Dacă vrem să nu ne rătăcim...

Postat la: 05.11.2023 | Scris de: ZIUA NEWS

Dacă vrem să nu ne rătăcim...

„Mersul ideilor economice la români" - proiect editorial de anvergură al academicianului Costin Murgescu - a pus în valoare momente de vârf ale gândirii economice din spaţiul istoric românesc. Pe când lucra la primul volum, la jumătatea anilor 1980, titlul lucrării incitase comunitatea economică.

Se vorbea că Murgescu... scrie o istorie a gândirii economice româneşti. A negat tranşant încă din primele rânduri ale cuvântului înainte la primul volum: „Nu am avut această intenţie, şi dacă aş fi avut-o ar fi fost nesăbuită!"... Motivând că a scrie o istorie a gândirii economice nu stă în puterea unui singur om. Ar implica o uriaşă muncă de echipă, complexă, pluridisciplinară.

O atare istorie încă nu a fost scrisă. Dar până va fi scrisă... de o echipă de economişti, sociologi, filosofi, istorici - care să se angajeze într-o muncă uriaşă şi să întoarcă pe toate feţele tot ce reprezintă gândirea economică a românilor ...de la primele notări până azi - tot va fi nevoie. Pentru a fundamenta un program naţional de educaţie economică.

Un timp, s-a tot vânturat ideea că istoria nu se mai repetă. Nici măcar în spirală. Şi că, în consecinţă, nici nu prea

ne-ar mai fi de folos. Feţele lumii noastre însă, multe destul de urâte, ne contrazic. Istoria - chiar dacă numai în spirală - se repetă! E drept, cursele istoriei - timpul, faptele, evenimentele - au desigur o altă curgere. Dar atât deciziile ce au împins lumea să meargă înainte, cât şi greşelile, mari ori mici, care au spulberat multe proiecte sau speranţe, se repetă... Se repetă în spirală, în consens cu mereu alte noi realităţi.

Cum observa Barbara Tuchman, în „Oglinda îndepărtată", războiul cu armele, pandemia, depresiunile economice, care tulbură omenirea, sunt aceleaşi în toate timpurile. Dar intensitatea şi specificul lor sunt modelate după cum cântă muzica epocilor în care se produc. Mereu, cu aceleaşi cauze: regulile care pierd în înţelepciune, instituţii care eşuează în funcţiile lor, încrederea în autorităţi, care slăbeşte. Lecţiile istoriei nu mai pot fi ignorate.

Banca Naţională a organizat nu de mult, în parteneriat cu Uniunea Arhitecţilor, o dezbatere ocazionată de împlinirea a 150 de ani de la naşterea unui corifeu al arhitecturii: Petre Antonescu. Preşedintele Uniunii Arhitecţilor, Ileana Tureanu, în alocuţiunea sa, a subliniat că aducerea sub reflectorul prezentului a unor personalităţi care au făcut istorie prin munca şi creaţia lor este o modalitate de a repune în drepturile istorice conceptul de identitate naţională.

Nu a fost o premieră. Istoria, cu vremurile de pace ori de război, cu perioade de boom ori de recesiune, este o prezenţă constantă în dezbaterile găzduite de Banca Naţională. Motiv pentru care am fost deseori întrebat, cu un accent de mirare, ce legătură are banca centrală cu istoria.

Adevărul este că această legătură a devenit foarte puternică. Ea izvorăşte din „obligaţia legală" a înaltei instituţii de a-şi asuma un rol activ în educaţia financiară la nivelul întregii societăţi. Cu întreaga încărcătură economică, socială, culturală, psihologică ce constituie matricea identităţii naţionale. Credinţa deci în apartenenţa la o naţiune, la valorile ce i-au asigurat şi îi asigură durabilitatea istorică. Iar Banca Naţională - cu istoria ei de 143 de ani, cu patrimoniul său construit, numărând peste 150 de edificii ridicate din fonduri proprii din 1881 şi până în 1946, cu o arhivă cuprinzătoare şi cu specialişti în cercetarea trecutului - este parte a acestei matrice ţesute din fire trase din vremurile cu rezonanţe europene cuprinse între a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului XX. Fiind martoră şi participantă la trecerea de la un feudalism întârziat la o societate purtând însemnele economico-financiare şi instituţionale moderne.

Palatele BNR s-au ridicat purtând însemnele acelui timp. Ele au fost înălţate în conjunctura istorică în care - în toată ţara - apăreau instituţii noi, fabrici noi, şcoli noi, construcţii monumentale proiectate de nume mari ale arhitecturii: Ion Mincu, Petre Antonescu, Ion D. Berindei, Grigore Cerchez. Istorie adevărată, tumult de acumulări, de practici, de semnificaţii şi de sensuri noi.

În jurul Băncii Naţionale s-a ridicat un „city" impunător. Un centru financiar- bancar care, prin prestigiu, arhitectură şi poziţionare, inducea acel efect de psihologie socială determinant pentru apropierea publicului de bănci, de bursă, de societăţile de asigurări.

Astăzi, când ne consultăm busolele, să vedem unde este nordul, e bine să ne uităm şi unde l-am găsit în astfel de momente istorice.

Adrian Vasilescu 

loading...
PUTETI CITI SI...

Dacă vrem să nu ne rătăcim...

Postat la: 05.11.2023 | Scris de: ZIUA NEWS

0

„Mersul ideilor economice la români" - proiect editorial de anvergură al academicianului Costin Murgescu - a pus în valoare momente de vârf ale gândirii economice din spaţiul istoric românesc. Pe când lucra la primul volum, la jumătatea anilor 1980, titlul lucrării incitase comunitatea economică.

Se vorbea că Murgescu... scrie o istorie a gândirii economice româneşti. A negat tranşant încă din primele rânduri ale cuvântului înainte la primul volum: „Nu am avut această intenţie, şi dacă aş fi avut-o ar fi fost nesăbuită!"... Motivând că a scrie o istorie a gândirii economice nu stă în puterea unui singur om. Ar implica o uriaşă muncă de echipă, complexă, pluridisciplinară.

O atare istorie încă nu a fost scrisă. Dar până va fi scrisă... de o echipă de economişti, sociologi, filosofi, istorici - care să se angajeze într-o muncă uriaşă şi să întoarcă pe toate feţele tot ce reprezintă gândirea economică a românilor ...de la primele notări până azi - tot va fi nevoie. Pentru a fundamenta un program naţional de educaţie economică.

Un timp, s-a tot vânturat ideea că istoria nu se mai repetă. Nici măcar în spirală. Şi că, în consecinţă, nici nu prea

ne-ar mai fi de folos. Feţele lumii noastre însă, multe destul de urâte, ne contrazic. Istoria - chiar dacă numai în spirală - se repetă! E drept, cursele istoriei - timpul, faptele, evenimentele - au desigur o altă curgere. Dar atât deciziile ce au împins lumea să meargă înainte, cât şi greşelile, mari ori mici, care au spulberat multe proiecte sau speranţe, se repetă... Se repetă în spirală, în consens cu mereu alte noi realităţi.

Cum observa Barbara Tuchman, în „Oglinda îndepărtată", războiul cu armele, pandemia, depresiunile economice, care tulbură omenirea, sunt aceleaşi în toate timpurile. Dar intensitatea şi specificul lor sunt modelate după cum cântă muzica epocilor în care se produc. Mereu, cu aceleaşi cauze: regulile care pierd în înţelepciune, instituţii care eşuează în funcţiile lor, încrederea în autorităţi, care slăbeşte. Lecţiile istoriei nu mai pot fi ignorate.

Banca Naţională a organizat nu de mult, în parteneriat cu Uniunea Arhitecţilor, o dezbatere ocazionată de împlinirea a 150 de ani de la naşterea unui corifeu al arhitecturii: Petre Antonescu. Preşedintele Uniunii Arhitecţilor, Ileana Tureanu, în alocuţiunea sa, a subliniat că aducerea sub reflectorul prezentului a unor personalităţi care au făcut istorie prin munca şi creaţia lor este o modalitate de a repune în drepturile istorice conceptul de identitate naţională.

Nu a fost o premieră. Istoria, cu vremurile de pace ori de război, cu perioade de boom ori de recesiune, este o prezenţă constantă în dezbaterile găzduite de Banca Naţională. Motiv pentru care am fost deseori întrebat, cu un accent de mirare, ce legătură are banca centrală cu istoria.

Adevărul este că această legătură a devenit foarte puternică. Ea izvorăşte din „obligaţia legală" a înaltei instituţii de a-şi asuma un rol activ în educaţia financiară la nivelul întregii societăţi. Cu întreaga încărcătură economică, socială, culturală, psihologică ce constituie matricea identităţii naţionale. Credinţa deci în apartenenţa la o naţiune, la valorile ce i-au asigurat şi îi asigură durabilitatea istorică. Iar Banca Naţională - cu istoria ei de 143 de ani, cu patrimoniul său construit, numărând peste 150 de edificii ridicate din fonduri proprii din 1881 şi până în 1946, cu o arhivă cuprinzătoare şi cu specialişti în cercetarea trecutului - este parte a acestei matrice ţesute din fire trase din vremurile cu rezonanţe europene cuprinse între a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului XX. Fiind martoră şi participantă la trecerea de la un feudalism întârziat la o societate purtând însemnele economico-financiare şi instituţionale moderne.

Palatele BNR s-au ridicat purtând însemnele acelui timp. Ele au fost înălţate în conjunctura istorică în care - în toată ţara - apăreau instituţii noi, fabrici noi, şcoli noi, construcţii monumentale proiectate de nume mari ale arhitecturii: Ion Mincu, Petre Antonescu, Ion D. Berindei, Grigore Cerchez. Istorie adevărată, tumult de acumulări, de practici, de semnificaţii şi de sensuri noi.

În jurul Băncii Naţionale s-a ridicat un „city" impunător. Un centru financiar- bancar care, prin prestigiu, arhitectură şi poziţionare, inducea acel efect de psihologie socială determinant pentru apropierea publicului de bănci, de bursă, de societăţile de asigurări.

Astăzi, când ne consultăm busolele, să vedem unde este nordul, e bine să ne uităm şi unde l-am găsit în astfel de momente istorice.

Adrian Vasilescu 

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE