărelor au fost folosite nu mai puţin de 200 de femei-prizonier.

Evident, prizonierii care erau în stare să facă sex la bordel, după o zi epuizantă, nu aveau parte de intimitate. Sommer spune că în pereţii camerelor de bordel erau orificii prin care ofiţerii şi soldaţii nazişti trăgeau cu ochiul. "SS-iştii aveau nişte găuri speciale prin care-i supravegheau", preciza Sommer pentru Reuters. După război, calvarul prizonierelor ajunse sclave sexuale nu s-a terminat, ele fiind ostracizate şi marginalizate, fără să primească vreodată compensaţie pentru ororile prin care au trecut.