Universul expandează, dar unde și în ce anume? Hai să vedem ce spune fizica!

Postat la: 27.08.2026 |

Când auzim cuvântul expansiune, ne imaginăm adesea o sferă sau un balon care se umflă într-o cameră. În acest model mental, balonul expandează în interiorul spațiului din cameră și spre exterior, având o margine. În cazul Universului, fizica ne spune că această analogie este complet greșită.

Ce spune fizica, de fapt?

Fizica spune că Universul nu expandează în ceva, pentru că el cuprinde tot ce există, tot spațiul, timpul, materia și energia. Nu există un în afară, un spațiu vid sau un container care așteaptă să fie umplut.

De asemenea, fizica ne arată că nu există o margine sau un centru, iar Universul nu se umflă de la un centru către o margine exterioară. Dacă Universul este infinit, așa cum sugerează datele actuale, el era infinit și în momentul Big Bang-ului și rămâne infinit, doar că distanțele dintre puncte cresc.

Nebunesc, nu? Deloc… Crește practic scala spațiului, nu suprafața într-un spațiu exterior. Expansiunea înseamnă pur și simplu că distanțele dintre galaxiile nelegate gravitațional crește în timp. Spațiul în sine generează mai mult spațiu între obiecte. Cea mai bună analogie ar fi să-ți imaginezi o foaie de hârtie infinită pe care sunt desenate galaxii. Dacă întinzi foaia din toate părțile simultan, distanța dintre buline crește. Foaia nu expandează în altceva, ci matricea pe care sunt desenate galaxiile se dilată din interior.

Evident, spațiu-timpul s-a creat în momentul Big Bang-ului, dar întrebarea rămâne, câte spațiu-timpuri sunt create simultan cu al nostru? Acum parcă aud întrebarea unora: Ok, Universul este infinit, dar ce există în afara spațiu-timpului Universului nostru infinit?

Aici sunt mai multe teorii la care o să ne uităm pe rând.

1. Prima teorie este cea din fizica clasică sau relativitatea generală, în care răspunsul este nimic. Dar nu nimic în sensul unui vid negru și gol, ci absența absolută a spațiului, timpului și geometriei. Un în afară pur și simplu nu există ca noțiune matematică sau fizică. Spațiul-timp nu este un obiect pus într-o cutie, ci însăși stofa din care e țesută realitatea.

2. În teoria inflației eterne sau teoria multiversului de tip II, se spune că, în afara universului nostru-bulă există un fals vacuum, un spațiu de fond supus unei inflații hipersonice. Acest spațiu dintre „bule” expandează atât de rapid încât universurile-bule nu se pot atinge niciodată, creând constant noi spațiu-timpuri locale. Aceasta se suprapune cu teoria lui Alan Guth și Andrei Linde, care reprezintă una dintre cele mai acceptate ipoteze cosmologice. Teoria susține că, imediat după Big Bang, spațiul a trecut printr-o fază de extindere ultra-rapidă numită inflație. Fizicienii au realizat că această inflație nu se oprește peste tot deodată, iar spațiul „fond” continuă să expandeze la infinit, cu o viteză uriașă. În anumite regiuni izolate, inflația se oprește și energia se transformă în materie, exact ce s-a întâmplat la Big Bang-ul nostru. Asta duce la crearea unei cantități infinite de „universuri-bule” (sau universuri de buzunar). Fiecare bulă are propriul ei spațiu-timp, izolat cauzal de celelalte. Poate și al nostru e așa, nu știm…În timp ce citești asta, dacă luăm în calcul această teorie, noi Big Bang-uri au loc continuu în alte regiuni ale acestui spațiu inflaționar.

3. Teoria „Multe-Lumi” din mecanica cuantică se bazează pe explicațiile lui Hugh Everett și dacă ne mutăm din cosmologie în fizica cuantică, răspunsul la întrebarea „câte spațiu-timpuri există?” vine din comportamentul particulelor elementare. De fiecare dată când are loc o măsurătoare sau o interacțiune cuantică cu mai multe rezultate posibile, Universul nu „alege” o singură variantă. În schimb, spațiu-timpul se bifurcă. Rezultatul este că se creează instantaneu ramuri paralele de spațiu-timp pentru fiecare posibilitate în parte. Numărul de astfel spațiu-timpuri este fie enorm de mare (peste 10 la puterea 10 la puterea 118), fie infinit, fiind generat la fiecare fracțiune de secundă de la Big Bang încoace.

4. Teoria corzilor sau multiversul pe brane, ne spune că în afara spațiu-timpului nostru cu 4 dimensiuni există Bulk-ul sau hiperspațiul. Acesta este un spațiu cu mai multe dimensiuni - 10 sau 11 dimensiuni, în care membrana sau brana universului nostru plutește alături de alte brane distincte. În fizica teoretică a energiilor înalte, Universul nostru spațio-temporal cu 4 dimensiuni din care 3 spațiale + 1 temporală, ar putea fi doar o membrană sau brană ce plutește într-un spațiu cu mai multe dimensiuni, numit Bulk. Această teorie spune că pot exista alte brane sau alte spațiu-timpuri, care plutesc paralel cu a noastră, la distanțe infime pe o a 5-a dimensiune, dar complet inaccesibile nouă. Rezultatul ar fi că Big Bang-ul nostru ar fi putut fi provocat chiar de ciocnirea a două astfel de brane, proces ce se poate repeta ciclic sau în paralel de un număr nedefinit de ori. Dacă privim prin prisma teoriilor moderne, inflația eternă, mecanica cuantică și teoria corzilor, răspunsul este că s-au creat și se creează un număr infinit de spațiu-timpuri. Paradoxul fascinant este că fiecare dintre aceste spațiu-timpuri își are propriul înăuntru infinit și extindere proprie, fără a se suprapune și fără a avea nevoie de spațiul celorlalte pentru a exista.

Andreea Shaw