Sfântul Pantelimon, doctorul fără de arginţi care şi-a dat averea săracilor. De ce se mănâncă porumb fiert pe 27 iulie şi cum sunt pedepsiţi cei care muncesc

Postat la: 27.07.2020 |

Credincioşii ortodocşi îl sărbătoresc luni, 27 iulie, pe Sfântul Pantelimon, mucenic la care credincioşii trimit rugăciuni atuncicând sunt în suferinţă. "Este unul dintre sfinţii vechi ai Ortodoxiei care, datorită tămăduirilor pe care le-a înfăptuit şi pentru care nu cerea nicio răsplată, a fost numit "doctorul fără arginţi".

Nu întâmplător este cinstit de medici şi de oamenii aflaţi în suferinţă", explică părintele Paul Tudorache, preot la parohia "Sf.Cuvioasă Parascheva" din Călăraşi. Pe 27 iulie, în biserici au loc slujbe, iar faptul că Sf. Pantelimon are cruce neagră în calendar înseamnă că are parte de cântări importante în această zi. În credinţa populară, în această zi există obiceiul de a nu face nimic în gospodărie pentru a nu avea necazuri. Cine lucrează în această zi va fi urmărit de necazuri, mai spune tradiţia. În trecut, despre cei care munceau pe 27 iulie se zicea că erau condamnaţi să se îmbolnăvească de ciumă, să aibă parte de ceasuri negre şi pagube în viaţa de familie.

În această zi se spune să cerbul iese din apă şi aceasta începe să se răcească, iar frunza teiului se întoarce pe dos, semn că vara se duce şi lasă în locul ei iarna. Tot în această zi se spune că se mănâncă porumb şi dovlecei, pentru ca oamenii să fie viguroşi în timpul iernii. De Sfântul Pantelimon se împart multe fructe, pentru ca poamele să nu fie viermănoase anul următor. Fratele mai mic al Sfântului Ilie, Sf. Pantelimon, cunoscut şi ca Sfântul Ilie cel mic (sau cel şchiop), sau Pintilie Călătorul, încearcă să-l facă pe acesta să fie mai îndurător cu credincioşii care cad în păcat. Sf. Pantelimon se serbează pentru a linişti trăsnetele, arsurile şi căderile de grindină.

Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor. Se spune că făcea minuni în rândul bolnavilor şi că, de asemenea, şi-a împărţit toată averea săracilor. Numele de „doctor fără arginţi" se trage din faptul că nu ar fi cerut plată după ce îi vindeca pe oameni.

Conform scrierilor teologice, Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon a trăit în vremea împăratului Maximian Galeriu şi era originar din cetatea Nicomidiei. El a văzut lumina zilei în anul 284, dintr-un tată păgân, senator la curtea împăratului, şi o mamă creştină. Primul său nume a fost „Pantoleon", adica „cel în toate puternic ca un leu". Mama lui Pantoleon, Evula, îl iubea pe Hristos în taină. Atras de învăţătura creştină, ca urmare a influenţei dragostei mamei sale, acesta va înceta a mai cerceta căile la moartea acesteia.

A terminat cu succes Şcoala de medicină la Nicomidia. Apoi a fost remarcat de împărat, care l-a şi ales drept medic al său. Începuse să fie tot mai iubit şi căutat de oameni, motiv pentru care a atras invidia altor medici care l-au denunţat la împărat. Atunci, acesta porunceşte ca tămăduitorul să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să-i fie tăiat capul. Se spune în tradiţia creştină că, în momentul decapitării sfântului, din rana lui nu a curs sânge, ci lapte

Sute de lăcaşuri de cult din Patriarhia Română îşi sărbătoresc hramul în ziua Sfântului Pantelimon. Printre acestea se numără şi stavropighia patriarhală de la Techirghiol - Mănăstirea "Sfânta Maria", Biserica "Sfântul Pantelimon" - Foişorul de Foc şi Biserica Paraclis universitar "Sfântul Dimitrie", ambele din Bucureşti. La cele două biserici se află fragmente din moaştele Sfântului Pantelimon. Fragmentele din moaştele sfântului se află şi la Catedrala arhiepiscopală din Constanţa.

În Bucuresti, un cartier poarta numele Sf.Pantelimon, un spital şi două biserici, acesta fiind considerat primul ocrotitor al Bucureştiului, până când în Capitală au fost aduse moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov.

Dumnezeu va apărea din nou in inima tânărului doctor, făcându-l să-şi dorească cu ardoare Botezul în Hristos. Schimbarea cea mai mare din viata lui Pantelimon a avut loc în momentul întâlnirii acestuia cu bătrânul creştin Ermolae. Trecând zilnic prin faţa curţii preotului unei biserici din Nicomidia, tânărul Pantoleon a fost chemat odată să intre înăuntru de către Ermolae.

Bătrânul Ermolae începu apoi să-l înveţe că numai Hristos este singurul doctor adevărat, al sufletelor şi al trupurilor. Vizitele la acesta au urmat pentru mai mult timp. Într-o zi, Pantoleon găsi pe drum un copil mort, muşcat de o năpârcă. Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, el chemă în ajutor numele lui Hristos şi îndată copilul se ridică, iar năpârca muri. Deoarece era căutat de mulţi bolnavi, ceilalţi medici din Nicomidia deveniseră invidioşi pe el şi, fiindcă îngrijise un creştin, ei profitară de ocazie pentru a-l denunţa pe Pantoleon la împărat. Împăratul Maximian porunceşte ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să-i fie tăiat capul. Se spune în tradiţia creştină că, în momentul decapitării sfântului, din rana lui nu a curs sânge, ci lapte.