• Tweet

În primăvara anului trecut când noi am început la GOLD FM să discutăm despre amorsarea unui conflict de paradă în Ucraina, și inclusiv presa internațională tăcea referitor la subiect (nu că n-ar fi știut, dar pentru că nu era voie să se discute ...), treburile apăreau mult mai clar pentru public.

Între timp, ceața indusă prin fentele diplomatice ale protagoniștilor și manipulările mass-media au făcut ca aproape totul să devină azi neclar referitor la subiect, iar lumea să nu mai audă decât zăngănitul armelor, probabil exact așa cum și-au dorit SUA și Rusia imediat după ce-au început negocierile la Geneva în iunie 2021, negocieri pe care și-au propus să le finalizeze până la Summitul NATO de la Madrid din iunie 2022.

Reiau esența despre ce discutăm referitor la război: Ucraina este o povară financiară de nesuportat pentru orice protagonist geopolitic ce-ar dori să "închirieze" țara și s-o folosească ca pe un levier de destabilizare/amenințare a securității Rusiei. În 2017 familia Rothschild a încercat să ușureze povara financiară a ucrainenilor cumpărându-le datoria suverană (prin fondul Franklin-Templeton, administrator și al Fondului Proprietatea din România!), practic preluând sarcina negocierii și rostogolirii creditelor ucrainene.

Pentru cunoscători asta înseamnă nu că Ucraina a fost cumpărată, dar că interlocutorul referitor la orice privește țara vecină nu mai este statul ucrainean, ci noul proprietar al datoriei. Nu discut aici motivațiile familiei Rothschild, ele se subsumează jocului complex cu Rusia, dar și vechilor interese khazare pe care ei le urmăresc de secole și au incidență pe teritoriul ucrainean. Perspectiva finalizării North Stream 2 și a văduvirii Ucrainei de gazul ieftin rusesc ce nu le mai trece pe sub nas acum, a sunat alarma celor ce trebuie să scoată bani din buzunar pentru a asigura căldura și hrana ucrainenilor, lucru pe care vă ziceam mai sus că nimeni nu este dispus să-l facă, în niciun caz SUA sau Rusia, dar nici măcar bogații Rothschildzi.

Și după cum ați văzut nici Germania, ce le-a vândut luna trecută ucrainenilor gaz rusesc, având grijă să-și pună un mare adaos comercial, din care adaos, explicam miercurea trecută tot la GOLD FM, că eu bănuiesc că se finanțează indirect inclusiv șederea trupelor rusești la granițe (unde nota de plată se apropie de cca 1 miliard de euro pe lună). Cam asta e treaba în mod simplificat, restul este un dans pe ritmuri militare între americani și ruși, care în culisele show-ului își potrivesc pașii pentru relaționarea viitoare cu China, respectiv pentru reîmpărțirea zonelor de influență ce să le asigure bunăstare/securitate în plus.

Am vorbit în titlu despre interesul extinderii influenței Rusiei în țările ortodoxe, un lucru remarcat și prin declarația de ieri a ministerului de externe de la Moscova, ce cere retragerea NATO din țările ortodoxe România și Bulgaria. Bineînțeles că nepomenirea la pachet a "catolicelor" Polonia sau țărilor baltice de către ruși a fost premeditată în mod precis. Vă relatez pe scurt două întâmplări mai vechi legate de interesul rusesc pentru panortodoxism:

Prin 2001 la final, din postura mea de atunci de secretar general al PSD, am fost sfătuit de un prieten american din anturajul fostului președinte Bush, să încerc o apropiere politică de partidul lui Putin, care tocmai învinsese în alegerile din Rusia, având consultanți... americani. Am reușit în următoarele luni să negociez inclusiv semnarea unui protocol politic între PSD și Edintsvo (partidul putinist), ce urma să deschidă inclusiv calea achiziției ieftine (și fără intermediari!) de gaz rusesc pentru România. Tot ceea ce realizasem a fost confirmat geopolitic chiar prin vizita lui Bush la București de la finalul lui 2002 (prietenul meu american a fost și el prezent în calitate de consilier al președintelui SUA), când în afara curcubeului ce blagoslovea parteneriatul, a apărut și celebra frază a lui Bush care cerea României să devină o punte între Washington și Moscova. Revin la ortodoxism și vă zic că singura întâlnire în afara cadrului politic pe care gazdele rusești mi-au organizat-o cu ocazia vizitei de negociere a protocolului, a fost la Zagorsk, un centru sacru al ortodoxismului rusesc. Așa am devenit mesagerul unei propuneri de schimb de studenți la teologie, propunere pe care i-am prezentat-o Preafericitului Teoctist, și despre care știu că s-a materializat.

A doua întâmplare din siajul interesului rusesc pentru panortodoxism a avut loc prin 2007, la o întâlnire/dezbatere din Moscova a partidelor naționaliste/suveraniste din Balcani, unde fusesem invitat în calitate de președinte al nou înființatului PIN (Partidul Inițiativa Națională). Nu intru în alte detalii acum, dar la capitolul discuțiilor despre organizare, am sugerat, pe modelul Internaționalei Creștin Democrate, inițierea Internaționalei Ortodoxe, ca organizație culturalo-civică de suport a demersurilor politice. Treaba nu mi s-a părut chiar senzațională, dar rușilor da, astfel încât în aceeași seară am fost invitat să dezbat subiectul în principala emisiune de știri a televiziunii naționale rusești. Am sesizat astfel marele lor interes pentru panortodoxism, după cum a treia zi la întoarcerea în țară, am vizualizat și marea opoziție a nou instalatului STAT PARALEL la ceea ce spusesem eu, aceștia rezervându-mi o întreagă pagină 1 neagră în EVZ, în care bineînțeles că Coldea și ai săi mă pictau ca fiind kaghebist (veniseră deja directivele SOROS pentru puterea băsistă, ce pregăteau țara pentru ceea ce avea să se întâmple în mandatele lui Obama, care a deturnat total strategia pentru România în relația cu Rusia, pe care o gândise echipa republicană a lui George Bush).

Revin acum pe scurt la ce-am zis în titlu. Rusia nu are nevoie de teritoriu, dar are nevoie de compatibilitate culturală în zonele unde dorește să-și impună influența, deci e lesne de priceput că strategii lor vizează punerea pe masa negocierilor cu americanii exact a acestei categorii de țări, și-n acest fel se poate explica și prezența publică pe listă a României și Bulgariei. Dacă mai adăugați aici și informația deloc dezbătută că există înțelegerea secretă cu ortodoxa Serbie de instalare de rachete rusești pe teritoriul vecinilor noștri, după realegerea din primăvara asta a președintelui Vucic, atunci vă poate apărea mai clar o variantă a complicatului joc geopolitic ce se desfășoară în culise.

Sper că am reușit să clarific pe scurt cam ce e esențial din ce se întâmplă zilele astea, și cumva să mai domolim astfel agitația cotidiană despre "războiul româno-rus", ce face deliciul glumelor de pe internet, și despre care mă întrebau alaltăieri neliniștiți până și chelnerii unui celebru restaurant bucureștean, vestit pentru discuțiile despre putere ce se poartă acolo în mod tradițional în ultimii zece ani. Altfel, după cum știți bine, CITIM, GÂNDIM, SCRIEM, RESTUL E ... CANCAN!

Cozmin Gușă