Cât ne costă apartenența la UE

• Tweet

Aproximativ 40% din terenurile agricole ale României au fost vândute până acum străinilor, la prețuri derizorii, deși Constituția zice că teritoriul țării noastre este inalienabil. Desigur, nimeni nu pleacă cu pământul nostru mioritic pe alte meleaguri, însă e clar că aceste terenuri nu ne mai aparțin. Situația este cu atât mai alarmantă, cu cât urmează înstrăinării pe nimic a principalelor noastre bogății și resurse naturale.

Datorită politicilor dezastruoase ale aleșilor corupți ai poporului, dar și a constrângerilor voalate venite de la Bruxelles, România a ajuns să fie cea mai bună vacă de muls a Europei, cașcaval din care s-au înfruptat și cetățeni extracomunitari. Astfel, resurse precum petrolul și gazele naturale, electricitatea, apa și canalizarea, cimentul sau oțelul sunt controlate astăzi de frații noștri mai șmecheri. Care frați dictează și în sectoarele bancar, retailer, telefonie și altele, capitalul românesc ajungând aproape o glumă. De parcă nu era suficient, de la începutul anului 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 17/2014, care reglementează vânzarea terenurilor agricole din extravilan oricui vrea să cumpere, unele restricții fiind impuse - culmea! - doar românilor.

La ora actuală se estimează că 30% din suprafața agricolă a țării a fost vândută cetățenilor comunitari, iar 10 % altora extracomunitari, în special libanezi, elvețieni, evrei și turci. După ultimele statistici, anul trecut ne-am vândut țara, în medie, cu 3.300 euro/ha, în condițiile-n care în Italia aceeași suprafață costă 60.000 de euro, iar înstrăinarea unui hectar de pământ în Germania ar provoca o isterie națională. Cei mai mulți europeni ajunși latifundiari pe meleagurile noastre milenare provin din: Danemarca, Marea Britanie, Italia (care are și 200.000 de firme agricole înregistrate la noi), Germania, Austria, Ungaria, Franța și Spania.

Nu-i vorbă, atragerea capitalului străin ar fi o chestie interesantă, dacă românii ar beneficia mai mult de aceste investiții. Numai că multe terenuri au fost vândute unor fonduri de investiții, companii de asigurări și mari firme imobiliare, care n-au nicio treabă cu agricultura. Acestea ori arendează pământurile românilor ca să le exploateze ei, ori așteaptă ca piața să crească (se preconizează o majorare de 8 - 9% pe an a cotei hectarului), pentru a le putea specula în profit. Dar și investitorii care chiar lucrează terenurile agricole cumpărate, primind subvenții de la stat, vând producțiile ca atare unor firme partenere din afara granițelor și la prețuri modice, fără a le prelucra în România.

Cum s-a ajuns în această situație irațional de păguboasă este un mister asupra căruia conducătorii statului n-au timp să se aplece. Nici măcar serviciile secrete nu scot vreo vorbuliță în acest sens, arătându-se mult mai preocupate să controleze actul de justiție și să-i intercepteze pe cetățeni, decât să-și facă treaba, trăgând semnalul de alarmă în legătură cu acest nou jaf național. Situația în care s-a ajuns pare cu atât mai abracadabrantă, cu cât Europa nu ne-a obligat pe față să ne vindem terenurile agricole.

Și-atunci, de ce-o facem, că alți est-europeni n-au procedat așa? Potrivit Tratatului de aderare la UE, înstrăinarea pământurilor este lăsată la latitudinea fiecărui stat membru, care are libertatea de a-și proteja siguranța alimentară. Dar politicienii și guvernanții români au cu totul alte probleme de interes național, dar mai ales emoțional, pe ordinea de zi. Cum sunt: decesul unor bebeluși, nu se știe din ce cauză, evacuarea antenelor lui Voiculescu, controlul politic al TVR, adoptarea Legii defăimării cu orice preț, cărțile scriitorilor pușcăriași, arestarea lui Mădălin Voicu și numărul admisibil al câinilor ciobănești la stână.

Dan Coste