• Tweet

Nouă ni se ascunde ceva. E mare hărmălaie legată de Roșia Montană. Și de dublul angajament al Guvernului Orban de a depune la timp întreaga documentație în vederea trecerii Roșiei Montane în patrimoniul și sub protecția UNESCO. Există însă câteva elemente extrem de suspecte legate de această temă, care în prezent se află și pe rolul unei instanțe din Washington.

Eu unul nu accept să-mi scurtez memoria. Eram membru al Parlamentului României, în calitate de senator PNL, iar partidul din care făceam parte, necorcit la acea dată cu PDL, se afla într-o alianță la guvernare cu PSD. Victor Ponta era premier. Și a izbucnit uriașul scandal denumit pe drept cuvânt Roșia Montană.

Un mega-grup financiar canadian, de tip speculativ, solicita oficial dreptul de a începe exploatarea zăcămintelor de aur, dar și a altor metale prețioase de la Roșia Montană. Până în acel moment făcuse numeroase prospecțiuni în condiții de totală netransparență și strămutase în mod ostil gospodării și așezări umane cu o tradiție de sute de ani. Sau poate mii de ani. Iar intenția explicită era de utilizare a ceanurilor în procesul de exploatare. O uriașă bombă ecologică. Așa cum s-a demonstrat și în România, dar și în alte state ale lumii. Pentru așa ceva, autoritățile statului român, membru al Uniunii Europene, nu puteau da o autorizație legală de mediu. În acest punct intervine în forță factorul politic.

Dar mai întâi se declanșează un uriaș scandal generat de dezvăluirile presei de investigație. Apoi de organizațiile societății civile, care protestează în forță, încercând din răsputeri să blocheze operațiunile Gold Corporation. Se pune și Parlamentul în mișcare. În ciuda opoziției lui Victor Ponta și a socrului său, Ilie Sârbu, la acea dată președinte al Senatului, se constituie totuși o comisie parlamentară de anchetă. Care-și face pe deplin datoria. Sunt audiați sute de specialiști. Sunt solicitate și primite mii de documente. În final, comisia face maximum din ceea ce îi stătea în putere să facă. Produce un raport, din care reiese clar că întregul proiect este nu numai extrem de periculos, ci și profund ilegal. Sunt semnalate la capătul raportului mai multe infracțiuni grave comise de autorități ale statului român, în special autoritățile de mediu județene și reprezentanții Gold Corporation. S-a descoperit astfel că, pe sub mână, Gold Corporation a primit un aviz ilegal de mediu. Mai mult comisia parlamentară de anchetă nu putea face. Urmau investigațiile penale. Care însă nu au mai avut loc. Pentru că binomul SRI-DNA s-a pus de-a curmezișul.

În întregul scandal apare frecvent și numele lui Traian Băsescu. Acesta intervenea frecvent în dispută în calitate de peședinte al României iar declarațiile lui acționau ca un seismograf pentru bursa aurului din Toronto. Prețul aurului creștea și scădea în mod straniu cu puțin timp înainte ca cel mai înalt reprezentant al statului român să facă declarații într-un sens sau în alt sens. În scurt timp a mai apărut un seismograf. Victor Ponta, în calitate de premier. Și acesta a intervenit major în dispută, influențând în sus și în jos speculațiile pe bursa aurului din Toronto.

Deosebit de relevant este că, în ciuda anchetei făcute de comisia parlamentară și a verdictului fără echivoc care a rezultat, Victor Ponta, în calitate de prim-ministru al României, își trage pe cap o cască Gold Corporation și vizitează demonstrativ mina, declarându-și partizanatul în sensul trecerii la exploatarea bazinului aurifer pe baza tehnologiei de utilizare a cianurilor. Și pentru a fi și mai convingător, în repetate rânduri avertizează că Gold Corporation are dreptate, este îndreptățită să demareze exploatarea iar în caz contrar, dacă este împiedicată, poate cere despăgubiri de miliarde statului român. Și vorbește tot explicit despre patru-cinci miliarde de dolari, pe care Gold Corporation i-ar putea obține.

Dar după ancheta parlamentară în care, cu unele poticneli venite de la vârf, liberalii au fost totuși foarte activi, lucrurile la Roșia Montană se opresc. Interesele Gold Corporation se mută câțiva zeci de kilometri mai încolo, la Roșia Poieni, unde, sub o altă denumire și aparent cu alți investitori, Gold Corporation, pe tăcute, într-o discreție cvasi-totală, trece la exploatarea unui alt perimetru aurifer. Exploatare care presupune raderea a doi munți și a sute de hectare de pădure.

În același timp, Gold Corporation acționează în judecată statul român la Tribunalul Internațional de la Washington, unde solicită, așa cum Victor Ponta a profețit, despăgubiri în valoare de miliarde de euro. Iar acolo, în această instanță, sunt utilizate de către Gold Corporation două pârghii puternice. Aprobarea ilegală dată de autoritatea de mediu județeană, rămasă, atenție, nesancționată în vreun fel de către Justiția din România și nici administrativ de către Guvernul condus de Victor Ponta și declarațiile acestuia în calitate de premier, conform cărora Gold Corporation este îndreptățită la uriașe despăgubiri. Iar procesul se apropie de sfârșit.

În toți acești ani care s-au scurs, Guvernele României, indiferent cum s-au numit ele, Ponta, Cioloș, Tudose, Grindeanu, Dăncilă sau Orban, nu au făcut nimic pentru a susține un interes uriaș al statului român. Cu excepția detaliului că, simbolic, am angajat o casă de avocați care se face că ne apără la Washington.

Ei bine, pe acest fond, PSD ratează poate chiar intenționat procedurile de înscriere a Roșiei Montana la UNESCO și, în același timp, USR, atunci când încheie documentul de alianță politică cu PNL, are grijă să se consemneze acolo negru pe alb că Guvernul care va rezulta, respectiv Guvernul Orban se angajează ferm să predea la timp documentația necesară pentru a nu mai fi din nou ratată pentru câțiva ani înscrierea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO. Dar Ludovic Orban a uitat de acest angajament politic. A uitat și de obligația pe care și-a asumat-o prin programul de guvernare. Astfel încât USR a fost nevoită să-i reamintească în mod public de angajamentul luat. Și, în fine, în acest weekend, Ludovic Orban, un premier pe ducă, ne anunță că Guvernul va lua totuși măsurile necesare pentru a se încadra în calendarul UNESCO. Dar ce să vezi? Se justifică afirmând nici mai mult nici mai puțin că ezitarea s-ar fi datorat dorinței exprese a Guvernului de a nu prejudicia statul român în procesul de la Washington. Ca și când, dacă Roșia Montană ar fi înscrisă în patrimoniul UNESCO, Gold Corporation ar fi favorizat. Nici pomeneală. Dimpotrivă. Ceea ce înseamnă că e ceva putred rău de tot nu în Danemarca, ci la Palatul Victoria și la Cotroceni. Din nou par a fi sacrificate major interesele statului român.

Sorin Rosca Stanescu