• Tweet

Europa începe să se pregătească pentru un scenariu climatic considerat până de curând îndepărtat: o încetinire severă a marilor curenți oceanici din Atlantic, care ar putea modifica radical clima continentului.

De la Reykjavík la Haga, guvernele europene analizează tot mai atent posibilitatea ca sistemul de curenți cunoscut sub numele de Circulația Meridională de Reversiune a Atlanticului (AMOC) să slăbească semnificativ în următoarele decenii.

AMOC transportă ape calde din regiunile tropicale către nordul Atlanticului și contribuie la menținerea temperaturilor relativ blânde în Europa. Însă încălzirea globală și topirea calotei glaciare a Groenlandei modifică echilibrul de temperatură și salinitate al oceanului, ceea ce ar putea încetini acest mecanism.

O oprire completă a AMOC este considerată mai puțin probabilă decât o încetinire, iar oamenii de știință nu știu încă exact când sau dacă sistemul ar putea ajunge într-un asemenea punct. Totuși, cercetările recente au determinat mai multe guverne europene să trateze riscul ca pe o problemă de securitate și de planificare pe termen lung, scrie politico.eu.

Islanda a declarat posibilitatea prăbușirii AMOC drept un risc pentru securitatea națională. Țările nordice analizează consecințele asupra climei și economiei, Finlanda evaluează efectele asupra agriculturii, energiei și transporturilor, iar Țările de Jos examinează ce ar putea însemna o astfel de schimbare pentru sistemele sale de protecție împotriva inundațiilor.

Marea Britanie investește, la rândul său, într-un sistem de avertizare timpurie care ar putea identifica semnele că anumite componente ale sistemului atlantic se apropie de un punct critic.

De ce este importantă AMOC

Motorul AMOC se află în Atlanticul de Nord. Acolo, apa rece și sărată se scufundă în adâncurile oceanului, contribuind la atragerea spre nord a unor cantități suplimentare de apă caldă.

Acest mecanism face parte din sistemul care contribuie la climatul relativ temperat al Europei. Este unul dintre motivele pentru care orașe precum Parisul au ierni mult mai blânde decât alte regiuni situate la latitudini comparabile din America de Nord.

Schimbările climatice pun însă presiune asupra acestui sistem.

Pe măsură ce calota Groenlandei pierde gheață, iar precipitațiile cresc în Atlanticul de Nord, în ocean ajunge mai multă apă dulce. Apa devine astfel mai puțin sărată și mai puțin densă, ceea ce îi reduce tendința de a se scufunda.

Procesul poate alimenta un cerc vicios: curenții mai slabi transportă mai puțină apă sărată către nord, ceea ce duce la o diluare suplimentară a apei și poate încetini și mai mult circulația.

Filmul „The Day After Tomorrow" a transformat ideea într-un scenariu hollywoodian, în care oprirea curenților Atlanticului provoacă o înghețare bruscă a emisferei nordice.

Un asemenea scenariu rapid nu este susținut de dovezi științifice. O eventuală prăbușire a AMOC s-ar desfășura pe parcursul mai multor decenii, nu în câteva zile.

Însă oamenii de știință avertizează că unele componente ale sistemului s-ar putea destabiliza înaintea unei eventuale prăbușiri complete.

Un posibil punct critic

Una dintre zonele urmărite atent este circulația subpolară, un sistem de curenți aflat la sud de Groenlanda și care contribuie la funcționarea AMOC.

Unele cercetări sugerează că această componentă ar putea începe să se destabilizeze în următoarele două decenii. Consecințele nu ar fi neapărat o „nouă eră glaciară", însă ar putea include ierni mai reci și un risc mai mare de secetă în anumite regiuni.

„Când anume s-ar putea întâmpla este greu de spus, dar cred că există un risc semnificativ ca acest lucru să se producă în următorii 20 de ani", a declarat Swinda Falkena, cercetătoare la Universitatea Utrecht.

Pentru AMOC în ansamblu, incertitudinile sunt și mai mari. Cercetătorii nu știu cu exactitate la ce nivel de încălzire globală sistemul ar putea depăși un așa-numit punct de inflexiune, după care revenirea la starea actuală ar deveni foarte dificilă sau imposibilă.

Estimările publicate în literatura științifică diferă considerabil.

În 2023, Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC) a concluzionat că AMOC este „foarte probabil" să slăbească pe parcursul secolului XXI. Potrivit evaluării sale, intensitatea sistemului ar putea ajunge cu 24%-39% sub nivelurile preindustriale.

IPCC a apreciat, de asemenea, că o prăbușire bruscă înainte de 2100 nu este de așteptat, deși gradul de încredere în această concluzie este moderat.

Cercetări publicate ulterior au ridicat însă posibilitatea ca un punct critic să fie atins mai devreme.

Unele studii recente plasează acest moment în jurul jumătății acestui secol, în timp ce altele estimează că o prăbușire completă este puțin probabilă în acest secol. Diferențele dintre rezultate reflectă complexitatea sistemului și dificultatea de a anticipa comportamentul oceanului pe perioade atât de lungi.

Un lucru este însă mai puțin controversat: pe măsură ce planeta continuă să se încălzească, AMOC este foarte probabil să slăbească.

Cum s-ar putea schimba Europa

Modelele climatice permit cercetătorilor să contureze unele dintre consecințele posibile ale unei încetiniri severe sau ale unei prăbușiri a AMOC.

Iernile din nordul Europei ar putea deveni considerabil mai reci. Diferența de temperatură dintre nordul și sudul continentului ar putea alimenta furtuni mai puternice.

Gheața marină ar putea avansa către sud, în timp ce unele dintre apele nordice ar deveni mai greu de navigat în timpul iernii.

Într-un scenariu sever, temperaturile ar putea coborî mult sub nivelurile actuale în nordul Europei, în timp ce schimbările regimului de precipitații ar putea accentua seceta în anumite regiuni.

Impactul nu s-ar limita la temperaturi.

Creșterea nivelului mării ar putea fi amplificată de modificarea circulației oceanice, agravând riscul de inundații de-a lungul coastelor Atlanticului de Nord. Apa sărată ar putea pătrunde mai adânc în terenurile agricole situate în zone joase.

În același timp, verile ar putea rămâne foarte calde, dar cu mai puține precipitații în unele regiuni, ceea ce ar accentua presiunea asupra resurselor de apă.

Agricultura ar fi deosebit de vulnerabilă. Un studiu citat în cercetările privind efectele unei prăbușiri a AMOC estimează că, în Marea Britanie, suprafața terenurilor potrivite pentru agricultură ar putea scădea dramatic.

Și efectele s-ar putea extinde dincolo de Europa. Schimbarea circulației atmosferice ar putea deplasa centura ploilor tropicale spre sud, afectând agricultura și securitatea alimentară în Africa de Vest și putând contribui la creșterea presiunii migraționiste.

Pentru Islanda, schimbările din Atlantic ar putea avea consecințe majore asupra pescuitului și, implicit, asupra economiei.

Guvernele încep să se pregătească

Pentru factorii de decizie, problema este dificilă: cum te pregătești pentru un risc care s-ar putea materializa peste zeci de ani și care nu este sigur, dar ale cărui consecințe ar putea fi foarte mari?

Tot mai multe guverne europene consideră că incertitudinea nu justifică lipsa de acțiune.

„Este iresponsabil să așteptăm certitudinea absolută înainte de a ne pregăti", a declarat ministrul islandez al Mediului și Climei, Jóhann Páll Jóhannsson.

Islanda a adus problema în discuțiile Consiliului Nordic, unde statele din regiune analizează posibilitatea realizării unei evaluări comune a riscului.

Finlanda studiază efectele unei încetiniri a AMOC asupra climei, Mării Baltice și unor sectoare precum agricultura, energia și transporturile.

„Este evident că, dacă temperaturile ar scădea atât de mult precum indică scenariile cele mai pesimiste, condițiile de viață din Finlanda s-ar deteriora considerabil", a declarat ministrul finlandez al Climei, Sari Multala.

În Țările de Jos, autoritățile analizează în special consecințele asupra sistemelor de protecție împotriva inundațiilor. Țara este una dintre cele mai vulnerabile din Europa la creșterea nivelului mării.

Unele studii estimează că o prăbușire a AMOC ar putea adăuga aproximativ 50 de centimetri la creșterea nivelului mării în anumite zone ale Atlanticului de Nord, peste efectele deja produse de încălzirea globală.

„Viteza este incertă, momentul este incert, iar impactul este incert", a declarat Saskia van Vuren, consilieră pentru AMOC în cadrul programului olandez de protecție împotriva inundațiilor.

Pentru autorități, însă, tocmai această incertitudine face necesară o mai bună gestionare a riscului.

Detectarea semnelor de avertizare

Una dintre cele mai importante măsuri este monitorizarea permanentă a Atlanticului.

Cercetătorii folosesc sisteme de senzori și geamanduri amplasate în ocean pentru a măsura temperatura, salinitatea și viteza curenților. Unul dintre cele mai importante programe, RAPID, colectează date în mod constant de aproximativ două decenii.

Datele existente indică o anumită slăbire a AMOC, însă oamenii de știință nu pot spune încă dacă aceasta este provocată de schimbările climatice sau se înscrie în variațiile naturale ale sistemului.

Problema este că aceste programe de monitorizare depind adesea de finanțări pe termen scurt, în timp ce identificarea unei schimbări climatice majore necesită observații desfășurate pe parcursul mai multor decenii.

Marea Britanie a alocat 81 de milioane de lire sterline pentru un program destinat dezvoltării unui sistem de avertizare timpurie. Acesta urmărește, printre altele, evoluția calotei Groenlandei și a circulației subpolare.

Uniunea Europeană a început, de asemenea, să suplimenteze finanțarea pentru monitorizarea oceanelor. Cercetătorii spun însă că ar fi nevoie de investiții mult mai mari pentru un sistem permanent de supraveghere a Atlanticului.

Ideea este similară cu infrastructura deja existentă pentru prognoza meteorologică: monitorizare continuă, finanțare pe termen lung și cooperare internațională, notează politico.eu.

Măsurile care ar avea sens indiferent de evoluția AMOC

Chiar dacă o prăbușire a AMOC nu se va produce, multe dintre măsurile necesare pentru pregătirea acestui scenariu ar avea beneficii în cazul altor efecte ale schimbărilor climatice.

Izolarea mai bună a clădirilor, consolidarea infrastructurii împotriva fenomenelor meteorologice extreme, protejarea coastelor și refacerea ecosistemelor ar putea reduce vulnerabilitatea Europei atât la încălzire, cât și la eventuale schimbări bruște ale climei regionale.

Astfel de măsuri sunt considerate „fără regrete", investiții care rămân utile chiar dacă scenariul cel mai grav nu se materializează.

Cea mai importantă măsură ar fi însă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Reducerea rapidă a încălzirii globale este, potrivit cercetătorilor, principalul instrument disponibil pentru diminuarea riscului ca AMOC să ajungă la un punct critic.

„Pentru a reduce riscul, singurul lucru cu adevărat eficient pe care îl putem face este să încetinim încălzirea globală", spune Swinda Falkena.

Pentru țările aflate în prima linie a acestui risc, problema depășește însă domeniul cercetării climatice.

„Pentru noi, posibilitatea prăbușirii AMOC nu este o întrebare științifică abstractă", spune ministrul islandez Jóhann Páll Jóhannsson. „Este, în esență, o problemă existențială, pentru că știm că destabilizarea AMOC ar putea provoca schimbări profunde asupra infrastructurii, ecosistemelor și modului nostru de viață."