Teoria "Red Queen": motivul neștiut pentru care a apărut, de fapt, sexul. Scopul nu este doar reproducerea!

Postat la: 01.06.2023 |

Evoluția reprezintă schimbarea speciilor în timp. Cu toate acestea, având în vedere modul în care funcționează ecosistemele pe Pământ, multe specii au o relație strânsă și importantă între ele pentru a-și asigura supraviețuirea. Aceste relații simbiotice, cum ar fi relația prădător-prădător, asigură funcționarea corectă a biosferei și împiedică speciile să dispară.

Acest lucru înseamnă că, pe măsură ce o specie evoluează, aceasta va afecta celelalte specii într-un fel sau altul. Această coevoluție a speciilor este ca o cursă a înarmării evolutive care insistă ca și cealaltă specie din relație să evolueze pentru a supraviețui.

Ipoteza "Red Queen" în evoluție este legată de coevoluția speciilor. Aceasta afirmă că speciile trebuie să se adapteze și să evolueze în mod continuu pentru a transmite genele generației următoare și, de asemenea, pentru a nu dispărea atunci când evoluează și alte specii dintr-o relație simbiotică. Propusă pentru prima dată în 1973 de Leigh Van Valen, această parte a ipotezei este deosebit de importantă în cazul unei relații prădător-pradă sau al unei relații parazitare.

Sursele de hrană sunt, fără îndoială, unul dintre cele mai importante tipuri de relații în ceea ce privește supraviețuirea unei specii. De exemplu, dacă o specie de pradă evoluează pentru a deveni mai rapidă de-a lungul unei perioade de timp, prădătorul trebuie să se adapteze și să evolueze pentru a continua să folosească prada ca sursă de hrană fiabilă. În caz contrar, prada, acum mai rapidă, va scăpa, iar prădătorul va pierde o sursă de hrană și va putea dispărea. Cu toate acestea, dacă prădătorul devine el însuși mai rapid sau evoluează într-un alt mod, cum ar fi să devină mai invizibil sau un vânător mai bun, atunci relația poate continua, iar prădătorii vor supraviețui. Conform ipotezei Reginei Roșii, această coevoluție de du-te-vino a speciilor este o schimbare constantă, cu adaptări mai mici care se acumulează pe perioade lungi de timp.

O altă parte a ipotezei Reginei Roșii are legătură cu selecția sexuală. Aceasta are legătură cu prima parte a ipotezei ca mecanism de accelerare a evoluției cu trăsături dezirabile. Speciile care sunt capabile să își aleagă un partener, în loc să se reproducă asexuat sau să nu aibă capacitatea de a selecta un partener, pot identifica caracteristicile dezirabile ale partenerului respectiv și vor produce urmașii cei mai potriviți pentru mediul înconjurător. Să sperăm că acest amestec de trăsături dezirabile va duce la selectarea urmașilor prin selecție naturală, iar specia va continua să existe. Acesta este un mecanism deosebit de util pentru una dintre speciile aflate într-o relație simbiotică, dacă cealaltă specie nu poate fi supusă selecției sexuale.

Un exemplu de acest tip de interacțiune ar fi o relație dintre gazdă și parazit. Indivizii care doresc să se împerecheze într-o zonă cu o abundență de relații parazitare pot căuta un partener care pare să fie imun la parazit. Deoarece majoritatea paraziților sunt asexuate sau nu pot fi supuși selecției sexuale, atunci specia care poate alege un partener imun are un avantaj evolutiv. Scopul ar fi acela de a produce urmași care să aibă trăsătura care face ca paraziții să nu se mai poată adapta.