• Tweet

La începutul crizei ucrainene am analizat ipoteza conform căreia SUA aveau mare nevoie de un conflict planetar, motivele principale fiind situația internă instabilă, decizia de secesiune în unele state, decăderea suportului pentru administrația Biden în perspectiva alegerilor parlamentare pe fondul ofensivei lui Trump și-ai săi, slăbiciunea greu de escamotat a exercitării puterii la vârf prin octogenari ce și-au pierdut capabilitățile, plus problemele de coeziune ale blocului european în jurul atlantismului. Toate acestea există și azi, dar nu mai sunt observate tocmai pentru că războiul rece instalat acoperă tot.

„Bomba Ucraina" devenise de ceva vreme mult prea „caldă", corupția endemică, devalizarea de către oligarhi a fondurilor de ajutor internațional, acumularea în cascadă a datoriilor statului ucrainean, venită după ce în urmă cu 5 ani familia Rothschild a preluat datoria suverană, batalioanele de neonaziști ce preluaseră controlul în multe regiuni, laolaltă cu armatele private ale potentaților ucraineni, laboratoarele de cercetare cu potențial de arme biologice despre care presa începuse să scrie că sunt finanțate de americani, ororile fermelor de copii, plus multe altele, toate acestea pe fondul pe care Zelenskyi își pierduse autoritatea și popularitatea, fiind considerat un președinte slab și care n-avea șanse la realegere. La toate acestea, plus multe alte belele pe care încă nu le-am aflat, adăugați și scandalul vechi legat de Ucraina în care Joe Biden și familia sa sunt implicați, de la recunoscuta demitere a procurorului general la cererea vicepreședintelui SUA de-atunci, mita în serie primită de către Hunter Biden de la companii energetice sau aventurile acestuia printre rakeții ucraineni, ce-au lăsat urme cu mare potențial de șantaj. Trebuie să recunoașteți astfel potențialul de „bombă caldă" a Ucrainei, dar și urgența ca aceasta să fie dezamorsată rapid, deci necesitatea unui „genist de serviciu".

Ipoteza mea azi este că Putin a fost ales să joace rolul genistului și obligat la acțiunea de tip kamikaze, chiar cu prețul izolării Rusiei, al scoaterii acesteia din parcursul de europenizare și prosperitate, al demonizării sale ca lider politic dar și ca om, împotriva cărei proceduri el nu face nici un efort public de a o contracara. Ce-am fost obligați să credem noi în ultima perioadă? Că Rusia are o armată slabă și dotată cu vechituri ce se împotmolesc, ba rămân și-n pana prostului, că vestiții agenți de informații ruși, ce joacă pe degete liderii lumii cu dosare de șantaj, n-au date exacte chiar în Ucraina unde au surse vechi și-n ultimul cătun, că au fost devalizate miliarde de dolari destinate operațiunilor de intelligence din Ucraina, chiar de către finul lui Putin și fără știința acestuia (!), că au apărut peste noapte mulți trădători chiar și-n cercul zero al puterii de la Kremlin, putere ce are în componență inclusiv un director de serviciu secret ce face pe prostul în fața șefului, avându-se grijă ca scena penibilă să fie jucată pe ecranele televizoarelor lumii, de către cine, chiar de către atât de secretoasa putere rusă!? E clar că e prea mult, e și mai clar că sunt scenete din marele „Teatru Politic pentru Proști", ce-și continuă astfel reprezentațiile începute în pandemie.

Despre Putin se știe demult și nu se contestă că a fost impus la vârful puterii rusești în 2000 inclusiv cu sprijinul CIA, iar felul în care a acționat pe parcurs n-a fost niciodată de natură să creeze probleme MARELUI JOC MONDIAL, de la 9/11/2001, la reacția în timpul crizelor financiare impuse, ba chiar pe perioada pandemiei induse, când a generat cuminte vaccinul rusesc și n-a rostit vreo vorbă despre minciunile colportate global. Dealtfel, statutul său de băiat cuminte a fost certificat public chiar de către șeful Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, ce l-a așezat (in)voluntar pe Putin în galeria liderilor absolvenți-disciplinați ai școlii sale, de tip Macron sau Trudeau.

Ce rezultate vedem azi, în plin proces de invazie a Ucrainei? Vedem că „America is back!", și-a refăcut cumva solidaritatea aproape pierdută din lumea euroatlantică, iar problemele de criză internă și a conducerii sale nu se mai discută public, pentru că e război. Germania s-a aliniat peste noapte sancțiunilor economice contra Rusiei, deși asta îi pune în pericol nu doar „alimentarea motorului", dar prin legăturile financiare discrete cu rușii, consolidate în ultimele decenii, o poate aduce chiar în poziția gripării acestuia, și-atunci inclusiv anunțata înarmare germană nu se mai poate face pe termen scurt. Teatrul negocierilor cu Putin, de tip „Macron ținut la distanță de securitate medicală", s-a oprit și el, iar China o tot scaldă de pe o zi pe alta, inventându-și chiar o nouă pandemie ca scuză publică pentru mimarea neutralității. Între timp, „looserul" Zelensky a devenit eroul planetei, parlamentele marilor puteri se prosternează în fața sa și-l pregătesc de Nobelul suplimentar pentru pace, iar dacă vreun jurnalist cutează să mai vorbească despre ororile pe care micuțul actor președinte le-a girat în Ucraina este etichetat ca putinist și pedepsit urgent.

Putin își organizează spectacole pe stadion în stil corean, dar tace mâlc când ar trebui să se disculpe pentru acuzele de criminal de război, chiar el, un tip narcisiac și atât de orgolios în ultimii 22 de ani când venea vorba de imaginea sa publică. De pe front, nici americanii și nici rușii nu oferă detalii sigure prin mijloacele de presă pe care le dețin, avem doar relatări cu potențial de fake-news, generate prin grija mașinii de propagandă pusă la dispoziția actorului principal Zelensky, noul erou al unei planete bolnave.

Nu-i loc azi să mai extind analiza, dar mi se pare suficient pentru ipoteza mea că Putin a fost desemnat chiar să joace rolul maurului ce-și face datoria față de Sistem, fiind pus să presteze rolul personajului negativ în marea producție de tip cinematografic pusă în scenă de potentații lumii, partenerul de film al lui Zelensky adică, dar cel care nu ia Oscarul/Nobelul, dar poate fi răsplătit post-mortem, și mă refer la moartea politică. Care să fie răsplata? Poate chiar neanchetarea corupției sale documentate și ea în lungii ani de domnie, că nu doar rușii au servicii secrete puternice, cu dosare de șantaj bine fundamentate. Pentru că eu nu cred nici că finul său, deputatul ucrainean Viktor Medvedciuk, singurul om din Ucraina care l-a găzduit pe Putin în casa sa peste noapte, și care a încercat recent să se sinucidă, a devalizat 5 miliarde de dolari din fondurile rușilor fără ca nașul său să bănuiască ceva. Așa ceva, cum zice cinic folclorul britanic, sunt doar „povești de adormit copiii surzi englezi" ...

Cozmin Gușă